miercuri, 3 februarie 2010

Batranul (macroeconomist) si marea (dilema) - 2

Când vine vorba de curs şi monedă, lucrurile capătă sens pentru oamenii din turn. Ei privesc banul ca pe o marfă, marfa lor căreia, la urma urmei, au tot dreptul să-i fixeze preţul. Exact aşa cum ţăranul fixează preţul la cartofi, tot aşa ei sunt cei care fixează preţul banului. Numai că, această viziune este una falsă deoarece banul nu este o marfă. Probabil pentru un om care a activat toată viaţa pe o piaţă de peşte, toate lucrurile devin cuantificabile în peşte: "vând o tonă, îmi iau maşină, pentru casă trebuie să vând X tone" s.a.m.d. Cu toate acestea, peştele nu este monedă, ci o marfă. Reciproca este la fel de adevărată, iar aici este o mare capcană în care cad bancherii. Pentru unii totul se reduce la bani şi statistică lucruri care produc percepţii false. Aşa cum am arătat în mai multe rânduri, pentru contracararea unei viziuni pur monetariste, ar fi fost necesară o politică economică bazată pe o viziune coerentă. Neavând o asemenea contra-forţă, viziunea BNR devine singurul element coerent în politica economică naţională.

Ultima provocare a personajului nostru este trecerea la euro. Este marele peşte pe care trebuie să-l prindă înainte de a pleca din turn. De asemenea, este şi o predare totală a frâielor puterii către BCE. Implicaţiile acestei mişcări sunt diverse şi surprinzătoare. Cu toată experienţa acumulată până acum, nu cred că cineva poate face o proiecţie asupra a ceea ce va fi. Procesul este atât de complex şi include atât de multe variabile încât este practic imposibil să ţii cont de toate datele problemei. Esenţial însă va fi nivelul cursului la care se va face trecerea la moneda unică deoarece va fi echivalentul setării unui curs fix pentru totdeauna. În această privinţă persistă viziunea simplistă conform căreia intrarea cu un curs mic ne va face mai bogaţi în euro, în timp ce un curs mare ne va sărăci. Problematica este mai complexă decât atât deoarece trebuie văzut ce se va întâmpla şi la momentul imediat următor trecerii. Un curs mic va obliga atât statul cât şi oamenii de afaceri să facă un efort suplimentar pentru asigurarea salariilor în euro. Aceasta este numai una din consecinţele intrării cu un curs fals apreciat. Nici o devalorizare excesivă a monedei nu este benefică deoarece experienţa de până acum arată că trecerea către euro conduce la o creştere generală a preţurilor, iar o devalorizare prea mare poate creşte costurile sociale. Cum limpede se poate observa, înainte de momentul zero trebuie făcut un acord extrem de fin al cursului pentru a evita atât o sărăcire excesivă cât şi o pseudo-bunăstare care s-ar finaliza în câţiva ani cu un duş rece deosebit de dureros.

Calculele bătrânului macroeconomist conduc deocamdată la nivelul de 4.2(la valoarea actuală a monedei unice). Personal i-ar plăcea să-şi vândă marfa mai scump, dar a intuit pericolele. Până acum a experimentat diverse valori şi a evaluat, în funcţie de acestea, posibilele consecinţe. Cu toate acestea nu cred că cifrele pe care se bazează reprezintă realitatea. Oricât de mult ai face simulări pe date macro nu poţi intui ceea ce se întâmplă cu adevărat în realitate. Parafrazând, putem spune că în această ultimă partidă de pescuit sunt trei posibile rezultate: ori peştele va fi prea mare şi va răsturna barca, ori va fi prea mic şi familia pescarului va muri de foame, ori, în cazul ideal, va fi exact atât de mare încât să se sature toată lumea şi destul de mic pentru a-l putea duce la mal fără a răsturna barca. Poate oare să ştie cineva care va fi cu adevărat această valoare? Nu cred. Probabil în toată această ecuaţie deosebit de complexă elementul hotărâtor va fi climatul general economic al acelei perioade. Dar deja intrăm pe un alt tărâm despre care vom mai avea posibilitatea să discutăm în  viitor.

12 comentarii:

  1. Referitor la bani si marfa. Cred ca ai ratat lectura obligatorie: Banii într-o societate liberă

    Iar referitor la proiectii, e destul de clar unora ca pica turnul inainte ca batranul sa pescuiasca pestele la care viseaza unii. Iar batranul va deveni vegetarian... :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. >Numai că, această viziune este una falsă deoarece banul nu este o marfă.

    Ahhhh - ce macel va fi pe zona de la afirmatia asta ... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Din intamplare banii nu sunt o marfa, creditul insa cred ca este.

    Restul articolului insa e destul de slab. Se pot construi unele scenarii cu privire la adoptarea euro si rezultatul nu cred ca ar fi atat de apocaliptic cum reiese din aici.

    In mod interesant un argument mult mai bun s-ar putea face ca sa intram cu un leu cat mai slab in zona euro, atat cat ne permite tinta de inflatie.

    RăspundețiȘtergere
  4. >Un curs mic va obliga atât statul cât şi oamenii de afaceri să facă un efort suplimentar pentru asigurarea salariilor în euro. Aceasta este numai una din consecinţele intrării cu un curs fals apreciat

    Pai din cite stiu ceva similar s-a petrecut atunci cind s-a facut echivalarea marcii vest-germane cu cea est-germana ( desi acolo falsa apreciere a fost si mai gogonata :( ).

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu ce ganduri are Isarescu dar stiu sigur ca politicienii care au multe active pe stoc gen terenuri, apartamente si 'uzine' isi doresc un ron cat mai puternic in raport cu euro ca sa nu le manance din avere la momentul conversiei... Asta chiar si cu riscul ca restul economiei sa aiba de suferit si apoi in cativa ani dupa adoptarea euro ne vom trezi in situatia de acum a Greciei. Tot ce conteaza e sa le fie bine actualilor nostri guvernanenti in rest, dupa ei potopul....

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar de ce aderăm noi aşa de repede la euro? Că, dacă te loveşte criza cu a ei copită, ce contează cum se numeşte moneda în care mori de foame? Nu dau nume, se cunosc. Întrebarea este: dincolo de aspectele de suprafaţă, criteriile de convergenţă, este pregătită economia reală pentru trecerea la euro?

    RăspundețiȘtergere
  7. taica: Cred ca vezi viziuni apocaliptice acolo unde nu sunt.
    B: La momentul zero le va fi bine, dar la momentul imediat urmator se vor trezi cu o devalorizare accentuata a averilor lor. Avantajul monedei nemanipulate intern e ca te aduce in mod brutal cu picioarele pe pamant. Dezavantajul e ca o manipuleaza altii dupa interesele lor.
    Constantin Gheorghe: Economia e la fel de pregatita pentru euro ca si Roman ia in 2007 pt. intrarea in UE. Noi tot traim cu impresia ca daca ne prefacem ca ne e bine ne va fi intr-adevar bine. Si, cu toate ca avem in fata experienta unora(Grecia), avem impresia ca noua o sa ne mearga.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce'mi place seria asta de articole cu benerel, isarescu si balena!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ha Mobutu, nu m-am prins initial... Dar daca tot mi-ai atras atentia, sa vedem daca o nimeresc, RON - moby dick, Ahab - Mugur Isarescu si echipajul (care nu se vede in imagine) - policitienii romani? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu credeti ca epilogul situatiei create de piigs va fi explozia eur ?
    Este suficient pt asta de refuzul (motivat) al germaniei de a plati pt toti ceilalti din club med.
    Si eu cred (ca si Flavian) ca asta se va întîmpla înainte de 2015.

    RăspundețiȘtergere
  11. in Germania mai circula inca si DM (Deutsche Mark)

    poate renunta la euro si revin la vechea moneda

    RăspundețiȘtergere