miercuri, 23 decembrie 2009

Modelul italian si o posibila megatendinta


În luna octombrie, guvernul italian a luat o decizie surprinzătoare: acceptarea "intrării în legalitate" a sumelor repatriate, indiferent de modul provenienţa acestora. Neaşteptata amnistie fiscală nu a făcut altceva decât să îndrepte un uriaş flux de bani către peninsulă. Într-o lună, sumele repatriate s-au ridicat la aproximativ 80 de miliarde de euro. O valoare cel puţin generoasă, care a surprins majoritatea observatorilor economici.

Conform legii, cei care decid să repatrieze fonduri, nu trebuie decât să plătească o taxă unică de 5%, iar banii devin curaţi ca lacrima. Nu te mai întreabă nimeni cum i-ai obţinut, ce evaziuni ai făcut prin Italia sau ce tip de comerţ dubios ai practicat prin intermediul paradisurilor fiscale. Este a treia amnistie fiscală din peninsulă şi se pare că este cea mai reuşită. Numai până acum s-au încasat la buget ~4 miliarde de euro "din nimic", iar acest succes i-a făcut pe guvernanţi să prelungească programul până în aprilie 2010. Singurul amănunt este că "taxa de repatriere-curăţare" va creşte progresiv. Astfel, cei care-şi aduc banii până în luna februarie vor plăti 6%, iar după această dată 7%.

Banii repatriaţi s-au întors atât din paradisuri fiscale exotice cât şi din alte ţări europene, pe unde fuseseră depozitaţi pentru a scăpa de fiscul italian. Reintrarea lor în circuitul economic al peninsulei a fost de cel puţin două ori benefic. În primul rând a adus venituri neaşteptate bugetului şi, în al doilea rând, a pompat o lichiditate puternică în sistemul bancar italian. Un paradox este reprezentat de faptul că cea mai mare parte a banilor a fost atrasă de băncile mici. Astfel, în timp ce diviziile de private banking ale băncilor Unicredit şi Intesa-Sanpaolo au atras împreună sume sub 15 miliarde de euro, restul banilor au mers către bănci regionale de mici dimensiuni sau către instituţii specializate în private banking.

Privită per ansamblu, măsura a avut până acum rezultate nesperat de bune. Aceste intrări substanţiale într-o perioadă de criză reprezintă, în mod sigur, un efect stimulator atât pentru buget cât şi pentru economie în general. Aşa cum spuneam în titlu, această măsură  se poate constitui într-o megatendinţă. Văzând succesul din Italia, alte guverne europene pot lua măsuri similare pentru a beneficia de fluxuri neaşteptate de bani. Mă gândesc spre exemplu la sumele care ar putea fi scoase la suprafaţă de o lege similară în  Germania. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi perioada în care s-a retras marca din circulaţia. Atunci a avut loc un exod masiv de mărci "negre" către exterior. Fluxul a fost atât de mare încât autorităţile ajunseseră să controleze maşinile care părăseau teritoriul german. Mai mult, fiscul a detaşat oameni în Spania pentru a da de urma mărcilor "ilegal exportate". Interesant este că banii exportaţi atunci erau bani ţinuţi de nemţi "la ciorap", pentru a scăpa de lunga mână a fiscului.

În cazul în care guvernele statelor bogate din Europa vor începe implementarea de măsuri similare celei din Italia îşi vor asigura, în mod sigur venituri frumuşele. Victime ale acestui sistem vor fi, în primul rând, paradisurile fiscale şi ţările cu o bogată tradiţie de obtenebrare a banilor scăpaţi de fiscalitatea rapace a unor ţări bogate. Astfel, Elveţia şi Ciprul ar putea fi printre cele mai lovite ţări din Europa. Aceste nu sunt însă singurele. O mare parte din banii negri occidentali au luat calea estului Europei, iar o asemenea măsură ar putea creea un flux destul de malefic pentru aceste economii şi-aşa lovite brutal de criză.

Amnistia fiscală nu este însă singura măsură care ar putea lovi statele sărace ale Europei. 2010 va fi un an în care guvernele se vor concentra pe repornirea economiei. Din această perspectivă, orice măsură de stimulare a investiţiilor din ţările bogate se va constitui într-o problemă a Estului. Acele măsuri vor trebui contracarate aici prin alte măsuri de reducere a fiscalităţii, dar, din păcate, la deficitele cu care rulează majoritatea statelor din Est, reducerea fiscalităţii va fi imposibilă. Evitarea unui asemenea scenariu ţine atât de comportamentul ţărilor bogate cât şi de luciditatea şi pragmatismul guvernelor din est.

7 comentarii:

  1. Mi se pare destul de nasoala situatia daca se accepta public ca acesti bani au fost sifonati din Italia. Dar probabil ca nu au de ales, fapta este comisa. Ar trebui dublata masura de o inasprire a controlului si o inchidere a unor portite de scoatere a banilor din tara.

    Ma intreb daca la noi se va intampla asa ceva vreodata. Banuiesc ca sunt miliarde afara dar de ce sa platesti chiar si 5% impozit pe ele. Si de ce sa le aduci inapoi in Romania?

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim: Banii respectivi nu sunt obligatoriu scosi din Italia. Pot fi bani produsi in strainatate(de ex. o investitie in Romania care a produs si o groaza de bani negri) si nedeclarati in Italia. E doar un exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca intregul model economic al vechii Europe are probleme. Se bazeaza pe o impozitare imensa si protectie sociala dar concureaza cu economii ce functioneaza cu scheme suple de taxare si costuri sociale reduse.
    Problema este ca economiile occidentale sunt foarte indatorate, iar ideea unor reforme fiscale va fi cu greu acceptata.
    Mi-este greu sa inteleg cum se va pastra avantajul unui comfort economic individual in conditiile actuale.
    Europa traieste de parca ar mai avea inca imperiul. Situatia mi se pare oarecum asemanatoare cu ce se petrecea inainte de revolutia franceza. Nobiliea detinea oficial puterea politica si atributele acesteia (domenii, palate, chestiuni de imagine) insa burghezia controla in mod real economia. Majoritatea nobililor erau datori unor bancheri si negustori. Urmarea o cunoastem.

    RăspundețiȘtergere
  4. citeam zilele astea cartea lui Heidegger in care il interpreteaza si-l explica pe Nietzsche, si la un moment dat Heidegger spune ca Nietzsche nu a putut privi si intelege nihilismul secolului XIX decat din interiorul paradigmei (traindu-l), astfel incat a cam scapat din vedere the big picture.
    cam asa par si discutiile astea tehnice despre bani, sterile, ancorate cumva intr-o gandire care nu poate sa iasa outside the box, si se invarte in cerc precum hamsterii.
    ...
    inca din secolul XVIII un filozof (Price) a demonstrat imposibilitatea indeplinirii promisiunilor pe care le face sistemul monetar pe care il avem si acum in functiune.
    Cu o matematica elementara se poate verifica ce spune Price:

    The eighteenth-century philosopher Richard Price identified this miracle of compound interest and observed, somewhat ruefully, that had he been able to go back to the day Jesus was born and save a single penny—at 5 percent interest, compounded annually—he would have earned himself a solid gold sphere 150 million times bigger than Earth.

    Restul e cancan, manipulare si propaganda din ciclul hai sa prostim prostii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar comentariul tau e de tabloid asa ca nu vad de ce te plangi. E din categoria "cercetatorii englezi au descoperit" unde 'cercetatori englezi'='Gigel care a inventat o stire sa faca banul'... :)

    Ca sa fac acea corectie necesara: ce valoare avea acel penny pe vremea lui Isus? Iti zic eu: puteai cumpara tot Universul cu el. ;)

    Explicatia e simpla: din moment ce acel penny va fi inventat peste mai mult de un mileniu, inseamna ca cel care l-a descoperit in vremurile biblice are confirmarea ca se poate calatori in timp, de unde avantaje economice enorme.

    Bonus: scapa lumea de dogmatici religiosi pentru ca deodata niste minuni inchipuite erau muuult mai neinteresante decat realitatea calatoriei in timp...

    Asta daca tot e sa "filozofam". :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @trecator grabit

    complet pe langa argument.
    probabil ca dumneavoastra nu aveti cunostinte elementare de matematica.
    puteti sa incepeti de la anul 2000 si sa calculati pana la 3850 cu un eurocent daca doriti neaparat si nu puteti sa vizualizati altfel, sa vedem cum va ies calculele (sau calculelele ;) )
    altfel succes cu calatoria in timp si cu dogmaticii religiosi ;)
    ...
    ideea era ca sistemul e astfel conceput incat inflatia si falimentele sa erodeze continuu valoarea banilor, in timp ce fraerii iti tin economiile la banca si se uita in gura lui Bernanke si a lui Isarescu sa vada cand se termina criza...
    ei nu stiu ca aceasta (criza) se va termina atunci cand economiile lor vor fi egale cu zero (hihihihi), pentru ca atunci sistemul (acest Caritas monetar )sa poata sa reporneasca "fresh and clean"

    RăspundețiȘtergere