vineri, 27 februarie 2009

Asia Europei

Pe data de 9 februarie scriam un articol lung(şi probabil plictisitor) despre lumea emergentă: Omul care tunde iarba. Doream să fac o trecere rapidă în revistă a situaţiei întrucât intuiam că a doua dezvoltare a crizei(mai dură decât prima) va veni dinspre emergenţi. Concluzia de atunci era următoarea: "Revenind la titlul articolului, putem spune că economiile emergente seamănă ca două picături de apă cu retardatul Jobe Smith din romanul lui Stephen King. Iar răzbunarea acestui Jobe economic poate fi extrem de dureroasă pentru toată lumea."

Nu mică mi-a fost mirarea când, zilele trecute, unul dintre cei mai citaţi economişti a fost Ken Rogoff, iar ceea ce a spus sună aşa: "There’s a domino effect. International credit markets are linked, and so a snowballing credit crisis in Eastern Europe and the Baltic countries could cause New York municipal bonds to fall."(sincer, mă aşteptam să mai dureze ceva timp până când să apară o asemenea informaţie la nivel de mass media).

Întrebarea pe care ţi-o pui imediat este de ce Europa de Est? Mai avem şi alte economii emergente pe lumea asta şi doar n-or fi tocmai ale noastre cele negative. Ei bine, lucrurile arată ca naiba, iar ceea ce veţi citi în continuare seamănă ca două picături de apă cu ... circuitul apei în natură.

Proaspăt scăpate de sub cizma murdară a tătucului sovietic, tinerele democraţii estice au alergat înfometate către libertate. Dezinvoltura, vivacitatea şi setea de a recupera rapid ceea ce au pierdut timp de 50 de ani le-a mânat către mirajul american. Pentru noi, esticii, Europa era "prea socialistă", singura opţiune viabilă fiind unchiul Sam. Iar asta s-a văzut limpede în politica de alianţe şi, mai ales, în economie. Numai că, pentru uşurarea parcursului, esticii au importat masiv doar o parte din modelul american: consumul. Aici "americanismul" prost înţeles al esticilor s-a potrivit de minune cu lăcomia Europei de Vest care, din dorinţa de a cuceri noi pieţe de desfacere, a alimentat cu credite distracţia copiilor din Est. Numai că morişca nu se putea învârti la infinit, iar criza începută în America a tăiat liniile de finanţare către Est creând un scurtcircuit radical. Cum economiile estice nu prea există, este limpede că nu are cine să plătească nota. Autorităţile din Est ridică din umeri pe bună dreptate. Grosul datoriilor sunt ale sucursalelor/filialelor băncilor vestice, iar acestea trebuie să-şi rezolne cumva problemele. Cifrele arată pe deplin amplitudinea dezastrului: Austria este campioana, având o expunere de 70% din PIB pe EE; următoarele clasate sunt Belgia şi Suedia (~ 25% din PIB fiecare), Grecia (~ 17% din PIB) şi Italia. Speranţele acestor ţări sunt legate de credinţa că economia estică nu este chiar atât de săracă pe cât o arată cifrele şi că, până la urmă, lucrurile se vor rezolva.

Numai că lucrurile sunt mai negre decât par. Un studiu dat publicităţii de IIF estimează că în 2009 fluxurile de capital privat destinate estului vor cunoaşte o cădere de la 254 mld. dolari în 2008 la aproximativ 30 mld. dolari. Asta e mai puţin decât necesarul de finanţare al României! Insuficient capitalizate, statele estice vor conduce băncile care operează pe teritoriile lor la nivele ale default-ului greu de imaginat acum. Mai mult ca sigur vom vedea căderi ale unor reţele bancare transnaţionale. O undă de şoc greu de suportat pentru vestici care-şi vor blestema lăcomia anilor trecuţi. Iar de-acolo până peste ocean nu mai e decât un pas!

De ce totuşi Asia Europei? Ideea mi-a venit când am citit unul din ultimele newsletter-uri ale lui Roubini în care se făcea o paralelă între EE şi Asia de Sud-Est din anii 95-95. În perioada de precriză, "tigrii" de-atunci aveau deficite de cont curent cuprinse între 3 şi 8.5% din PIB. Cei care-şi amintesc ce s-a întâmplat în acea perioadă, îşi pot face cu siguranţă o idee despre ceea ce se va întâmpla acum când deficitele de cont curent ale esticilor se scriu cu două cifre! Distracţia e aproape, păziţi-vă urechile de ţipete!

8 comentarii:

  1. Ma gandesc, in contextul articolului, la doua idei: una care ne va duce pe acelasi drum cu Asia de SE, alta care ne va delimita de ea, aruncandu-ne in cruda realitate:

    - Scenariul care se va repeta cel mai probabil si la noi va fi ca, in contextul deficitului, vor creste impozitele (cum a fost si la ei)...dupa cateva luni autoritatile vor constata cu surpriza urmatorul fapt: cu cat fiscalitatea e mai ridicata, cu atat frauda este mai practicata. Paradoxul fiind ca se strang mai putini bani la buget. Ei si-au permis sa experimenteze pe perioada de boom mondial. Noi - nu.

    - Asia de Sud Est are industrie. Nu zic ca ea te salveaza in perioade de criza. In schimb iti confera un avantaj in sensul unei anume forme de organizare. Un know-how care se poate aplica intr-o multitudine de ramuri productive. Noi avem....servicii si reselleri si (linii de productie + manageri) de import. Iar daca nu am fost consultanti si vanzatori, am fost lucratori la banda... Asta clar nu poate sa ne ajute in perioade de declin sau criza.
    Plus ca stim foarte bine la ce se ramuri se renunta cel mai usor in vremuri ca aseasta...

    Cam astea ar fi in principiu diferentele pe care le vad eu si care ne-ar transforma intr-o mica Asie, dar doar in aspectele negative (din pacate pentru noi)...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehe, tot un fel de gand la gand cu bucurie :)

    Chiar mi-a atras din nou cineva atentia de dimineata pe aceeasi tema si voiam sa o dezvolt intr-un articol mai larg pe blog. Acum mi-ai oferit si tu material suplimentar in privinta europei de est.

    Uite ce ziceam in linkul dat mai sus despre cele trei "focare de declansare" posibile asa cum le vad eu:

    Momentan nu mai avem ca zona cu potential de declansare a colapsului la nivel mondial doar US asa cum era in octombrie anul trecut. Intre timp a intrat in aceeasi situatie si UK acum vreo 2 luni si Europa de est tocmai s-a alaturat si ea.

    Din astea 3 care stau la buza prapastiei acum, oricare are puterea sa traga dupa ea si restul sistemului financiar mondial. E pana la urma irelevant care pica prima, doar daca vreti sa punem ceva pariuri...

    Si NU, n-ai cum sa separi europa de est, pentru ca tocmai aia smecheri din vest gen austrieci, olandezi, englezi si altii au venit aici cu bani masiv. Au vrut sa profite pe spinarea esticilor umfland pietele imobiliare si jumulind dobanzi babane, dar acum s-a intors impotriva lor. Orice picaj al esticilor ii trage si pe ei jos, orice picaj al lor ii trage si pe restul. Simplu..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu a existat nicio distracţie în Est. Şi nici consumerismul ăla deşănţat care apare la prima vedere. Contracţia dramatică a economiilor lor la începutul anilor 90, devalorizarea activelor, dezindustrializarea forţată, pierderea masivă a puterii de cumpărare, toate s-au constituit într-un şoc uriaş, de pe urma căruia nu s-au refăcut nici acum.
    A existat, după 2000, din perspectiva integrării europene a acestor ţări, o poziţionare a actorilor economici majori din Europa pe pieţele din Est. Numai că au fost jigodii, ca să mă exprim elegant. Au exagerat riscurile din zonă, pentru a cere rate mari ale profitului, pe termen scurt, care nu se puteau obţine decât prin suplimentarea puterii de cumpărare prin credite, tot pe termen scurt, cu acces facil. A fost un soi de Caritas, care trebuia să se termine, la un moment dat. În plus, mulţi au cumpărat active în Est peste capacitatea lor de a le "digera", vezi Austria.
    Acum vom plăti cu toţii. Chiar şi aceia care au avut un comportament economic raţional. Prin reducerea dramatică a puterii de cumpărare, în primul rând. Se prea poate ca unii să dorească o devalorizare masivă a activelor din Est, ca la începutul anilor 90, pentru a purcede la un nou transfer masiv de proprietate, fie de la stat, fie de la privaţii aflaţi la înghesuială.
    Dacă exista o politică mai deşteaptă a salariilor în Est, dacă nu se făcea din costul redus al forţei de muncă un avantaj competitiv, poate singurul, atunci nu aveam o criză atât de dramatică a creditării.
    Mai mult, poate exista şi o rată mai mare a economisirii, ceea ce ar fi redus costurile finanţării restructurării aparatului productiv. Asta e: lăcomia se plăteşte. Colectiv, deşi doar unii au fost lacomi...

    RăspundețiȘtergere
  4. Intrebare: daca ai o anumita suma de bani in euro, nu foarte mare, sa zicem pana in 20-30k poti sa risti si sa o mai tii in banca sau o tii direct la ciorap?

    RăspundețiȘtergere
  5. Constantin Gheorghe: Intr-un anume fel s-ar putea sa ai dreptate, dar nu trebuie sa uitam ca avem un comportament aberant. Ca sa nu mai vorbesc ce iese daca facem o analiza a gradului de indatorare al unora. Sau de productivitate vs. salarii. Sunt cifre reci in fata carora picam. Estul, deocamdata, nu mai e deloc atragator. E supraevaluat si oricum nu prea mai are mare lucru de vanzare..

    In alta ordine de idei, ma tin de mult sa te intreb: cand mai actualizezi blog-ul "Calatorii in realitatea virtuala"? E super!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru că mi-ai dat un bobârnac, am început să postez şi pe celălalt blog. Am crezut că nu prea interesează pe nimeni...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sumele pana-n 50k EUR sunt asigurate de stat. Numarul de spargeri si talharii este in crestere. Iti asumi riscuri mari si inutile daca ii tii la ciorap.

    Imparte-i la 2/3 banci mari (care in caz de probleme vor fi nationalizate), din zone geografice diferite (de ex. BCR/BRD/ING), si potzi sa dormi linistit ... mult mai linistit decat daca ai avea 30k sub perna.

    RăspundețiȘtergere
  8. John: Excelent raspunsul pentru Andrei. Oricum doream sa-i dau raspunsul in articolul de maine...

    RăspundețiȘtergere