luni, 4 august 2008

Critica monetarismului pur


C
red cu tărie că, în aceste zile, trebuie să ne îndreptăm atenţia către fenomenul economic intern întrucât, dacă lucrurile se precipită, riscăm să simţim pe pielea noastră efectele nefaste ale monetarismului extrem. Iar când spun monetarism, mă refer exact la ceea ce am amintit în câteva rânduri, anume la tendinţele de coordonare a întregului sistem economic prin măsuri monetare. Nu sunt singurul care susţine acest punct de vedere. Prefer însă să trag un semnal clar de alarmă întrucât, din turnul de sticlă al BNR, tentaţiile sunt mari, iar actuala inconştienţă guvernamentală poate crea premisele unor dezvoltări haotice.

10.25%, nivelul dobânzii de politică monetară, reprezintă nu numai o valoare mult prea mare ci, în primul rând, o intrare a României în zona nisipurilor mişcătoare. Singurul care a oferit clarificări referitoare la mişcarea BNR a fost Eugen Rădulescu, într-o intervenţie la postul de televiziune The Money Channel(Isărescu va face o declaraţie în cursul zilei curente). Acesta consideră că măsura BNR este justificată în primul rând de "deciziile de majorare a pensiilor şi salariilor fără legătură cu creşterea productivităţii muncii". Privind logic, opinia poate fi corectă, însă adevăratul motiv este legat de disperarea cu care BNR luptă împotriva creditării persoanelor fizice. BNR speră să obţină temperarea creditării persoanelor fizice şi, implicit, o reducere a consumului. Numai că, la nivelul actual al dobânzilor practicate de către bănci pentru persoanele fizice, această majorare nu se simte. În plus, sucursalele băncilor străine(care nu se supun reglementărilor BNR) fac deja o concurenţă puternică, aproape "neloială" am putea spune, prin promovarea unor produse şi condiţii nepermise de BNR băncilor româneşti sau filialelor(în special este vorba de creditele de nevoi personale negarantate, acceptarea unui grad de îndatorare superior s.a.m.d.). În plus, o dobândă mare poate atrage fonduri externe având ca rezultat o întărire inutilă a leului pe termen scurt. Iar întărirea leului înseamnă exporturi scumpe şi importuri ieftine.

Din păcate, efectele majorării dobânzii se vor simţi acolo unde ne aşteptăm cel mai puţin, adică în economia reală. Pentru o firmă fiecare fracţiune de procent contează enorm şi are efecte imediate asupra performanţelor economice. O finanţare scumpă pentru firme înseamnă produse mai scumpe şi competitivitate redusă în faţa "fraţilor" mai mari şi mai hrăpăreţi din Europa. Acesta este şi motivul pentru care toţi analiştii cu ceva mai mulţi neuroni arată cu degetul către Ministerul de Finanţe, cel care ar trebui să adopte strategii de sprijinire a economiei.

Este clar că trăim vremuri grele, dar aceasta este rezultanta fireasacă a intrării în spaţiul comunitar "fără teme făcute". Este greu de luptat acum cînd nu mai poţi oferi subvenţii, când orice încercare de speculare este sancţionată imediat de către Comisia Europeană(locul unde lobby-ul românesc lipseşte cu desăvârşire). Totuşi, nu e imposibil, dar avem nevoie de ceva mai multă luciditate şi responsabilitate(mărfuri extrem de rare într-un an electoral). Sperăm ca în viitor să nu mai asistăm la măsuri pripite. Nu de alta, dar istoria recentă ne-a oferit destule exemple de derapări periculoase cauzate de politici monetare exacerbate(mai ţineţi minte ce s-a întâmplat în Rusia?).

2 comentarii:

  1. In conditiile in care inflatia este semnificativa (8,6) si se previzioneaza peste 9 in august, putem spune ca veniturile firmelor au crescut. Cresterea veniturilor acopera cresterea ratelor la creditele realizate de firme.
    In conditii de inflatie cresterea dobanzilor mai mult sperie firmele decat le afecteaza. In conditiile in care dobanzile ar fi semnificativ sub nivelul inflatiei, persoanele care au facut economii ar cumpara orice pentru a scapa de banii care se devalorizeaza. Efectul o accelerare a inflatiei.
    Ceea ce ma ingrijoreaza este cresterea masei monetare pe care BNR-ul o raporteaza lunar

    RăspundețiȘtergere
  2. yeap - si mugurel lanseaza masuri "soft" gen dobanda ... daca ar fi vrut (si acum vedem ca doar ce a fost lasat sa vrea) ar fi trebuit sa actioneze DIRECT asupra gradului de indatorare ... ca asta doare cel mai tare si limiteza REAL consumul pe credit ... daca limita de indatorare ar fi 30% (cu tot cu creditele ipotecare) cati si-ar mai face card de credit sa isi cumpere ultimele tzoale de la buticul de firma sau sa-si achizitioneze ultimele gadgeturi? ca dobada la o binecunoscuta banca cu card de plata in rate e scrisa mare 5,5% - si steluta mica explica dedesubt : pe luna ... asta inseamna "doar" 66% pe an! astronomic ? da! dar are cardul clienti constanti ? da !!!

    RăspundețiȘtergere