duminică, 4 noiembrie 2007

Autostrăzile de carton


M-am săturat să mă tot irit la auzul unei noi gafe a bravelor noastre autorităţi. Văzând cum incompetenţa unora afectează viaţa întregii comunităţi, cum o minoritate imbecilă ajunge să ia decizii de o importanţă capitală, nu poţi decât să ai decât un sentiment straniu, care, de multe ori te face să iei decizii nebuneşti. Nu poţi să nu fii cuprins de un sentiment de revoltă atunci când, sub ochii tăi, se petrec lucruri incredibile, care sfidează bunul simţ. Subiectul pe care-l voi trata se referă la construcţia de autostrăzi. Pentru indivizii repetenţi care, între timp, au ajuns să conducă destinele ţării(şi care acum câtva timp demonstrau de ce nu avem nevoie de ele), voi spune doar că autostrăzile reprezintă pentru o economie echivalentul arterelor din corpul uman. Ele sunt cele care accelerează procesul de aprovizionare/desfacere mărind eficienţa, care scurtează distanţele, care cresc turismul. Sunt ferm convins de faptul că nu trebuie să explic nimănui utilitate construcţiei de autostrăzi, cel puţin nu celor care citesc regulat acest blog. Faptul că pentru anul viitor, în bugetul de stat, nu sunt prevăzuţi decât 365 mil. lei dintr-un necesar de aproape 2 mld. cred că este o ştire care ar trebui să ne dea serios de gândit. Iar proiectele în care se vor investi aceşti bani sunt următoarele: tronsonul Bucureşti-Ploieşti al autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Cernavodă-Constanţa al Autostrăzii Soarelui, Autostrada Transilvania şi autostrada Bucureşti-Iaşi. În afară de tronsonul Cernavodă-Constanţa, toate celelalte proiecte reprezintă investiţii care, cel puţin până acum, nu trebuiau făcute. Iar, în cele ce urmeză, voi explica de ce. Prioritar pentru România este realizarea părţii care-i revine din culoarul IV paneuropean. De ce, e simplu de explicat. În primul rând, acest culoar asigura legătura dintre Europa şi Grecia şi Turcia. În ceea ce priveşte relaţia cu Turcia, existenţa acestui culoar va facilita transportul mărfurilor între Europa şi Asia. Nu-i de mirare faptul că realizarea acestui culoar este o prioritate nu numai pentru noi, dar şi pentru UE. În dulcele stil românesc, după ce, cu chiu şi vai, a fost acceptat de către UE traseul Arad-Deva-Sibiu-Piteşti-Bucureşti-Constanţa, bravii noştri politicieni au întors-o ca la Ploieşti, incluzând şi Timişoara. După discuţii destul de tensionate, autorităţile europene ne-au acceptat şi acest hatâr. Însă, în dulcele nostru stil, am amânat incredibil de mult demararea proiectului. Asta în timp ce partea maghiară a adus autostrada, conform cerinţelor, până aproape de graniţa noastră, adică la Szeged. Ceea ce mi-a atras atenţia în ultima perioadă a fost faptul că maghiarii au continuat construcţia autostrăzii către Belgrad. Ceea ce înseamnă că, în scurt timp va deveni viabil traseul Budapesta-Belgrad-Sofia, adică România va fi scoasă definitiv de pe harta transportului european, iar culoarul IV, va rămâne, în cel mai bun caz pe hârtie. Situaţia aceasta convine de minune şi Bulgariei, care are în lucru trei tronsoane: Sofia-Varna, Sofia-Edirne(pentru legătura cu Turcia) şi Sofia-Blagoevgrad(pentru legătura cu Grecia). În cazul creării relaţiei cu Belgrad(tronson care se află în stadiu incipient), bulgarii nu ar mai fi nevoiţi să investească într-o autostradă care să-i lege de Bucureşti, investiţie mult mai mare decât tronsonul care le-ar reveni pentru legătura cu Belgradul. Cred că, în acest moment, este clar pentru toată lumea faptul că asistăm(a câta oara?) la eliminarea noastră dintr-o afacere extrem de profitabilă. Nu mai pun la socoteală faptul că finanţarea construcţiei culoarului IV este suportată, în mare măsura, de UE. Cel mai probabil, când ne vom trezi din dulcea amorţeală, UE va modifica traseul culoarului IV, întrucât va fi pusă în faţa evidenţei. Ceea ce ne va face să ne declarăm din nou nedreptăţiţi. Şi vina va fi, evident, a Uniunii Europeane care nu înţelege că noi avem tot dreptul din lume să fim panglicari pe banii ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu