luni, 23 februarie 2009

Abaddon exterminatorul

Totul a început de la presiunea băncilor cu expunere masivă pe Europa Centrală şi de Est. Acestea au cerut ajutoare masive pentru "salvarea fostelor economii comuniste". Evident, pe respectivii bancheri nu-i dureau decât propriile scaune, iar ajutoarele cerute erau menite a acoperi găurile pe care multe bănci le au(şi le vor avea) în urma falsului boom din est(creat tot de ele). Ba, mai mult, au existat instituţii financiare care au cerut ajutoare inclusiv pentru operaţiunile lor extracomunitare(în fosta Iugoslavie, Ucraina etc.), lucru inacceptabil pentru cineva cu picioarele pe pământ. În logica actualei crize şi al precedentelor create peste ocean, aceste cereri nu păreau deplasate, iar iniţiatorii lor au făcut un lobby nebun pentru susţinerea acestor scheme de ajutorare.

Este clar că intrăm într-una dintre cele mai dramatice perioade ale acestei crize. Dacă în SUA jocul de-a "piua" monetară tinde să ducă la disoluţia sistemului monetar actual, în Europa încep să se prefigureze fenomene similare celor de peste ocean. Nu vreau să fiu optimist fără rost, dar se pare că, sub preşedinţia cehă, politica economică din spaţiul european este ceva mai fermă(cel puţin la nivelul declaraţiilor). Iar când fac această afirmaţie, mă bazez pe declaraţia premierului ceh făcută la finalul întâlnirii cu Jean Claude Trichet: "BCE şi preşedinţia UE s-au pus de acord că o capitalizare excesivă a băncilor de către statele membre ar putea conduce la o renaţionalizare care ar submina unitatea pieţei comune".

Ce înseamnă aceasta este clar pentru toată lumea. UE a conceput un plan de ajutorare a sistemului financiar şi-atât. Cine reuşeşte să se salveze scapă, cine nu are locul asigurat în cimitir. Pare a fi un mod de abordare ceva mai pragmatic şi, în mod sigur, mult mai puţin costisitor pentru contribuabilul european. De asemenea, prin excluderea naţionalizării şi limitarea ajutoarelor, se încearcă abordarea crizei printr-o perspectivă total diferită de schema americană.

În cazul în care această modalitate de "atacare" a crizei va fi pusă în aplicare, o bună parte a notei de plată pentru falimentele bancare care vor urma va fi plătită de statele estice. În mod sigur se vor înregistra dezechilibre masive pe pieţele estice, iar monedele vor suferi corecţii greu de conceput acum. Numai că aceasta poate fi considerată o notă de plată pe care săracii trebuie să o suporte pentru că stau la masa bogaţilor.

Există oare altă alternativă? Probabil că da, dar mult prea costisitoare. Aveţi mai jos un interviu recent de-al lui Nouriel Roubini acordat Bloomberg. Soluţiile propuse de el par desprinse din "reţetarul standard american" şi mi-e greu să cred în eficienţa lor pe bătrânul continent. Oricum, reţineţi partea referitoare la "băncile prea mari pentru a fi salvate" şi trageţi singuri concluziile.



12 comentarii:

  1. Presupun ca se incearca o impartire: de-o parte a oceanului - Eroii, si de alta - Mormintele. Nu se accepta realitatea ca din Tunelul economic - scapa cine nu e orb. Asa ca sa ne continuam darea de seama-. Despre Alejandre - numai de bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan Necea: Excelent! Nu pot decat sa ma bucur in momentul in care observ ce cititori are acest blog!

    RăspundețiȘtergere
  3. Abordarea brutala suna teoretic frumos, dar este ultima optiune.

    Deja stim ca falimentul necontrolat al lehman brothers a fost o dificultate inutila, care doar a blocat pietele.

    Solutia radicala pentru Europe de est presupune introducerea SI a euro ca moneda pentru tarile din est, dar cu circulatie limitata si decontare pur electronica, nu pentru populatie.

    Sigur, asta luat la un loc cu emisiune monetara suplimentara pentru tarile din est.

    Practic, e nevoie de o autoritate monetara cu moneda de rezerva.

    BNR inca rezista, dar situatia nu e sustenabila.

    RăspundețiȘtergere
  4. Speram la un moment dat ca picajul dolarului se va putea produce fara prabusirea intregului sistem finaciar si bancar international.

    Acum nu mai sper. Am inteles ce va urma :)

    Asa ca restul sunt detalii. Observatii. Variante de ales pentru atingerea aceluiasi scop final. Fie ca startul va fi dat din US, Europa de est sau UK, rezultatul va fi acelasi.

    Iar Nouriel Roubini vad ca il tot citeaza diversi, desi nu e chiar personajul care a inteles cel mai bine criza. Da, a prevazut colapsul si a fost corect pe ici pe colo. Dar inca mai are probleme cu intelegerea problemelor reale din spatele show-ului.

    Mult mai aproape de adevar mi se pare Peter Schiff. Si mult mai capabil sa inteleaga intreaga poveste este Chris Martenson. Cat priveste previziunile economice E2020 sunt acum the best.

    Roubini e prea optimist si in ce priveste UK, despre care se vorbeste pe la colturi ca ar fi deja falimentari. De asemenea, povestea cu bailouturile este pusa gresit, Schiff a explicat de atatea ori de ce varianta corecta implica falimente curate pentru resetarea sistemului. Eh, dar deja oricum e irelevanta toata povestea... :)

    Mai bine am discuta despre NESARA ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. excelent comentariu...

    am gasit ceva dur despre economia germana:http://de.news.yahoo.com/2/20090223/tts-deutsche-bank-erwartet-dramatischen-c1b2fc3.html

    Adica : Deutsche Bank vede o cadere de 5% a economiei germane in 2009.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si mie mi se pare ca Roubini da prea mare credit ( asa ... ca si premisa inatacabila ) unor economii mari precum cea a Marii Britanii. :(

    Poate gresesc eu ... vom vedea in maxim 6 luni ( parerea mea ) insa am avut ocazia sa vorbesc cu colegi englezi si mi-au impartasit parerea lor ca e imposibil ca in conditiile unor adevarate "valuri" de concedieri in ultimele 3-4 luni in Regat sa nu apara probleme structurale catre vara ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Bun, deci soluţia este ca în bancul ăla cu Radio Erevan:
    "Un ascultător întreabă: ce facem în caz de atac nuclear?
    Radio Erevan răspunde: în caz de alarmă de atac nuclear vă înfăşuraţi într-un cearceaf şi, în linişte, vă îndreptaţi spre cimitir.
    Acelaşi ascultător întreabă: de ce în linişte?
    Radio Erevan răspunde: în linişte, pentru a nu stârni panică!"
    Cu alte cuvinte, ideea e că nimeni nu înţelege criza asta şi nici nu are soluţii pentru ea. Atunci rămâne selecţia naturală: cine rezistă, bine, cine nu, adio şi-un praz verde! Totul e să nu stârnim prea multă panică.
    Dar parcă mi-ar fi mai frică de asta decât de nişte naţionalizări parţiale şi temporare.

    RăspundețiȘtergere
  8. >Dar parcă mi-ar fi mai frică de asta decât de nişte naţionalizări parţiale şi temporare.

    Dincolo de riscul să-i zicem ideologic de interferenţă mărită a statului în economie/societate şi de faptul ca naţionalizările temporare să ... dureze prea mult riscul mult mai mare - şi imediat - e că statul nu e aşa ... o noţiune imaterială pogorâtă din neant ... e format din oameni, instituţii care pot fi influenţate de lobby-uri, corupte etc.

    Ori dacă - având şi pârghia unui control bancar cvasi-total la îndemână - statul va acţiona prost ... dezastrul poate fi şi mai mare : am vorbi practic de anihilarea/completa delegitimare a statului inclusiv în cele mai vitale funcţii ale sale precum menţinerea ordinii publice ... :(

    RăspundețiȘtergere
  9. Nea Constantine, cu respect, dar fiecare intelege criza la nivelul lui: Nivele criza

    Unii pricep mai mult, altii mai putin. Iar unii au si solutii.

    Trebuie sa ramanem realisti si informati. Vor pica banci, vor disparea banii asa cum ii cunoastem, va fi o tranzitie interesanta. Dar un om informat nu are de ce sa se teama.

    Stai linistit ca unii stim si ce va urma dupa. Si e de bine. Relax :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc. Eu nu ma pot bucura decat direct proportional vazand ca din septembrie 2007 cativa bloggeri, intaiul fiind Dan@Trenduri se incapataneaza sa ne deschida ochii pe puntea de la marginea prapastiei. Punte care, vorba lui Kafka, se constituie in fata noastra pe masura ce mai facem un pas. Vreme de inca o jumatate de bailout.

    RăspundețiȘtergere
  11. referitor la imensa datorie pe care o au romani la banci straine: daca ascultam sfatul lui Isarescu si ne impumutam in lei acu nu aveam nici o treaba - tipaream lei si ii dadeam bancilor austriece, grecesti, franceze, olandeze, italiene, scotiene, etc. cu dedicatie. Nu aveau decat sa se spele pe cap cu ei. Dar din pacate imprumuturile sunt in euro si trebuie date in euro. Dar mi-ar fi placut la nebunie ca bancile sa se fi imprumutat in euro si sa fi dat credite in lei. Ar fi fost prea frumos o asemenea teapa!

    RăspundețiȘtergere