marți, 24 noiembrie 2009

Recesiunea perpetua


Acum două zile, Robert J. Schiller, publica în The New York Times un articol extrem de interesant. "What if a Recovery Is All in Your Head?" este întrebarea care dă titlul articolului, iar o parte din subiectele discutate acolo au fost atacate frontal sau tangenţial pe acest blog(o spun cu mândrie :-)). Pornind de la acest articol(pe care chiar vă recomand să-l citiţi) am căutat să găsesc elemente care ne-ar putea da indicii despre stadiul în care ne aflăm. Nu am reuşit să identific mare lucru şi aceasta din cauză că, din punctul meu de vedere, actuala criză este total diferită de celelalte de până acum. Nu fac această afirmaţie dintr-o exaltare de moment ci pentru că în fiecare zi constatăm existenţa unor elemente ciudate care indică o incoerenţă a pieţelor.

Poate cea mai proastă veste a momentului este reprezentată de reintrarea Japoniei în deflaţie. După un deceniu pierdut şi nouă ani de încercări nereuşite, Japonia este ţara care ne demonstrează că se poate trăi mai mult de opt luni în criză. A doua economie a lumii nu face altceva decât să încerce la infinit modele de ieşire din criză care pur şi simplu nu merg. Exemplul japonez este extrem de relevant pentru criza actuală deoarece îşi are originile tot în exuberanţe financiare. La fel ca şi în modelul generalizat acum la scara mondială, s-a preferat cosmetizarea problemelor băncilor în locul unor măsuri dureroase, dar juste. Rezultatul a fost o circulaţie ciudată a banilor şi o perpetuare a crizei, fără a exista un orizont cert de rezolvare a problemelor.

Întorcându-ne la criza actuală, cred că, în scurt timp, vom constata o premieră în ceea ce priveşte disfuncţionalităţile economice contemporane. Cantitatea imensă de bani din sistem nu face altceva decât să pună presiune punctual pe diverse mărfuri sau acţiuni. Personal cred că la ora actuală economia nu face faţă unor creşteri generalizate de preţuri, însă excesele îşi fac apariţia punctual, generând bule speculative de intensităţi variabile. Spre exemplu, isteria de pe piaţa mărfurilor a generat o bulă speculativă pe piaţa aluminiului. Acum există o debalansare puternică a cererii din ce în ce mai scăzute faţă de oferta din ce în ce mai mare. Rezultatul? Depozitele sunt pline ochi de aluminiu, iar preţul probabil stă să cadă. Exemple de acest fel sunt peste tot, însă amplitudinile acestor mişcări sunt încă mici în peisajul economic mondial. Ceea ce doresc să subliniez este însă că, pe fondul speculaţiilor cu recuperarea, se generalizază anumiţi factori disturbatori care, într-un final, pot conduce la o situaţie incontrolabilă.

Probabil, în scurt timp, vom constata cum, în premieră, vom trece din actuala criză într-o alta, de dimensiuni comparabile, fără a avea răgazul unei perioade liniştite, aşa cum ne obişnuiserăm până acum. Nu vreau să fiu considerat din nou pesimist, dar cred că trebuie să ne însuşim ceva mai mult fenomenul japonez pentru a înţelege ce ne aşteaptă.

14 comentarii:

  1. Mi se pare interesanta evolutia titlurilor de stat americane. Initial am crezut ca este o "contradictie" intre preturile lor si ce se-ntampla la bursa.

    Dar, daca stau sa ma gandesc, excesul de lichiditate este cauza din spatele ambelor fenomene. Unii cumpara actiuni, altii (probabil bancile americane) folosesc excesul de rezerve pentru a cumpara titluri de stat.

    Sunt curios daca vom vedea o situatie similara cu 2002 - 2008 cand au fost bubble-uri in toate clasele de active.

    RăspundețiȘtergere
  2. '
    La fel ca şi în modelul generalizat acum la scara mondială, s-a preferat cosmetizarea problemelor băncilor în locul unor măsuri dureroase, dar juste. Rezultatul a fost o circulaţie ciudată a banilor şi o perpetuare a crizei, fără a exista un orizont cert de rezolvare a problemelor. '

    Nu poti cere oligarhiei economico-financiare sa se impuste singura in picior (sa ia masuri juste, dar dureroase). Taranul (roman, american, francez, etc.) e deocamdata debusolat, dar mai devreme sau mai tarziu o sa ia furca sau coasa in mana si o sa-i scuture bine pe goldman sachsii, bernankeii si voiculestii de peste tot. Mai devreme sau mai tarziu. Contrar unor opinii, lucrurile nu se pot inrautati la infinit, ata se rupe, poate maine, poate la anul, dar rupt se rupe sigur...

    RăspundețiȘtergere
  3. 1975$/t.Deocamdata nu putem sa vorbim de o bula.Anul trecut am vazut o bula pe commodities, pretul la aluminiu depasind 3600$/t.
    Altceva e pe stocks.AA e la pretul de anul trecut, iar veniturile sunt la jumatate.
    Pe obligatiuni este o evolutie spectaculoasa, sumele plasate fiind de 18 ori mai mari decit pe actiuni.
    Cu exceptia aurului unde vedem noi maxime celelalte commodities nu au facut noi maxime . Probabil o sa vedem asta cind productia industriala o sa fie pe un trend ascendent.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant articolul - as zice ca e perceptia/asteptarea la o ciclicitate a economiei care sa fi ajuns deja la un moment favorabil e comparabila cu ( mai vechea ) perceptie dinaintea Revolutie Franceze "Daca regele ar sti .. " ... si istoria ne arata ca atunci cind chestia asta s-a erodat in mintea oamenilor "de rind" ... a urmat cataclismul. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. free drive, incepi sa bati campii din ce in ce mai tare. nu esti obligat sa comentezi, poti doar citi articolul...

    sunt multe alte locuri in care ai putea sa te exprimi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie imi place ce spune Free Drive. Atat aici cat si pe topicul precedent. N-as fi postat nici acolo si nici aici, dar am vrut sa-i transmit ca nu e singurul care gandeste astfel... :)

    Pacat ca toti "independentii" de pe aici nu inteleg ca salvarile reale nu pot fi decat colective. Traseismul economic nu difera prea mult de cel politic si am vazut cu totii la ce duc pe termen lung astfel de atitudini. Si aici nu ma refer la comunism ori socialism, ci la ideea ca de fapt independenta e o iluzie.. ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. ...productia industriala o sa fie pe trend ascendent si cdi-ul 7-10%.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu cred ca este bine ales exemplul aluminiului, daca vorbim despre bula speculativa. Mai nimerit mi s-ar parea cuprul, ale carui evolutii sunt mai elocvente (tinand cont de cei doi factori importanti: totalul stocurilor inregistrate si raportul dintre capacitatea globala de productie si consumul mediu). La aluminiu, de ceva timp, stocurile sunt extrem de mari, daca sunt comparate cu necesarul de consum. Argumentez cu evolutia cotatiei actiunilor celor mai mari producatori mondiali (urmariti trendul celor de la Rusal...)

    RăspundețiȘtergere
  9. desi poate suna perimat.. de data asta e altfel! Nu spun ca revenirea exista, ci doar ca paralele cu Japonia trebuie facute cu grija, din cauza problemelor japoneze legate de evolutia populatiei. E normal sa ai presiuni deflationiste cand populatia imbatraneste si se micsoreaza, iar la nivel global trendul e invers. Da - modelele folosite pentru incercarea actuala pot fi gresite, dar a spune ca daca nu au functionat la japonezi inseamna ca sigur nu vor functiona la americani este hazardat.

    RăspundețiȘtergere
  10. un articol extrem de instructiv cu un titlu cat se poate de sugestiv pe zerohedge, varful de lance al presei independente:

    http://www.zerohedge.com/article/here-why-dollar-now-effectively-worthless

    @Flavian
    am banuit eu ca mai sunt si altii ;)..datoria noastra e sa-i educam pe restul...sorry to burst your bubble, but...
    ...
    sa cititi si comentariile, sunt foarte interesante.

    RăspundețiȘtergere
  11. Japonia e in criza din cauza "socialismului" prezent in asigurarile sociale, in mentalitatea oamenilor ce pot fi condusi doar de "o minte luminata", "de sus".


    E demonstratia cat se poate de clara ca economia planificata nu poate rezista - asta e singurul motiv pentru care sunt in criz de 10 ani. Ecuatia are o singura solutie, e UNICA, nu exista altele.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da-i in caca pe japonezi.
    Sa-si rezolve problemele inainte sa aiba pretentia sa se relanseze.

    Faptul ca Japonia o duce prost deja nu mai inseamna nimic pentru restul lumii. Ca o tooot duc prost de 20 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  13. Marian, nu intelegi..

    Japonia e doar o avantpremiera. Faptul ca social welfare-ul nu merge nici macar "
    acolo" (in conditiile cand sunt de sute de ori mai eficienti aproape in orice), ar trebui sa-ti arate ca "modelul suedez" atat de drag socialistilor de pretutindeni e pe cale sa dispara definitiv. De nevoie.

    Si sa vezi atunci sa belea si colaps, ce e acum prin spitale sau oriunde (pensii etc) fiind o joaca de copii.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)