luni, 9 martie 2009

Jocul cu margele de sticla

Fără doar şi poate, ştirea săptămânii trecute a fost publicată în The Wall Street Journal. Este vorba despre modalitatea de cheltuire a banilor primiţi de către AIG "de-a lungul bailout-urilor", o ştire care a stârnit emoţii diverse, în special în rândul contribuabililor americani.

Cei care-l consideraseră pe Obama exponentul unei noi politici economice, cei care l-au primit cu atâta emoţie şi speranţă îşi trăiec în aceste zile una dintre primele mari dezamăgiri produse de noul rege. Este destul de frustrant să constaţi că de fapt nu s-a schimbat nimic şi că, mai mult, elementul de noutate se referă la cantitatea ajutoarelor, nicidecum la modalitatea de ieşire care este aceeaşi. Ok, nu Obama ne interesează în acest articol, ci o realitate mult mai palpitantă.

Revenind la ştirea din The Wall Street Journal, constatăm reacţii diverse. Dacă americanii îşi înjură oficialităţile pentru prostia de a ţine AIG în viaţă, comentatorii europeni zâmbesc superior, parcă dorind să subînţelegem ceva de genul "v-am spus noi că sunt proşti!". Privind cifrele, nu poţi să nu te cruceşti observând că banii injectaţi pentru ajutorare s-au volatilizat în câteva mari direcţii: Société Générale SA ($4.8 mld), Goldman Sachs Group ($2.9 mld.), Deutsche Bank AG ($2.9 mld.), Credit Agricole SA’s Calyon investment-banking unit ($1.8 mld.), Merrill Lynch & Co. ($1.3 mld.). Aceasta este nota de plată din decembrie 2008, existând suspiciunea unor plăţi mult mai mari care n-au fost date publicităţii. Chemat să explice în faţa unei comisii a Senatului cum a fost posibil acest lucru, Donald Kohn s-a limitat la a da din umeri întrucât dezvăluirea partenerilor AIG este "mult prea importantă pentru stabilitatea sistemului financiar".

Practic, modalitatea de cheltuire a banilor de către AIG este perfect legală, acesta fiind şi motivul pentru care Kohn a evitat diplomatic răspunsurile(care, de altfel, aşa cum veţi vedea, sunt extrem de bine cunoscute în cercurile politice superioare). Atât timp cât gigantul american a vândut CDS-uri, era normal ca acum, când creditele s-au prăbuşit, să plătească despăgubirile. Este comportamentul normal al unei societăţi de asigurări care funcţionează normal, iar AIG se presupune că merge normal.

Marea problemă este că în spatele AIG nu se află nimic. În acest fel, dacă AIG dă faliment, se produce un nou cutremur la nivel mondial întrucât băncile rămân "cu pieptul gol" în faţa unui munte de active toxice. Active toxice care trebuie trecute pe pierdere întrucât este practic imposibil să se mai recupereze ceva. Ei bine, există o informaţie semiconfidenţială care mi-a fost servită de către un prieten mult mai bine conectat la mediul politico-economic de peste ocean. Conform acesteia, campionii achiziţiilor de active toxice se pare că nu au fost americanii, ci europenii. Expunerea Europei este atât de mare încât falimentul AIG ar produce aici o furtună financiară de nedescris, posibil a se finaliza cu o discreditare a monedei unice. Acesta ar putea fi şi motivul pentru care, în toamnă, europenii "se răsteau" la confraţii americani să aprobe mai repede bailout-ul lui Paulson. În acest fel, "prostia" americanilor pare a fi fost un fapt premeditat, menit a acorda Europei un balon de oxigen, iar superioritatea analiştilor europeni nu este izvorâtă decât din necunoaştere.

În cazul în care aceste informaţii sunt adevărate începe să aibă sens schimbarea de trend a euro în raport cu dolarul. Iar pentru Europa se pare că începe cu adevărat criza!

4 comentarii:

  1. Mda, se pare ca ai nostri au fost la fel de lacomi ca si ai lor, ce sa o mai dam cotita. De BRD nu auzisem prea multe stiri in ce priveste "stabilitatea" lor dar uite ca nici ei nu stau mai grozav ca austriecii sau grecii.

    Dar mai conteaza pana la urma care pica prima ?

    US sau UE pana la urma sunt interconectate atat de puternic, incat este din ce in ce mai evident ca vom asista la disparitia atat a dolarului cat si a Euro.

    Mai conteaza daca EURUSD va fi sub 1 sau peste 2 cand painea va fi 10 euro si bidonul de apa plata 15 euro ? Sau 100 dolari respectiv 150 dolari.. etc.

    Uite mai bine un articol frumos despre islanda ca sa ne mai distram intre timp: Wall Street on the Tundra | vanityfair.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant articolul, arata o alta fata a crizei. Ma intreb daca o inflatie de 100% anul asta nu ar putea salva practic economia, singurul rezultat fiind ca bogatii vor la jumatate d ebogatii iar saracii oricum nu aveau nimic. daca s-ar produce o inflati de 100% si as avea 2000 euro.luna nu 1000 mi-ar fi foarte simplu sa platesc ratele. Bancile ar pierde, pentru ca nu ar putea ridica dobanda prea repede, dar contabiliceste ar fi in castig, intrucat s-ar putea plati toate creditele. Singurii care ar pierde cu adevarat sunt investitorrii institutionalizati, cum ar fi fondurile d epensi, care nu ar mai putea avea randamente la nivelul inflatiei sau peste.
    Si inca ceva referitor la lacomia bancilor din Europa: daca bancile europene au fost lacome, ele macar s-au asigurat. AIG a fost insa si mai lacoma si nu s-a mai reasigurat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Flavian: E cam hazardat sa spui ca banca X sau Y are probleme de stabilitate. Datele brute nu indica asta in niciun caz!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca americanii i-au ajutat pe europeni salvand AIG, am putea sa ne gandim ca nu au facut-o degeaba si ca o sa primeasca ceva in schimb.

    Probabil o sa primeasca mai multe, dar mie imi vine in primul rand in minte aprobarea cultivarii porumbului modificat genetic si a altor plante modificate genetic sau a importului de carne de vita cu hormoni de crestere.

    RăspundețiȘtergere