vineri, 26 iunie 2009

Moartea unui comis voiajor

Cu siguranţă aceasta este o zi din care vom privi cu totul altfel lumea. Este o zi în care s-a pus punct unuia dintre cele mai triste destine. Şi poate, dincolo de evenimentul în sine, este momentul în care trebuie să privim cu mai multă atenţie viaţa.

Din punctul de vedere al unui diletant, Michael a avut absolut tot ceea ce şi-ar dori un om: talent, carieră, succes fulminant şi o groază de bani. La un moment-dat părea că tot universul se învârte în jurul său. Era o lume magică, atât de bine realizată încât părea adevărată. Mai târziu, cu toţii am observat că lumea lui Michael, de fapt, nu este nimic altceva decât o butaforie, ce-i drept una extrem de bine realizată. Si probabil, cel mai dezamăgit de această realitate a fost chiar el, cel care se imaginase rege într-un tărâm inexistent şi al nimănui.

O dată cu Michael mor showbiz-ul megalomanic, artistul total şi pop-ul. Rămân în urmă doar amintirile şi bucăţi din cioburile unei lumi în care unii chiar credeau. Şi desigur, mai rămân câteva lucruri: banii pe care-i vor încasa cu cinism cei care au pariat că Michael valorează mai mult mort decât viu. În mod sigur vom asista la un nou record de vânzări al celui căruia i-a fost răpită copilăria, dar care a murit ca un copil amărât.




3 comentarii:

  1. Fortune, fame
    Mirror vain
    Gone insane
    But the memory remains

    Heavy rings on fingers wave
    Another star denies the grave
    See the nowhere crowd
    Cry the nowhere tears of honor

    Like twisted vines that grow
    Hide and swallow mansions whole
    Dim the light of an already faded prima donna

    Fortune, fame
    Mirror vain
    Gone insane
    Fortune, fame
    Mirror vain
    Gone insane
    But the memory remains

    Heavy rings hold cigarettes
    Up to lips that time forgets
    While the Hollywood sun sets
    Behind your back

    And can't the band play on
    Just listen, they play my song
    Ash to ash
    Dust to dust
    Fade to black

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau ca simt asa, dar asta simt: mi-e scarba cand vad lumea care omagiaza un pedofil notoriu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Donnul acesta a avut de toate, mai puţin minte.
    Negru fiind s-a vrut alb. Bine făcut fiind s-a vrut altfel de a ajuns o monstruozitate fizică. Totdeauna mi-a fost scîrbă de el.
    Pot spune cu mîna pe inimă că nu am ascultat niciodată o melodie de-a lui de la un cap la altul. Poate numai să nu ştiu cine o cîntă. Vreun clip cu siguranţă nu am urmărit. Oridecîte ori apărea pe sticlă, schimbam programul.

    RăspundețiȘtergere