luni, 25 ianuarie 2010

O schimbare istorica (II)


Cu toate că intenţionam să încep săptămâna cu un alt subiect, prefer să mai zăbovesc puţin asupra tentativei Administraţiei Obama de a reglementa piaţa bancară americană. Aşa cum intuiam, mişcarea a avut efectul unui scurtcircuit, al unui impuls care i-a făcut şi pe oficialii celorlalte naţiuni să privească atent la ceea ce se întâmplă acum în SUA. Motive pentru a imita reglementările americane sunt destule, dar, probabil, cel mai importatnt este exemplul actualei crize şi a costurilor imense asumate de stat pentru menţinerea pe linia de plutire a unei economii în derivă.

Lucrurile sunt atât de atent studiate încât sunt ferm convins că acest subiect va fi cap de afiş la Davos. Iar iniţiativele, în mod sigur nu se vor opri aici. Probabil, cel mai eficient mod de acţiune ar fi acela se stabilire a unui framework imternaţional care, prin fixarea unor principii şi regulamente comune, s-ar putea constitui într-un bun start în ceea ce priveşte reglementarea băncilor.

Au fost mai multe comentarii la articolul anterior care insinuau faptul că reglementarea înseamnă limitare, că stabilirea unei "dimensiuni" maxime a unei bănci este o măsură injustă care ar avea ca efect omorârea liberei concurenţe. Personal nu sunt de acord cu aceste supoziţii şi aceasta din cauza modului special în care operează o bancă. Dacă prin bancă s-ar înţelege o instituţie care împrumută doar din fondurile proprii, probabil că o asemenea reglementare nu şi-ar avea sensul. Când însă băncile pornesc din start cu un avantaj faţă de ceilalţi participanţi din economie, lucrurile nu mai sunt atât de simple. De asemenea, bruiajul indus în sistem de falimentul unei bănci este întotdeauna devastator, iar riscul unei dezechilibrări a economiei creşte invers proporţional cu numărul şi mărimea instituţiilor financiare.

Cu toate că sunt liberal în gândire, consider că libertatea şi reglementarea nu sunt noţiuni complementare. Pentru a funcţiona, orice societate are nevoie de un set de principii şi reguli, altfel ajungem în anarhie, adică acolo unde nu se mai întâmplă nimic(sau se întâmplă prea multe, luaţi-o cum vreţi). De aceea cred cu tărie că toţi cei care susţin dereglementarea absolută nu fac altceva decât să încerce un exerciţiu şi-atât.

24 de comentarii:

  1. Probabil, asa cum frauda a fost nationalizata prin aparitia bancilor centrale - criza actuala nefiind altceva decat o fortare a statelor de a-si pastra in continuare monopolul asupra fraudei cu orice pret - , ma astept la o noua schimbare gen bretton woods, care sa schimbe oarecum forma, nicidecum fondul.

    RăspundețiȘtergere
  2. daniel cazangiu: Este imposibil acum de schimbat fondul deoarece nu exista o presiune suficient de puternica pentru a forta o asemenea modificare. Si cand presiunea nu este suficienta, interesele sunt cele care guverneaza.
    Personal cred ca marea schimbare va veni natural, pe masura ce banul in forma actuala isi va pierde credibilitatea. Dar va trebui sa mai asteptam vreo 5-10, poate chiar 15 ani pana atunci.

    RăspundețiȘtergere
  3. Este intr-adevar un subiect tare aflarea cauzelor pentru care o economie devine de la sine una monopolista, renuntand la libera concurenta, la princiipile functionarii pietei. America a dat legile anti-trust, sa speram ca va stabili și marimea maxima a unei instituții financiare.

    In Romania sectorul bancar este clar monopolist prin grija lui Isarescu, este un cancer national, cu crestere relativ controlata.

    RăspundețiȘtergere
  4. >Au fost mai multe comentarii la articolul anterior care insinuau faptul că reglementarea înseamnă limitare, că stabilirea unei "dimensiuni" maxime a unei bănci este o măsură injustă care ar avea ca efect omorârea liberei concurenţe.

    Vaaai - ce rau esti Dane ... nu lasi tu cineva care e multimiliardar sa mai isi rotunjeasca nivelul cu ceva maruntis de sute de milioane acolo ... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am inteles ca una din schimbarile care se doreste este interzicerea folosirii in scopuri speculative a banilor proveniti din depozitele cetatenilor. Mi se pare o masura buna, (poate putin populista), insa nu cred ca va schimba radical lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  6. O masura radicala, dar binevenita ar fi renuntarea la resursele fractionale. Astfel, inflatia ar fi mult mai controlabila, iar banii nu ar mai aparea din neant pentru a alimenta diverse speculatii.
    Bancile ar trebui sa arate mai multa transparenta in legatura cu investitiile. Acest lucru este si in interesul lor, deoarece increderea cetatenilor in banci a scazut dramatic din cauza scamatoriilor speculative ale bancilor.
    Depozitul bancar trebuie sa fie ceva sigur, cu dobanda relativ mica. Pentru cei care vor dobanda mare vor exista intotdeauna fondurile de investitii. Problema e ca in ultimii ani s-au amestecat borcanele, bancile mergand pe investitii riscante. Acest lucru s-a intamplat tocmai datorita interventiei statului, care a creat hazard moral prin generarea haotica de bani. Hazardul moral a crescut odata cu salvarea tocmai a bancilor care s-au dedat la cele mai riscante speculatii.
    Reglementarea si interventia statului nu va face niciodata bine economiei, pentru ca statul nu poate decat sa redistribuie si sa risipeasca; el practic nu genereaza nimic, nici investitii si deci nici locuri de munca (in ciuda promisiunilor pe care le fac politicienii).
    Reglementarile facute de stat vor fi intotdeauna facute "cu dedicatie" pentru principalii contribuitori la campanie, astfel ca vor exista mereu portite care vor fi exploatate de unii, evident in defavoarea celorlalti. Aceiasi cotizanti vor fi protejati de rezultatele propriilor decizii proaste, iar altii trebuie sa si le asume.
    Mecanismele pietei pot face fata oricarei situatii, chiar daca efectele sunt neplacute. Interventia statului nu poate decat mentine si accentua dezechilibrele, a caror corectie o poate doar amana, nu impiedica. Ceea ce s-a realizat in prezent nu este efarsitul crizei, ci doar o acalmie temporara, platita extrem de scump.
    In vechime marinarii turnau ulei in mare pentru a linisti valurile, insa dupa ce uleiul se risipea, valurile erau si mai furioase. Asa ca mult succes la interventionsim si reglementare...uleiul din butoaie se apropie de sfarsit.

    RăspundețiȘtergere
  7. >Acest lucru s-a intamplat tocmai datorita interventiei statului, care a creat hazard moral prin generarea haotica de bani.

    Hmmm ... cum a generat statul american "in mod haotic" bani pina anul trecut, cind intr-adevar s-au aruncat tone de dolari pe piata ?

    Mai degraba impresia mea e ca SUA au "importat banii" de la visteriile altor state contra acces pe piata lor, recunoastere internationale, sprijin militar ... alea alea. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Staul american a generat haotic bani cu mult inainte de momentul 2008, semanand astfel semintele crizei. Inca din 2003 dobanda FED a stat la minime istorice, tocmai pentru a putea ascunde efectele spargeii bulei .com, a permite guvernului sa se imprumute ieftin pentru finantarea razboaielor din Iraq si Afghanistan, si nu in ultimul rand pentru a alimenta speculatiile "gastii de pe Wall-Street".
    Acest lucru nu poate fi negat, deoarece valoarea inflatiei a fost ridicata in perioada 2000-2008. Inflatia dupa cum se stie este un fenomen exclusiv monetar, in fond un mod perfid al detinatorului dreptului de a tipari bani si a apropiatilor sai pentru a lua "ceva" pentru "nimic" si a-i spolia pe ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  9. >Acest lucru nu poate fi negat, deoarece valoarea inflatiei a fost ridicata in perioada 2000-2008.

    Hmmm .. nu pare a fi chiar asa :

    http://inflationdata.com/inflation/inflation_Rate/historicalinflation.aspx

    Inflatia in ultimul deceniu pare a fi mai mica decit cea din deceniul anterior ...

    Bun - in statistica e vorba despre inflatia calculata pe baza unui indice de preturi habar nu am insa daca exista vreo statistica "de incredere" despre expansiunea strict a masei monetare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ştiu, eu sunt un plezirist în materie, dar nu cumva tocmai banii foarte ieftini au dus la o inflaţie foarte mică în SUA? Întreb, nu dau cu parul!

    RăspundețiȘtergere
  11. Constantin Gheorghe: E invers. Acum nu se vede nimic din cauza ca banii respectivi nu au intrat in sistem, dar cand vei vedea cresteri economice spectaculoase sa te gandesti la asta. Dupa, va veni si inflatia, cu siguranta! :-))

    RăspundețiȘtergere
  12. Valoarea reala a inflatiei este intotdeauna cosmetizata de catre agentiile guvernamentale. Metodologia respectiva scoate din calcul produse de baza, sau le inlocuieste cu produse mai ieftine pentru "cosul zilnic". Un caz concret s-a intamplat chiar in USA, unde agentia respectiva a observat ca anul acesta friptura nu mai costa $2.50 ci $3.10, asa ca a facut un mic artificiu - a inlocuit-o cu un big burger, care costa $2.50 apoi a spus mandra ca n-a fost inflatie.
    Pentru a invoca tot un exemplu de pe continentul american, cum se face ca, in anii '50-'60 o familie de 5 membri putea trai bine dintr-un singur salariu - pe-atunci lucrau aproape exclusiv barbatii, iar nevestele lor erau in mare parte casnice. Atunci existau deja majoritatea elementelor comfortului modern: TV, electrocasnice, apa curenta etc.
    Cum se face ca astazi, abia mai ajung doua salarii (acum muncesc si majoritatea femeilor) pentru a sustine un nivel de trai aproape identic, daca nu se ia in calcul si avansul tehnologic (TV cu plasma, masina de spalat cu bule, internet)?
    Ce s-a intamplat defapt e ca inflatia a erodat treptat bogatia clasei de mijloc, transferand-o in buzunarele statului si a celor care sunt favorizati de acesta. Distributia bogatiei reale astazi este mult mai inechitabila decat in urma cu 50 de ani (aici datele numai sunt contradictorii).
    Intre timp statul a desfasurat, in mod paradoxal, numeroase initiative destinate sa limiteze saracia: MEDICAID, War on Powerty, CRA, No Child Left Behind, dar care pe termen lung nu erau sustentabile. Tocmai pentru ca resursele s-au epuizat, statul a fost nevoit sa produca inflatie, tiparindu-si singur bani. Renuntarea definitiva la etalonul aur (care ajunses mai mult formal) l-a facut Nixon, prin renuntarea la Bretton Woods. Acesta a fost ultimul cui batut in edificiul inflatiei.
    Dar ce a facut statul cu banii respectivi? Saracia nu numai ca nu s-a redus, ci chiar s-a accentuat in timp, prin saracirea evidenta a clasei de mijloc. Prin intreprinderea actiunilor de redistribuire, statul a interpus birocratia sa intre bani si cei care ar fi avut nevoie de ei. In consecinta aceasta a crescut in mod constant si s-a imbuibat din banii respectivi, lasand prea putin pentru saraci. Agentiile respective, care fac parte din structura statului au fost plasate astfel foarte aproape de "robinetul banilor", avand astfel cel mai mult de pe urma lor, in dauna cetatenilor.
    Concluzia este aceeasi - inflatia, impreuna cu birocratia statului sunt cele mai eficiente instrumente de distrugere a bogatiei cetatenilor.

    RăspundețiȘtergere
  13. "dar nu cumva tocmai banii foarte ieftini au dus la o inflaţie foarte mică în SUA?"

    Incerc si incerc, dar nu reusesc sa gasesc un scenariu prin care se poate ajunge la o astfel de concluzie.

    @Alex:
    Inflatia raportata a fost de asemenea mica din cauza multor produse ieftine provenite din China, pe langa masluirea statisticilor. Oricum, este stiut ca un nivel stabil a preturilor inseamna de fapt tot inflatie.

    Nu stiu insa daca acel cos de produse si servicii includ preturile la case sau actiuni.

    Insa FED-ul nu (mai) controleaza masa monetara ca pe vremuri, ci mai ales pretul creditului si aici e marea problema.

    RăspundețiȘtergere
  14. >Inflatia raportata a fost de asemenea mica din cauza multor produse ieftine provenite din China{..}

    Exact - si si de aici se vede relatia de dragoste si ura dintre Chia si SUA. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. E interesant cum filosofia dogmatică a lui Alex îmbină teze de teorie economică de acum mai multe secole cu haiducismul balcanic de distrugerea a oricărui stat (începem cu Grecia).

    Deocamdată putem spune că dezvoltarea economică a lumii de după 1933 a avut loc sub oblăduirea statelor naționale, care au incurajat libera concurență și care acum au pierdut controlul economiei mondiale. Ce va fi mai vedem. Dar să critici tot ce a fost între 1933 și 2008 mi se pare o aberație imensă, rodul dogmatismului de tip balcanic.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Anonim

    Nu vad unde am mentionat "haiducismul balcanic" in comentariile mele. Iarasi nu vad unde sunt ideile economice "vechi de mai multe secole" (sa inteleg expirate?). In plus nu militez pentru disolutia niciunui stat, deci ce-as avea cu Grecia?

    Singurele lucruri pe care le afirm cu tarie sunt inviolabilitatea dreptului la proprietate si principiul interventiei minime a astatului in economie. Interventiile care sunt daunatoare sunt: fiscalitatea exagerata, tarifele protectioniste, protectia sociala pervaziva - care descurajeaza munca, subventiile si operatiunile de salvare adresate companiilor si industriilor care au ajuns la faliment din cauza propriei ineficiente, precum si orice reglementare care incalca dreptul la proprietate sau la dezvoltare al cetatenilor si companiilor.

    Unde vezi tu "dogmatism" in ce am spus mai sus?

    RăspundețiȘtergere
  17. >Unde vezi tu "dogmatism" in ce am spus mai sus?

    Aproape in fiecare cuvint ... :)

    RăspundețiȘtergere
  18. @anonim

    Ceea ce intelegi tu prin dogmatism sunt defapt niste principii generale care tin de libertatea si responsabilitatea individului. Aceste idei si-au dovedit valabilitatea intr-o serie de contexte istorice, economice si sociale de-a lungul timpului.
    Dogmatismul este defapt un complex de idei fixe, care nu au neaparat o fundamentare logica, si nici nu sunt confirmate de fapte. Fascismul si socialismul, precum si extremismul religios sunt exemple clasice de gandire dogmatica.

    RăspundețiȘtergere
  19. >Dogmatismul este defapt un complex de idei fixe, care nu au neaparat o fundamentare logica, si nici nu sunt confirmate de fapte.

    Păi cam asta e valabil pentru multe din ideile anarho-liberale - de fapt care sunt relativ puţine şi fixe ( statul e un bau-bau, să nu existe deficit bugetar ş.a.m.d. ).

    RăspundețiȘtergere
  20. @MIA:
    Cred ca trebuie sa citesti mai mult. Concluziile lor cum ca statul e bau bau sunt destul de bine argumentate si inca nu au reusit sa fie refutate. Si de fapt e nu zic ca statul e bau bau, argumentele lor sunt mult mai complexe.

    Cat despre Grecia, sa fim sinceri: e un stat in pragul falimentului, si nu e din cauza capitalismului, ci a incompetentei lor.

    RăspundețiȘtergere
  21. Statul n-ar trebui sa fie "bau-bau", doar ca nici n-ar trebuie sa se implice exagerat in economie. In lipsa statului, nici initiativa privata nu s-ar putea dezvolta normal. Statul are atributii clare - in primul rand apararea cetatenilor sai si a proprietatii acestora in fata confiscarii arbitrare. Orice protectie are pretul sau, deci taxele nu ar disparea, doar ar fi mai reduse.
    Ce s-ar intampla de exemplu daca un stat n-ar mai avea administratie, armata, politie sau justitie? Priviti Somalia sau Afghanistanul - sunt ele tari prospere?
    Dar de statul opresiv, dar in acelasi timp corupt? In Rusia se intampla frecvent, chiar cu ajutorul organismelor statului ca oamenii sa fie jefuiti de grupari mafiote.
    Deci doua exemple ies din calcul: statul inexistent (Yemen, Somalia, Afghanistan) si statul-mafie (Rusia, unele tari africane).
    Nu militez in niciun caz pentru disolutia completa a statului, dar ma opun cu tarie unui stat care incearca sa sufoce prin reglementare piata, prin metodele enumerate in comentariile precedente - "statul dadaca" este nu numai daunator pentru economie, dar si nesustentabil pe termen lung, datorita ca isi taie singur craca de sub picioare - economia privata pe care o sufoca incet-incet.
    Anarho-liberlalismul mi se pare o utopie, pentru ca anarhia, in orice grad, nu aduce nimic bun.
    M-as descrie mai degraba ca un liberal conservator.

    RăspundețiȘtergere
  22. dogma nu are neaparat sens peiorativ. ea e un ansamblu de concepte care postuleaza liniile directoare ale unei ideologii... asa-i si spune aici (AdeN) ideilor lui Alex: dogma neo-liberala.

    RăspundețiȘtergere
  23. >Cat despre Grecia, sa fim sinceri: e un stat in pragul falimentului, si nu e din cauza capitalismului, ci a incompetentei lor.

    Aaa - în bună măsură asta aşa e.
    Singura parte imputabilă "capitalismului global" ( fără capitalism pur şi simplu Grecia era probabil undeva acuma în postura Bulgariei - că în afară de loc de turism pentru soldaţii şi aparatcici sovietici nu prea ar fi avut ) e eventual efectul devastator al unui euro sub-evaluat mult timp ...

    >Statul n-ar trebui sa fie "bau-bau", doar ca nici n-ar trebuie sa se implice exagerat in economie.

    Deh - asta deja pare mai rezonabil. ;)

    Oricum intervenţia statului e în regres puternic în ultimii ani/decenii - şi asta în bună măsură pentru că "sistemele asistenţiale clasice" s-au dovedit mult mai costisitoare spre limita de sustenabilitate chiar şi a celor mai bogate economii.

    Acuma e aici o problemă aşa ... filosofico-teoretică dacă ele sunt la modul absolut inoperante sau doar conjunctura globala le-a adus la cvasi-colaps. Pentru că na ... dacă nu ar fi exista/există încă miliarde de fomişti ( comparativ cu câteva sute de milioane de oameni cu un trai peste "decent" )dispuşi să lucreze pe salarii ridicole comparabile cu "favorizaţii" nu se poate şti dacă valul masiv de "dezindustrializare" ar fi avut loc ş.a.m.d.
    Aici povestea e lungă - nu are sens să ne lungim momentan aici.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)