marți, 4 mai 2010

Ce se mai externalizeaza


Au început cu servicii basic, gen culegere de text, umplere baze de date, transcriere s.a.m.d. Au continuat cu servicii ceva mai complexe, gen call center, pentru ca, într-un final să ajungă la dezvoltare de soft, administrare de centre de date şi alte tipuri de servicii sensibile. Desigur, vorbesc despre indieni, adică despre cei care s-au specializat în a prelua munca altora la un preţ mult mai mic. Şi nu mă refer aici aici la un domeniu anume. Din punct de vedere teoretic, indienii pot prelua absolut orice. Dacă există cerere, imediat se vor forma o groază de firme oferind servicii similare celor din ţara de origine la preţuri mai mici.

Întrucât vorbim despre servicii cu care ne-am obișnuit lucrurile nu mai par demult atât de ciudate. Nu i se pare nimănui nimic exagerat în a face o revizie a unui avion sau vapor în India datorită costurilor mai joase. Dacă însă s-ar pune în discuţie externalizarea unei părţi bune din educaţie ce părere aţi avea? Această idee i-a venit unui profesor de la Universitatea George Washington. Dr. Chandru Rajan și-a propus să externalizeze corectarea temelor de casă și a lucrărilor studenților. Ideea e simplă: decât să stai și să corectezi aceleași și aceleași lucruri, mai bine angajezi pe cineva care să facă acest job repetitiv, ție revenindu-ți doar sarcina de a pune note. Până acum, Virtual-TA, firma profesorului Chandru Rajan, a reușit încheierea unor contracte cu câteva instituții de învățământ americane și pare a deschide o nouă nișă de business, anume învățământul virtual global. Cu alte cuvinte, cursul ți-l predă un profesor celebru, lucrările ți le alocă un soft specializat, iar corectarea acestora o va face cineva din India. Notarea probabil o va face o secretară care, în același timp, se va ocupa și de relațiile cu studenții(aceasta evident, în cazul în care nu cumva serviciul a fost externalizat). Va rezulta un hibrid impecabil din punct de vedere al costurilor, deoarece o universitate va avea angajați doar câțiva indivizi care se vor ocupa mai mult de chestiunile administrative. Mi-e greu să-mi dau  seama ce efecte va avea din punct de vedere educațional. Pot spune numai că în învățământul tradițional, legătura dintre profesor și student este esențială. 

Nu mă pot pronunța asupra eficienței sau ineficienței acestui model, dar e clar că, ușor, ușor școlile delimitate de un spațiu fizic se vor confrunta cu probleme serioase în viitorul apropiat. Este un trend clar al cărui pionierat este reprezentat de firma profesorului de la George Washington University. Și, încă odată, în business-ul global de externalizare, indienii sunt deschizătorii de drumuri.

25 de comentarii:

  1. Iata aici un site pe care o serie de profesori (indieni bineinteles), ofera contra cost meditatii online la engleza, matematica si multe alte materii.

    TutorVista

    RăspundețiȘtergere
  2. Flavian: radem noi de treaba asta, dar sa stii ca in anumite situatii chiar functioneaza treaba asta de "outsurcing personal jobs".

    RăspundețiȘtergere
  3. Îţi dai seama că poţi da numai teme repetitive... Ce faci cu eseurile, cu lucrările mai personale ? Şi uite aşa modalitatea de corectare poate influenţa modul de a învăţa...

    RăspundețiȘtergere
  4. Free Drive Ro4 mai 2010, 10:37

    modelul actual de organizare a educatiei este depasit.
    de ce sa mai apelezi universitati care costa o gramada de bani (nu sunt decat niste agenti economici orientati catre profit) cand ai toata informatia (pura, neprelucrata, necenzurata) la varful degetelor?
    bineinteles, anumite domenii trebuie sa ramana highly regulated (medicina, de exemplu), dar pentru a deveni contabil sau programator nu vad de ce trebuie sa stai in facultate patru cinci ani, sa-ti mai iei un mortgage in spate, cand poti sa inveti totul de unul singur si eventual sa dai niste examene organizate de o institutie specializata in asa ceva (in examene adica).
    in momentul asta, (2010) mi se pare o pierdere mare de timp, bani, etc. sa-l mai asculti pe x sau y predand o materie; e oricum doar interpretarea subiectiva a lui x sau y, pentru un comprehensive view trebuie sa mai urmaresti 4-5 expuneri in domeniu

    RăspundețiȘtergere
  5. "Pot spune numai că în învătământul traditional, legătura dintre profesor si student este esentială."
    Sunt de acord cu asta, ba chiar mai mult decat atat: eliminarea acestei componente esentiale va duce la dezagregarea actualului sistem de invatamant; este ultimul pas inainte de haos si/sau constatarea ca de pe liniile de fabricatie ies loturi intregi de produse conforme cu standardele de productie dar altfel total inutile.
    Ca intotdeauna, pe ruinele unor vechi forme existentiale, se dezvolta muguri noi. Acesti muguri nu numai ca reiau vechea paradigma a legaturii dintre profesor si student, dar ies din tiparele educationale clasice oarecum rigide. Si in loc de a merge pe ideea de divizare (caci outsourcing-ul de care facem vorbire aici, pe langa cuvantul-cheie "profit", exact asta face, "divizeaza"), merge pe ideea de armonizare cu intregul (fiecare sa inteleaga de aici ce doreste). Este o paradigma noua in contextul civilizatie noastre "moderne", si desi unii se grabesc sa taxeze ca fiind ceva metafizic/obscur, eu cred este doar o intoarcere la normalitate, dictata de realism si bun-simt.
    Un exemplu implementat cu succes in acest sens este sistemul Waldorf.
    De asemenea, mai exista un sistem nou de invatare, experimentat in Rusia, care e de-a dreptul radical fata de sistemele clasice, dar despre care deocamdata se vorbeste f. putin; ceea ce este interesant este ca respectivul sistem functioneaza in cadrul sistemului de invatamant de stat, cu buget aprobat in Duma (!), desi regulile lui de functionare, dupa cum am spus, difera radical de sistemul clasic.
    In lumina celor de mai sus, daca toate acestea se vor materializa (iar waldorf este o realitate) s-ar putea ca in vreo 2-3 generatii "profitul" si "competitia" sa fie niste principii anacronice.

    RăspundețiȘtergere
  6. Problema invatamantului este una din cele mai complexe pentru orice om, de fapt ar trebui sa invatam continuu, zi de zi, toata viata, pentru ca daca nu o faci, nu te adaptezi si atunci te poti trezi deodata depasit si invechit, pentru ca mediul se schimba, vrei sau nu...

    Pe de alta parte, orice inovatie trebuie sa treaca proba de foc a utilitatii si eficientei. De aceea nu trebuie sa ne mire ca apar tot felul de experimente, unele se pot dovedi o frumoasa evolutie, altele un mare rahat.

    Sa nu uitam ca invatamantul "de masa" a luat viteza in ultimele sute de ani, pana atunci nici nu se punea problema sa inveti mai mult decat scris-citit-socotit. Si asta se invata in cel mai bun caz.

    Depinde foarte mult de locul unde te afli, de dezvoltarea societatii si de momentul in care te afli.

    Sa nu uitam decizia politica. De exemplu, am citit de curand ca din ce in ce mai multi americani decid sa nu isi mai trimita copiii in invatamantul "organizat", preferand sa ii educe in particular, acasa, cu forte proprii sau platind direct profesori. Pe de alta parte, tot de curand, am inteles ca s-a luat decizia ca la noi sa fie amendati parintii care nu isi trimit copiii la scoala sau nu se intereseaza de educatia lor.

    Si aici nu vreau sa fac o comparatie intre americani si noi. Chiar deloc. Asa cum ziceam mai sus, invatamantul trebuie adaptat la situatia locala a elevilor. Doar vreau sa punctez ca este foarte posibil ca si la noi sa existe oameni cu dare de mana si destula educatie care sa isi permita si sa PREFERE sa isi educe copiii in mediu controlat de ei.

    Cateva intrebari, la noi ca si la americani, ar fi:

    - Cum verifica societatea ca respectivii parinti chiar fac acest lucru in interesul copiilor, deci in interesul general al societatii pana la urma?
    - Oare parintii nu cumva fac o greseala, cu intentie (sunt lenesi si nepasatori) sau nu (au doar IMPRESIA ca le asigura condititii mai bune copiilor)?
    - Ce se intampla daca interesele societatii si ale parintilor nu converg?
    - Nu este posibil ca societatea sa nu asigure conditii de afirmare copilului educat intr-un mediu privat si chiar sa il marginalizeze, tocmai pe acest criteriu?

    Nu sunt chiar intrebari fara rost, am ca exemplu o persoana apropiata mie, cineva care a trecut prin experimente din astea gen unele din primele "scoli Waldorf" din Romania si acum lucreaza in educatia privata. Si modul de aplicare ale acestor idei noi depinde foarte mult de... conditiile locale, ca sa zic asa...

    Concluzia este ca dupa ce se va cerne grosul, s-ar putea sa ramana sau nu ceva din ideea indianului. Si la fel de bine, in functie de cine si unde o va aplica pe scara mare, va avea sau nu succes.

    PS. Ca anecdota, sa ne inchipuim un profesor de la noi care se apuca de... taximetrie sa zicem :) , si nu mai are timp de rahaturi din astea gen corectat lucrari sau teme. Si atunci apeleaza la baietii buni, care ii fac treaba. Dar omul e in sindicat AICI, nu? Si cum spuneam in alta parte, sindicatele de la noi nu sunt ce ar trebui sa fie. Si se pune problema unei majorari a salariului, ca deh, profesorul respectiv nu mai e pe cont propriu, nu? Acum are firma, uite, contracte cu India, care costa!

    Intelegeti ideea? ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Trecator

    Parintii respectivi isi retrag copii din invatamantul de stat tocmai pentru ca isi dau seama de faptul ca acesta s-a prabusit mult sub pragul mediocritatii. Invatamantul public, in USA, iar in ultimul timp si in Romania pur si simplu nu mai reuseste sa se adapteze la cerintele pietei. Productia de incompententa este suplimentata si de multe institutii de invatamant private, care nu sunt altceva decat "fabrici de diplome" (Spiru, Brancoveanu, Petre Andrei), care tin isonul institutiilor publice cu destinatie similara (Universitatile din Targoviste, Petrosani, Tg. Jiu, Oradea, etc.)
    Dar productia nu ar exista in lipsa cererii - mare parte dintre absolventi ajung sa fie angajati de institutiile de stat, unde, pe langa pilele aferente e nevoie si de "carton".

    Singura solutie viabila este privatizarea si dereglementarea completa a sistemului de invatamant (varianta cu vouchere e insuficienta), care va duce la o concurenta autentica intre diferitele institutii de invatamant. Doar piata poate oferi consumatorilor (elevi, studenti) servicii care sa le poata satisface nevoile. Invatamantul public are o stuctura rigida, incapabila de adaptare la cerintele consumatorilor. Inovatia (constructiva si nu de dragul de a face "reforme") si progresul real in domeniul invatamantului se pot face mult mai rapid in contextul functionarii pietei acestei categorii de servicii.

    Sistemul localizat de invatamant este clar depasit, datorita dezvoltarii tehnologiei informatiei. De ce sa nu avem cursuri, seminarii si examene prin videoconferinta sau alte sisteme interactive in invatamantul universitar sau preuniversitar? Numeroase companii folosesc de ceva vreme astfel de sisteme in cazul cursurilor specializate pe care le ofera.

    RăspundețiȘtergere
  8. Recunosc public:
    Am de dat o bere unuia care m-a facut prost. Asta pentru ca euro/usd a coborat la 1,3.

    Dane, daca se intoarce de aici, parca as da doua beri. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Moise Guran: Sa inteleg ca astepti pragul de jos? Ma uit pe la 1.292 si vorbim dupa. Pana atunci lasam berea la rece. :-))

    RăspundețiȘtergere
  10. Dan@Trenduri,
    Observ ca nu ai avut de-a face cu calitatea muncii extenalizata in India.
    Altfel nu-mi explic cum de esti asa mare sustinator al ideii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Marian: Nu sunt un sustinator al ideii, dar este o realitate. In ceea ce priveste calitatea muncii de-acolo cred ca stiu mult mai multe decat crezi ca stiu. :-))
    Vrei sa spui ca au calitate de doi bani si ca sunt neseriosi? In mare, asa e! Dar mai e un amanunt interesant de care probabil nu tii cont: indienii stiu sa intoarca banii cu arta si discretie, iar asta compenseaza multe din neajunsurile lor. Acesta este unul din motivele pentru care executivii sunt de-a dreptul fascinati de "solutia indiana"
    Pe de alta parte, voi repeta ca avem de-a face cu o realitate si cu un model de business care vrem/nu vrem merge.

    RăspundețiȘtergere
  12. Un om calificat, indiferent că are studii medii sau superioare, este produsul cu ciclul cel mai lung de "fabricaţie". Cât de tâmpit poţi fi atuuci când afirmi: "Singura solutie viabila este privatizarea si dereglementarea completa a sistemului de invatamant (varianta cu vouchere e insuficienta), care va duce la o concurenta autentica intre diferitele institutii de invatamant. Doar piata poate oferi consumatorilor (elevi, studenti) servicii care sa le poata satisface nevoile."
    Când acest ciclu variază între 12 ani şi 18 ani, poate chiar mai mult, cum poate reglementa piaţa lucrurileîn Educaţie? Ştie cineva dintr-o întreprindere care vor fi nevoile de personal peste două decenii, când trăieşte între două bilanţuri trimestriale, şi vorbeşte de "flexibilizarea" pieţei muncii, adică să angajeze şi să licenţieze instantaneu?
    O avea piaţa multe virtuţi, dar nu pe aceea a planificării strategice. Piaţa lucrează în logica timpului (foarte) scurt. Educaţia, formarea profesională, în logica timpului lung. Astea două nu se pupă. Iar piaţa dă semnale care pot induce decizii proaste, vezi supraproducţia de "economişti", "jurişti", de MBA uri, şi lipsa de medici, de ingineri, de profesori, printre altele. Ca să nu mai vorbim de specialişti în agricultură, muncitori cu înaltă calificare, etc.
    Foarte bine, o să continuăm cu "piaţa." Şi în curând nu vom mai avea forţă de muncă de calitate. Pentru că ne-am bătut joc de ea, şi de formatori, în numele ideologiei "pieţei".

    RăspundețiȘtergere
  13. @Constantin

    Jucatorii de pe piata nu traiesc doar din amintiri, ci fac anticipari. Uneori acestea sunt gresite, si respectivul jucator sufera pierderi. Nu vad de ce piata serviciilor de educatie s-ar comporta altfel decat orice alta piata. Exista numeroase exemple unde ciclul de productie se intinde pe perioade comparabile unui ciclu de invatamant - de ex. marile proiecte energetice (hidroelectrice, nucleare). Tocmai de aceea se fac studii de fezabilitate, se apreciaza directiile posibile de dezvoltare a pietei etc. De catre investitorii privati, bineinteles.

    Daca vrei sa spui un lucru, macar spune-l pana la capat. Supraproductia de economisti a inceput in perioada cand nici nu aparusera universitatile particulare (inceputul anilor '90). Atunci existau doar ASE si alte institutii similare din marile centre universitare. Toate sunt institutii de stat, care tin de Ministerul invatamantului. Decizia a fost luata nu de vreun antreprenor, ci de un birocrat, angajat al statului. Multe dintre "fabricile de diplome" pe care le-am mentionat anterior sunt de stat.

    De ce ar face educatia obiectul "planificarii strategice" si nu al planificarii individuale (consumatori) si al calculului economic (producatori)? Eu consider, pe buna dreptate, ca niste functionari tembeli din minister nu au nicio autoritate sa imi limiteze mie numarul de alegeri in domeniul educatiei doar pentru ca asa vrea muschiul lor.

    M-am uitat din curiozitate peste programele scolare pentru cateva materii predate in ciclul liceal.
    Pot spune ca acele programe sunt complet depasite, limitate si deloc atragatoare, deopotriva pentru elevi si profesori. Ele nu fac altceva decat sa reduca numarul alegerilor tuturor la o serie de variante, toate la fel de proaste.

    Iarasi, obligativitatea educatiei in cadru organizat mi se pare un abuz. Daca eu vreau sa imi educ copilul acasa dupa cum cred eu de cuviinta de ce m-ar opri cineva? Sistemul public de invatamant este oricum praf (nu doar in Romania, ci in multe alte tari). De ce sa nu existe un sistem de acreditare individuala la care sa poata fi inscrisi toti copii, indiferent ca au fost educati acasa, in scoli particulare sau de stat? Ca sa nu mai spun ca si sistemele de acreditare individuala (capacitate, atestat profesional, bac) aplicate actual in romania sunt o gluma proasta. Cerintele de la capacitate si bacalaureat au scazut dramatic, ca sa poata trece aproape oricine fara emotii. Cu toate astea, multi elevi educati in scolile publice pica de cateva ori la rand cand dau astfel de examene.

    In alte tari scolile particulare au standarde de invatatura si de disciplina considerabil mai ridicate de scolile publice. Si pretul este pe masura, dar daca sistemul public si-ar pierde caracterul obligatoriu (finantare si participare) sunt convins ca sectorul privat ar oferi rapid si solutii ieftine si de buna calitate. In domeniul universitar exista si institutii cu standarde mai ridicate (RA, Hyperion etc.)

    RăspundețiȘtergere
  14. "In alte tari scolile particulare au standarde de invatatura si de disciplina considerabil mai ridicate de scolile publice. Si pretul este pe masura, dar daca sistemul public si-ar pierde caracterul obligatoriu (finantare si participare) sunt convins ca sectorul privat ar oferi rapid si solutii ieftine si de buna calitate."
    Soluţii pentru ce? Rezolvă "piaţa" contradicţia dintre ciclul lung de pregătire şi cerinţele pieţei muncii, care sunt practic imprevizibile în lumea "capitalismului nomad"? De fapt, acest tip de capitalism nici nu are nevoie de prea mulţi muncitori inteligenţi, ci doar obedienţi. Capabili să intre într-un angrenaj, ca piesele de Lego. Prea multa minte a muncitorilor îi încurcă. Iar pentru sectoarele de cercetare dezvoltare nici nu-i nevoie de prea mulţi oameni, în lumea inteligenţei artificiale. Cele mai multe chixuri din industria auto îşi au originea în proiectarea asistată pe calculator, din dorinţa nebună de a reduce timpul în care apare un nou model. Aşa au fost rechemate milioane de maşini, cu defecte de fabricaţie, unele de-a dreptul ridicole, pentru un proiectant cu experienţă. Dar ăştia au fost daţi afară, că erau prea "scumpi". Nu-i nimic, acum cheltuiesc de sute de ori mai mult pentru reparaţii. Dar merită!Mâna de lucru slab calificată, fără iniţiativă şi fără experienţă, care strânge şuruburi, combinată cu soluţii tehnice insuficient testate în realitatea aia de zi cu zi, nu doar în cadrul unor modelări pe calculator, şi ai reţeta eşecului.
    Boeing se screme de câţiva ani să pună în fabricaţie modelul 787. L-a proiectat pe calculator, a folosit tehnologii sofisticate şi materiale exotice, şi acum stă şi se întreabă dacă va reuşi să-l fabrice vreodată. Dar a economisit timp la proiectare! Şi de vreo trei ani se chinuie să repare ce-a făcut greşit calculatorul, pe care l-au preferat inginerilor.
    Nu-i nimic! Ca mâine o să automatizăm şi stabilirea diagnosticelor, şi atunci să vezi cerere de cruci şi de locuri în cimitire!
    Aşa e când "piaţa" dictează în locul omului. Dar văd că e lumea plină de imbecili fericiţi, care au soluţia tuturor problemelor: piaţa!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cred ca ai o parere complet gresita despre modul cum functioneaza industria in tarile dezvoltate. Crezi ca muncitorii sunt asa de necalificati acolo? Au fost externalizate (mutate in tari bananiere) operatiunile care necesitau munca manuala, dar s-au pastrat cele care necesita calificare inalta. Cu timpul, inginerii si muncitorii din tarile nou industrializate au capatat mai multa experienta. Datorita fortei de munca superior calificata (la preturi relativ mici), investitiile nu au intarziat sa apara. Aceasta e povestea tuturor tarilor in cursul procesului de industrializare. Germania, USA, Japonia si acum China si India urmeaza aceeasi cale. Stii de exemplu faptul ca marcile "Made in Germany" si "Made in Japan" au avut la vremea loc conotatii preponderent negative, denotand marfa de proasta calitate - cam ceea ce inseamna acum - "Made in China"?

    Ceea ce refuzi sa intelegi e ca economia e intotdeauna in miscare, in functie de inovatia tehnologica, schimbarile demografice au politice si multi alti factori. Nu exista niciodata echilibru. Firme sau chiar ramuri economice intregi apar, cresc, fuzioneaza, se despart, decad, se muta, dau faliment uneori peste noapte (cine isi mai aduce aminte de "bula" .com?). Niciun sistem centralizat nu poate sa anticipeze aceste miscari. Cu cat este mai mare un astfel de sistem, cu atat este mai greoi si mai vulnerabil in fata schimbarilor. Nici indivizii nu sunt imobili si invariabili - ei se adapteaza, isi schimba locul de munca, specializarea. Putini ajung sa faca de-a lungul intregii cariere ceea ce au invatat in scoala - cunostintele respective s-ar putea sa fie complet depasite pana cand isi iau diploma. Adevarul este ca majoritatea cunostintelor care fac diferenta pe piata muncii sunt dobandite nu in scoala sau in facultate, ci la serviciu.

    Scoala insa are rolul de a crea o baza pentru asimilarea acestor cunostinte. Daca baza nu este buna, ce se poate construi pe ea?
    Si aici modelele se schimba, evolueaza. Cu cat exista mai multe tentativa, cu atat cresc si sansele de reusita. Atata timp cat invatamantul este centralizat si inchistat in niste modele invechite, iar reforma este intotdeauna "de bloc" si de cele mai multe ori guvernata de capriciile unui ministru sau ale unor functionari, care habar nu au ce trebuie facut (pentru ca nu sunt in contact direct cu cei afectati de deciziile lor) progresul poate fi doar .. din greseala :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Un sistem public de invatamant functioneaza exact cum am spus mai sus. Cum isi mai poate el justifica existenta in cazul in care inceteaza sa devina obligatoriu si in plus apar si zeci, sute sau chiar mii de companii private care ofera tot atatea alternative? Oare educatia individului trebuie cumva standardizata? Omul este un fel de microcip programabil caruia ii trebuie musai injectate exact aceleasi fisiere de instructiuni?
    Somajul de masa din anumite tari este chiar expresia ultima a esecului unui sistem de invatamant care a dezvoltat indivizi inflexibili, lipsiti de imaginatie, si, cel mai grav, mult prea obedienti si lipiti de initiativa. Ei sunt "omul nou", celula de baza a statului asitential, indoctrinati pana in maduva oaselor de socialism democratic si political correctnes, dar incapabili sa ia decizii reale de unii singuri. Ei sunt masa de manevra si in ultima instanta victimele politicienilor corupti si incompetenti. De ce ar crea un astfel de sistem oameni destepti si independenti? Si-ar asuma riscul de a semana germenii propriei distrugeri prin incurajarea initiativei indivizilor?

    Vad ca din pacate te incadrezi in acest tipar - rezistenta la schimbare sau chiar la inovatie, precum si ostilitatea la orice idee "altfel" te caracterizeaza.
    Poate de vina este varsta (desi am cunoscut oameni flexibili si adaptabili trecuti de 80 de ani), sau o fi vorba doar de indoctrinarea profunda (care se poate instala si la varste fragede la modul permanent). Nu te sfiesti sa afirmi ca ingineria a decazut odata cu folosirea pe scara larga a programelor CAD (era mult mai bine la planseta, nu?). Multe sisteme care functioneaza astazi, si care au imbunatatit vizibil vietile oamenilor nici nu ar fi putut fi proiectate fara ajutorul calculatoarelor. Crezi ca greselile de proiectare de la franele Toyota sunt din vina vreunuia care a varsat cafeaua in tastatura? Sau ca folosirea calculatorului te face automat mai prost? Ia spune, cam cat dureaza ciclul de proiectare-testare-introducere in productie pentru un avion modern? Nu cumva tot 10-15 de ani, ca si acum 30-40? Daca vrei sa stii Boeing 787 a zburat pentru prima data anul trecut, in Decembrie. Exista comenzi, peste 5 ani poate chiar vei avea ocazia sa zbori cu unul. Daca ai cumva incredere in "incompetentii" care l-au proiectat (aici vad putina invidie?)

    RăspundețiȘtergere
  17. S-a pierdut un mesaj de-al meu ...

    >avem de-a face cu o realitate si cu un model de business care vrem/nu vrem merge.

    Merge deoarece discrepanta de venituri dintre patura medie din India si SUA/alte tari vorbitoare de engleza e foarte mare.
    Desi calitatea e mediocra - dintr-un lakh tot se gasesc citeva mii de indivizi OK ... :)

    RăspundețiȘtergere
  18. >Cred ca ai o parere complet gresita despre modul cum functioneaza industria in tarile dezvoltate.

    Din păcate aici C. Gheorghe cam are dreptate.

    Dar na ... astfel de defecte şi erori se văd tocmai datorită existenţei pieţei ... cine a fost deştept şi a delocalizat aşa ... mai cu creier şi moderaţie poate câţtiga. :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Alex Nicolin, nu ti-ar strica niste lectii de istorie.
    "Made in Germany" nu avea conotatie negativa din cauza calitatii. Ba dimpotriva. Conotatia negativa era ca produsul a fost fabricat de catre fostii inamici in razboiul recent. Inamici care au doar de castigat daca cumperi produsul.

    RăspundețiȘtergere
  20. A zburat după mai bine de doi ani de termenul anunţat, după care stă. Trebuia să primească certificarea FAA, pe care o va primi probabil peste vreo doi ani. Au pierdut comenzi de miliarde, şi vor plăti despăgubuiri de miliarde firmelor care nu şi-au primit avioanele la timp şi au pierderi. E uşor să vorbeşti din ce citeşti. Aşa realitatea este minunată, o strică doar cârtitorii ca mine. Dacă sapi mai bine, dai de căcat. Dar pentru a săpa, trebuie să te intereseze, adică e nevoie şi de ceva spirit critic, nu doar de debitat lozinci.
    PS: B707 a intrat în producţie în vreo trei sau patru ani, cu proiectare şi pregătire de fabricaţie cu tot. La tehnologiile şi cunoştinţele anilor 50, şi fără prea multă putere de calcul. Aia cu 30-40 de ani e pentru proşti. Iar B 707 zboară şi acum.
    Nu ştiu unde ai lucrat tu, dar eu am lucrat într-o industrie care este esenţa schimbării tehnologice. Industrie care m-a învăţat că nu orice zboară se mănâncă. Nu e rezistenţă la schimbare, dimpotrivă. Este o atitudine sănătoasă. Care te fereşte de erori constisitoare şi de sacrificii nejustificate.
    Oricum, Alex, eşti din aceeaşi pălămadă cu activiştii de partid din vremea nu prea de mult apusă: fanatism cât cuprinde, şi când le puneai o problemă, începeau să-ţi recite din dogmă, fie că se potrivea, fie că nu. Nu ţi-ar strica să mai uiţi din ce-ai citit...

    RăspundețiȘtergere
  21. @Marian

    Nu ma refeream la perioada anilor '20 cand vorbeam de "Made in Germany", ci de a doua jumatate a secolului XIX. Producatorii britanici au petitionat guvernul pentru ca acesta sa oblige producatorii straini sa inscrie pe produs tara in care acesta a fost fabricat, tocmai pentru ca se temeau de concurenta venita din partea produselor ieftine (ni nu de cea mai buna calitate) produse in Germania in perioada respectiva.

    "Nemtariile" aveau cam acelasi statul in secolul XIX pe care il au "chinezariile" in ziua de azi.
    La fel si "japonezariile" sai "tiwanariile" in anii '60-'70.
    Cu timpul, calitatea respectivelor marfuri a crescut, pe masura ce industria din tarile respective s-a capitalizat (a achizitionat sau a inventat/produs tehnologii noi) si a creat un fond de lucratori din ce in ce mai calificati.

    @Constantin, MIA

    Calitatea (durabilitatea/fiabilitatea) scazuta a produselor fabricate in prezent este tocmai datorita avansului tehnologic rapid. Cine mai vrea sa isi cumpere un computer (sau orice alt obiect care include tehnologii avansate) care tine 10 ani, daca dupa 5 ani este deja complet depasit? Marea problema e ca un procent mare de bunuri sunt casate cu mult inainte de sfarsitul ciclului normal de viata, tocmai datorita uzurii morale. Ele trebuie "lichidate" cumva, iar reciclarea nu este intotdeauna posibila pentru toate componentele (energia investita oricum nu mai poate fi recuperata). Astfel, apare risipa de resurse - majoritatea finite si prezente in cantitati reduse. La un moment dat se va ajunge intr-un punct unde progresul tehnologic va frana brutal, iar ponderea tehnologiilor avansate va scadea sensibil, datorita lipsei resurselor necesare pentru fabricarea acestora. Multi vorbesc despre "Peak Oil", dar asta e doar varful "iceberg"-ului. Problema trebuie pusa mai degraba ca "Peak everything" - care nu este altceva decat ceea ce spunea Malthus acum 200 de ani. Pur si simplu in prezent exista prea multi indivizi care consuma prea mult pentru ca starea sa fie una sustentabila.
    Ma tem ca oricata inteligenta s-ar investi in gasirea de "noi tehnologii" rezultatul va fi acelasi ca in toate situatiile similare cu care s-a confruntat omenirea. Numai ca de data asta va fi global - nu va exista loc unde sa fugi. Rezolutia va fi aceeasi ca intotdeauna - razboaie, epidemii si foamete. Nu spun ca vom avea parte de apocalipsa in stilul literar/cinematografic, ci doar de vremuri mult mai grele. Criza actuala este doar inceputul.

    Cu un astfel de viitor in fata, doar cei adaptabili pot supravietui si prospera. Scoala trebuie sa produca exact astfel de oameni, nu savanti care stiu multe, dar nu pot sa aplice mai nimic (in facultate am cunoscut destui) sau pur si simplu incompetenti. Din pacate scolile publice (si mare parte din cele particulare) cam asta scot "pe teava" in Romania. E clar ca paradigma generala e una depasita, ineficienta si fara posibilitati reale de schimbare. Ce este atat de rau in acordarea indivizilor posibilitatea (reala) de a alege exact ce gen de educatie isi doresc? Macar asa fiecare poate sa reuseasca/esueze datorita propriilor alegeri, si nu deciziilor sistemului. De reusit e clar ca nu putem reusi toti, dar macar sa nu esuam "in bloc" :)

    Personal nu consider ca ader la vreo dogma. Eu am adoptat ideile care mi s-au parut valide. De exemplu nu sunt de acord cu ideile libertariene cu privesc desfiintarea statului si implicit "productia privata de aparare" - acestea sunt doar niste utopii.
    Dar libertatea individuala nu este nicidecum o utopie, pentru ca istoria a demonstrat ca are beneficii incontestabile (ex. US vs. Argentina la sfarsitul secolului XIX). Libertatea de a alege - educatia, sanatatea, investitiile etc. - produce o societate in care exista mult mai multi castigatori. De asta ce mai zici?

    RăspundețiȘtergere
  22. @Alex Nicolin:
    Mananci caca cu lingurita
    Adu te rog macar un singur document care sa ateste cum ca produsele nemtesti erau vreodata percepute (in afara Germaniei) ca "proaste da' ieftine"

    RăspundețiȘtergere
  23. >Singura solutie viabila este privatizarea si dereglementarea completa a sistemului de invatamant (varianta cu vouchere e insuficienta), care va duce la o concurenta autentica intre diferitele institutii de invatamant.

    Buhuhu ... şi cică nu se aderă la "dogme" ... :)

    Concurenţa e bună - dar insuficientă în situaţii ca cea de faţă - fără o asumare/suportare a consecinţelor şi de către "vînzători".

    Să zicem că mergem pe o privatizare şi dereglementare totală în domeniu - e posibil, dar o să aibă efecte pozitive doar dacă aceasta ar fi însoţită de o clauză contractuală de genul : "Dacă absolventul nu-şi găseşte de lucru în primii 3 ani - fireşte, fiind nevoit să dovedească faptul că şi-a căutat - după obţinerea diplomei în domeniul în care a fost pregătit facultatea cu pricina trebuie să-i achite o taxă lunară ( echivalentul unei asigurări de şomaj private :) ) în funcţie de cuantumul taxelor de şcolarizare plătite de respectivul/respectiva".

    Altfel ... va fi doar o pseudo-liberalizare ... :)

    RăspundețiȘtergere