sâmbătă, 28 februarie 2009

Rolul aurului in criza din '30

16 comentarii:

  1. Consideri ca teoria lui Friedman e infailibila?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu vad decat titlul din post. Am facut refresh de cateva ori la pagina dar nimic.

    Sunt ceva probleme cu site-ul? sau e doar atat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta e mostra de "marea criza inteleasa prost" ca altfel nu-i vad rolul ?

    Credeam ca esti la curent cu sistemul scolii austriece si explicatia corecta a marii depresii facuta de Peter Schiff:

    Not Your Grandfather's Depression

    The current stock market crash has spurred a vital national debate about the causes and catalysts of the Great Depression. The dominant school of thought believes that the stubborn refusal of then president Hebert Hoover to intervene after the stock market crash of 1929, and his preference for free market solutions, led directly to the ensuing decade-long catastrophe. Through this lens, our leaders assure us that the most recent raft of government measures will prevent another episode of bread lines, Hoovervilles and pencil salesmen. As usual they have it completely wrong. In my view, the Depression was created precisely because Hoover followed the path that our government is now taking.

    Citeste tot articolul pentru ca explica extrem de bine de ce teoriile stil Keynes care se incearca si acum cu bailouturile, nu sunt chiar asa grozave cum ni se povestea la scoala.

    De fapt ceea ce a cauzat criza din anii 30 a fost infiintarea FED in 1913 si startul crearii banilor din aer. Cand aurul a dat de pamant cu banii "virtuali" creati de banci asa cum era si normal sa faca, bancherii au dat vina pe aur. Iar in anii 30 s-au facut magarii si mai mari cu aurul, inclusiv confiscarea acestuia de la populatie pentru crearea de inflatie.

    A fost de fapt primul sut major dat aurului de sistemul bancar care incepea sa controleze finantele mondiale prin intermediul FED. Au urmat si alte suturi pana la eliminarea lui totala din sistem in anii 70.

    Un nou sistem bazat pe aur are ca prim punct pe lista de implementari desfiintarea FED si a tuturor institutiilor asemanatoare, tocmai pentru a elimina crearea banilor din neant si fara acoperire.

    Exact asta prevede si NESARA ale carei masuri le-am mai prezentat si in alte parti.

    Hmm, nea Dane se pare ca mai avem de lucru pana ajungem pe aceeasi lungime de unda... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. P.S. Am mai zis eu ca Schiff e peste Roubinii si alti experti cand vine vorba de intelegerea crizei.

    Dar legat de aur si intelegerea proasta a crizei din anii 30 tipul a fost chiar haios comentand gafele facute de alde Bernanke si altii.

    Bernanke says crisis ‘no comparison' to Great Depression

    "Well, you hear a lot of loose talk, but let me just ... say, as a scholar of the Great Depression - and I've written books about the Depression and been very interested in this since I was in graduate school, there's no comparison," Bernanke said in a question period after an address in Austin, Texas

    mainecooncat: Bernanke's right, this time around there is no comparison to the first depression. It's much worse.

    Stephen Leeb: "Bernanke spent his entire life studying the Great Depression!"

    Peter Schiff: "He clearly wasted his time."

    RăspundețiȘtergere
  5. P.P.S. Buna decizie cu comentariile :)

    E mai simplu sa stergi daca apar magarii decat sa stai sa aprobi fiecare mesaj si sa limitezi astfel postarile ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. >De fapt ceea ce a cauzat criza din anii 30 a fost infiintarea FED in 1913 si startul crearii banilor din aer

    Nu chiar. Fireşte că moneda fiduciară are o instabilitate inerentă dar fără niscai circumstanţe în plus nu se ajunge la rahaturi ca cele actuale/cele din 1929-1933.

    Atunci a fost atmosfera post-război şi "crearea" banilor necesari reconstrucţiei Europei ( şi într-un mod mult mai stângaci ca după Bretton Woods ) iar acuma circumstanţa fatală eu zic că a fost cvasi-dominanţa dolarului în lume după câştigarea războiului rece şi impunerea "globalizării" ca ... practic dogmă mondială ...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mia - de circumstante putem vorbi cat vrei, ca si despre ceea ce a stat la baza razboaielor si cine a profitat pe urma lor.

    Ideea mea era doar ca aurul nu a fost de vina pentru criza din anii 30 asa cum se insinua in filmuletul pus de Dan aici.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe scurt: revenirea la etalonul aur este imposibilă. De fapt, renunţarea la el pare să fi avut drept explicaţie nevoia de a asigura mai mulţi bani pentru dezvoltare. Chiar dacă banii ăia deveneau tot mai mult o ficţiune, depăşind acum cu mult valoarea întregii avuţii materiale a lumii.
    Am crezut că esenţa crizei ăsteia o constituie înlocuirea banilor virtuali din sistemul financiar paralel, cel care a generat bula speculativă, cu bani reali, din puşculiţa statului. Mă tem că şi banii statului sunt la fel de imaginari. Şi înlocuim o impresie cu alta!
    Mi-e greu să-mi imaginez ceva care să ţină loc, drept reper, drept bază de comparaţie, etalonului aur. Fără un astfel de reper nu vom şti unde suntem cu adevărat şi care este este viitorul economic al fiecăruia dintre noi şi al ansamblului. Cam de aici trebuie pornit la proiectarea a ceea ce se va putea numi Capitalism 3.0(http://www.project-syndicate.org/commentary/rodrik28/French)

    RăspundețiȘtergere
  9. Flavian: N-ai dreptate. Filmuletul pe care l-am dat nu e cea mai buna sursa, dar nu am gasit nimic altceva si nici n-am timp sa explic in detaliu(din pacate sunt extrem de ocupat in perioada asta si chiar nu pot deocamdata sa pun cap la cap toate datele astfel incat sa pun capat discutiei). Revin la ceea ce te-am intrebat: de ce aur si nu plumb sau gresie sau zinc? Simplu. Pentru ca nu mai merge. Intre timp lucrurile s-au schimbat, ai nevoie de ceva mai multa flexibilitate si, in acelasi timp, de ceva mai multa rigoare. Aurul nu-ti permite flexibilitate si, tinand cont de cum au reusit baietii isteti sa manipuleze sistemul, s-ar ajunge, politic evident, la ceea ce traim acum. Trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna: sistemul financiar actual este dezvoltarea naturala a celui anterior!

    In ceea ce-i priveste pe cei de la NESRA, am o singura intrebare: tie ti-ar conveni ca de maine sa fie toata lumea scutita de creditele contractate? Mie nu, pentru simplul fapt ca m-ar dezavantaja. Poate ca am intuit ce se va intampla si criza m-a prins "curat" astfel incat acum am o libertate mai mare de miscare. Este corect ca inconstientul care e supraindatorat sa fie acum iertat de datorii? Eu cred ca nu si asta oricat de incorect ar fi sistemul actual.

    De acord cu tine in ceea ce-l priveste pe Schiff. O sa am luni o chestie interesanta culeasa din newsletter-ul lui.

    In ceea ce priveste comentariile, le-am "eliberat" cu strangere de inima intrucat pe la inceputurile acestui blog a trebuit sa fac fata unor reprize consistente de spam.

    Mia: Nu trebuie pasata vina pe dolar, SUA si FED. Trebuie sa recunoastem ca interesele unora si prostia altora sunt cele responsabile de situatia actuala. E usor sa pasezi toata vina pe FED sau pe Greenspan. Asta e calea simpla! Intreb numai, a cui e vina pentru faptul ca Greenspan a "gresit"(ghilimelele mi le asum) sau pentru ca FED ruleaza pe contrasens?

    RăspundețiȘtergere
  10. Dan - pai o sa fie si plumb si gresie si zinc daca povestea cu trocul de care spuneai chiar tu va deveni parte din sistemul economic.

    Dar asa cum am mai explicat, aurul are deja istoric foarte bun ca moneda, rol pe care l-a jucat bine-mersi atatia ani inainte ca FED-ul sa-si bage coada.

    Nu stiu cum poti sa intelegi ca FED-ul merge pe contrasens si sa nu observi in acelasi timp ca de cand au aparut ei s-a dat startul atacului contra metalelor pretioase ca si moneda. Iar in locul lor au fost promovati banii de hartie, care ne-au ajutat de minune pana acum. Doua crize majore internationale si doua razboaie mondiale prezinta succesul rasunator al banilor creati din aer de catre banci.

    NESARA are si lacune, dar daca ai fi citit mai atent intelegeai ce vrea de fapt sa propuna. Ca idee, ti se pare mai corecta varianta cu bailouturile in care sunt salvati tot cei care au creat criza actuala ? Si tot pe spinarea cetateanului ?

    Sicer daca vreau sa ajut pe cineva in criza asta, mai bine ajut un prieten bezmetic care a fost pacalit sa se bage la un credit impovarator de aceleasi banci care au umflat bula. Decat sa dau banii prin impozite la statul care ajuta tocmai bancile si bancherii care au creat mizeria asta.

    Cam asa ar trebui inteles NESARA vs bailouturi ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. P.S. Vad ca aici apare iar moderarea, nu stiu ce s-a intamplat, sper ca nu s-a pierdut postul anterior.

    Si inca ceva: dezvoltarea sistemului financiar actual numai "naturala" nu a fost... :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Flavian: Sa ne intelegem, FED-ul este doar un instrument. Atacul contra acoperirii in aur si metale pretioase s-a dat intrucat asa era natural. Ca s-o spun mai pe sleau, asa cereau interesele politice de "dezvoltare si progres". Faptul ca sistemul respectiv a luat-o odata razna nu ofera nicio garantie ca nu va deraia si a doua oara. In momentul in care vrei sa faci ceva functional, trebuie sa faci in asa fel incat interesele politice(sau oculte) sa nu poata interveni in mecanism. Asta garanteaza stabilitatea.

    In ceea ce priveste NESARA, ma abtin. M-am saturat de organizatiile aparute din neant(poate ne edificam putin si asupra surselor ei de finantare) si care, pornind de la o realitate, ajung sa promoveze aberatii. Pana la urma trebuie sa respectam toti un lucru: fiecare trebuie sa-si asume riscurile asociate propriilor actiuni. In cazul bailout-urilor, statul este cel care-si asuma acest risc si vei vedea in scurt timp ce se va intampla!

    Moderarea comentariilor se activeaza pentru post-urile mai vechi de 1 zi. Am ales aceasta optiune pentru a putea sa citesc comentariile articolelor mai vechi(altfel cineva care comenteaza un articol mai vechi risca sa vorbeasca de unul singur :-) )

    RăspundețiȘtergere
  13. Ok, FED-ul e un instrument, cu asta sunt de acord.

    Iar atacul asupra acoperirii in aur a fost dictat de interese politice. Si cu asta sunt de acord.

    Insa interesele politice nu mi se par naturale deloc.. :)

    Evident ca fiecare trebuie sa-si asigure responsabilitatea actiunilor. Dar pana una alta doar omului de rand i se cere sa fie responsabil, in timp ce bancilor le sufla toti in fund cu ajutoare.

    Ca o sa ramana doar cu suflatul aia stim amandoi. Dar "statul" nu-si asuma nici un risc, pentru ca banii statului sunt de fapt tot banii nostrii. Adica statul risca banii altora si de fapt nu-si asuma nimic.

    Nici macar colapsul "natural" care va urma.

    Si in alta ordine de idei, cum vezi tu reglarea "datoriilor" in momentul colapsului ? Stergerea lor pur si simplu nu o vad nici eu ca o masura buna si aici suntem de acord. Dar explica pe scurt ce crezi tu ca va urma.

    RăspundețiȘtergere
  14. O explicatie mult mai buna a crizei din 1930 si rolul aurului in reglementarea sistemului financiar. Am citat doar partile esentiale, dar articolul e asa de bun incat trebuie neaparat citit cu totul:

    Gold and Economic Freedom

    A free banking system based on gold is able to extend credit and thus to create bank notes (currency) and deposits, according to the production requirements of the economy. Individual owners of gold are induced, by payments of interest, to deposit their gold in a bank (against which they can draw checks). But since it is rarely the case that all depositors want to withdraw all their gold at the same time, the banker need keep only a fraction of his total deposits in gold as reserves. This enables the banker to loan out more than the amount of his gold deposits (which means that he holds claims to gold rather than gold as security of his deposits). But the amount of loans which he can afford to make is not arbitrary: he has to gauge it in relation to his reserves and to the status of his investments.

    A fully free banking system and fully consistent gold standard have not as yet been achieved. But prior to World War I, the banking system in the United States (and in most of the world) was based on gold and even though governments intervened occasionally, banking was more free than controlled. Periodically, as a result of overly rapid credit expansion, banks became loaned up to the limit of their gold reserves, interest rates rose sharply, new credit was cut off, and the economy went into a sharp, but short-lived recession. (Compared with the depressions of 1920 and 1932, the pre-World War I business declines were mild indeed.) It was limited gold reserves that stopped the unbalanced expansions of business activity, before they could develop into the post-World Was I type of disaster. The readjustment periods were short and the economies quickly reestablished a sound basis to resume expansion.

    But the process of cure was misdiagnosed as the disease: if shortage of bank reserves was causing a business decline-argued economic interventionists-why not find a way of supplying increased reserves to the banks so they never need be short! If banks can continue to loan money indefinitely-it was claimed-there need never be any slumps in business. And so the Federal Reserve System was organized in 1913. It consisted of twelve regional Federal Reserve banks nominally owned by private bankers, but in fact government sponsored, controlled, and supported. Credit extended by these banks is in practice (though not legally) backed by the taxing power of the federal government. Technically, we remained on the gold standard; individuals were still free to own gold, and gold continued to be used as bank reserves. But now, in addition to gold, credit extended by the Federal Reserve banks ("paper reserves") could serve as legal tender to pay depositors.

    When business in the United States underwent a mild contraction in 1927, the Federal Reserve created more paper reserves in the hope of forestalling any possible bank reserve shortage. More disastrous, however, was the Federal Reserve's attempt to assist Great Britain who had been losing gold to us because the Bank of England refused to allow interest rates to rise when market forces dictated (it was politically unpalatable). The reasoning of the authorities involved was as follows: if the Federal Reserve pumped excessive paper reserves into American banks, interest rates in the United States would fall to a level comparable with those in Great Britain; this would act to stop Britain's gold loss and avoid the political embarrassment of having to raise interest rates. The "Fed" succeeded; it stopped the gold loss, but it nearly destroyed the economies of the world, in the process. The excess credit which the Fed pumped into the economy spilled over into the stock market-triggering a fantastic speculative boom. Belatedly, Federal Reserve officials attempted to sop up the excess reserves and finally succeeded in braking the boom. But it was too late: by 1929 the speculative imbalances had become so overwhelming that the attempt precipitated a sharp retrenching and a consequent demoralizing of business confidence. As a result, the American economy collapsed. Great Britain fared even worse, and rather than absorb the full consequences of her previous folly, she abandoned the gold standard completely in 1931, tearing asunder what remained of the fabric of confidence and inducing a world-wide series of bank failures. The world economies plunged into the Great Depression of the 1930's.

    With a logic reminiscent of a generation earlier, statists argued that the gold standard was largely to blame for the credit debacle which led to the Great Depression. If the gold standard had not existed, they argued, Britain's abandonment of gold payments in 1931 would not have caused the failure of banks all over the world. (The irony was that since 1913, we had been, not on a gold standard, but on what may be termed "a mixed gold standard"; yet it is gold that took the blame.) But the opposition to the gold standard in any form-from a growing number of welfare-state advocates-was prompted by a much subtler insight: the realization that the gold standard is incompatible with chronic deficit spending (the hallmark of the welfare state). Stripped of its academic jargon, the welfare state is nothing more than a mechanism by which governments confiscate the wealth of the productive members of a society to support a wide variety of welfare schemes. A substantial part of the confiscation is effected by taxation. But the welfare statists were quick to recognize that if they wished to retain political power, the amount of taxation had to be limited and they had to resort to programs of massive deficit spending, i.e., they had to borrow money, by issuing government bonds, to finance welfare expenditures on a large scale.

    RăspundețiȘtergere
  15. Friedman a murit la timp. As fi vrut sa fie in viata acum sa-si vada teoria aruncata in aer. Probabil ca ar fi inventat post-monetarismul :)

    China nu exista in 1930. Orice teorie despre similitudinea celor doua crize e negata de acest simplu fapt.

    Filmuletzul ... no comment.

    RăspundețiȘtergere