miercuri, 14 iulie 2010

A treia mare cadere si profetii ei


Săptămâna trecut Robert Prechter a publicat în newsletter-ul pe care-l distribuie o predicţie devastatoare: indicele Dow Jones urmează să cadă cu peste 90% în următorii şase ani. Prechter nu este un individ oarecare. Este un analist respectat şi preşedinte al Elliot Wave International. I-am citit câteva cărţi, iar modul în care aplică teoria valurilor pare destul de articulat(cu toate că avem de-a face cu o teorie eminamente subiectivă şi destul de greu de pus în practică într-un mod riguros).

Predicţia lui Prechter este însă şocantă pentru oricine. O cădere de asemenea amploare nu poate sugera decât o intrare într-o nouă criză, mult mai puternică şi infinit mai dezastruoasă decât cea în care ne aflăm. Foarte probabil ar putea fi vorba despre o dărâmare din temelii a actualului sistem economic şi social. Cu un DOW sub 1000, multe din acţiunile aflate în componenţa indicelui nu ar mai satisface criteriile necesare menţinerii la tranzacţionare. Imaginaţi-vă că acţiuni precum Alcoa, GE sau Pfizer s-ar tranzacţiona la preţuri de sub 2$, în timp ce IBM, Chevron, McDonald's sau 3M ar ajunge la preţuri aflate în jurul a 10$.

Pentru a se ajunge la asemenea valori, ar trebui ca veniturile respectivelor companii să scadă spectaculos, cu peste 70%. Ma întreb totuşi, care ar putea fi condiţiile de piaţă în care vânzările Pfizer sau McDonald's ar scădea atât de mult în acelaşi timp. Este destul de greu de imaginat, astfel încât ipotreza lui Prechter tind să o consider a face parte din ipotezele radicale, adică acelea care conduc la creşterea vânzărilor unor cărţi sau newslettere(între altele, Prechter editează mai multe newslettere al căror preţ porneşte de la ~20$/lună). Personal aş încadra-o în aceeaşi clasă cu predicţiile din cartea "Dow 36,000: The New Strategy for Profiting From the Coming Rise in the Stock Market" publicată în 1999. Glassman şi Hassett făceau o predicţie de aceeaşi factură, numai că în sens opus, iar justeţea previziunii se vede astăzi cu ochiul liber.

Dacă ar fi fost vorba numai de Prechter în această ecuaţie, probabil că nu aş fi tratat subiectul deoarece piaţa este invadată zilnic de teorii şocante, menite a prinde posibili aderenţi. Ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit a fost însă un editorial al lui Krugman de la sfârşitul lunii trecute în care afirma cu subiect şi predicat că suntem în pragul unei a treia căderi economice aflate în aceeaşi serie cu 1870' Recession(1873-1879) şi The Great Depression (1929-1938). Exprimarea lui Krugman nu lasă loc de echivocuri:
We are now, I fear, in the early stages of a third depression. It will probably look more like the Long Depression than the much more severe Great Depression. But the cost — to the world economy and, above all, to the millions of lives blighted by the absence of jobs — will nonetheless be immense.
And this third depression will be primarily a failure of policy. Around the world — most recently at last weekend’s deeply discouraging G-20 meeting — governments are obsessing about inflation when the real threat is deflation, preaching the need for belt-tightening when the real problem is inadequate spending.
Privind din acest punct de vedere lucrurile capătă alte înţelesuri, iar argumentele aduse sunt cât se poate de logice. Krugman nu-şi fundamentează concluziile pe teorii obscure ci pe realităţi observabile cu ochiul liber. Dacă ne uităm retrospectiv la întâlnirile "G" de la începutul crizei şi până acum nu putem observa decât idei haotice, ipoteze vagi şi concluzii parcă scrise la beţie. Asta în timp ce indicatorii macro sunt interpretaţi din ce în ce mai subiectiv şi mai aberant. Spre exemplu, scăderea ratei de şomaj din SUA a fost interpretată ca un eveniment pozitiv, cu toate că era clar pentru toată lumea că aceasta era cauzată de ieșirea din evidențe a șomerilor și nu de o creștere a numărului locurilor de muncă. Suntem, din păcate, într-un moment în care a ajuns suficient să prezinți prin intermediul goarnelor gen CNBC un subiect oarecare ca fiind pozitiv, iar acesta, magic, devine un motiv suficient de creștere a încrederii. Bineînțeles, asta se întâmplă până într-un punct când, loviți de realitate, corifeii creșterii perpetue vor fi nevoiți să revină cu picioarele pe pământ. 

Concluzionând, putem spune că, cel puțin deocamdată, lucrurile nu arată atât de tragic precum sunt prezentate de vestitorii apocalipsei, dar nici încurajatoare. Dacă ne uităm numai la Baltic Dry Index care de la sfârşitul lunii mai cade spectaculos(acum e la 1790) ne putem da seama că lucrurile nu stau deloc roz, iar spectrul deflaţionist încă nu a dispărut. Cu toate acestea, nu sunt încă tentat să împărtăşesc opiniile lui Prechter și sper că, în ceasul al 24-lea cei care încă mai pot lua decizii se vor trezi din tandra amorțeală care i-a cuprins. 

19 comentarii:

  1. Iar faci pe miratul desi unii vorbim deja de vreo doi ani de chestiile astea. Nu e nimic tragic draga, e doar sfarsitul unui caritas ceva mai maricel decat alea cu care am fost noi obisnuiti in anii 90. E doar o chestiune de timp.

    Stim deja ca un mic informator de duzina cu putin sprijin din partea baietilor veseli poate pune usor la cale un Caritas sau un FNI. Te mai miri atunci ca la nivel mondial, avem exemple precum Madoff cu schema lui de cateva decenii sau FED-ul ce implineste curand aproape un secol ?

    Ne mai miram ca niste baieti mult mai bine plasati decat o mana de securisti si informatori locali au putut pune la cale un Caritas de 100 de ani bazat pe FIAT money ? Of, ce ti-e si cu teoriile astea "conspirationiste". Noroc ca lumea incepe sa se mai trezeasca... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si chiar nu crezi ca avem nevoie de un nou sistem economic? Asta bazat pe hartii si mai putin pe productie se pare ca nu merge.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru postare...
    Ar trebui sa mai spunem ca Pretcher e o adevarata somitate in analiza tehnica pe piata de capital si ca e unul dintre cei care a anticipat bine momentul intrarii in criza!
    Ce am vazut ca s-a inteles un pic gresit este partea de inflatie versus deflatie...
    Pretcher cel putin nu e impotriva sistemului FIAT Money ci mai degreba impotriva masurilor de prevenire a unei inflatii ce nu se va produce! In conditiile scaderii masive a cererii, sa vorbesti despre problema inflatiei e ca si cand ai vorbi despre pericolul de inec in timpul unui incendiu....!

    RăspundețiȘtergere
  4. S-a tot vorbit de inflatie si hiperinflatie. S-a vorbit si despre deflatie sau dezinflatie.

    Nu s-a vorbit insa despre hiper-deflatie... ;)

    Pentru cei care nu inteleg unde bat, think Lehman-style. Generalizat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Flavian -a a e implozie nu hiper deflatie :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit articolul celor doi în "The Atlantic Monthly", a apărut înaintea cărţii. Râd şi acum. Se va râde probabil şi de predicţia individului cu Dow la 1000. Dar ce spune Krugman trebuie luat în seamă. Dacă politicile de austeritate vor sufoca prea multă vreme consumul, ne aşteaptă vremuri grele. Până acum capitalismul s-a hrănit din creşterea permanentă a producţiei şi consumului. Mă tem că nimeni n-a scris un scenariu al descreşterii permanente, deşi unii văd în asta o salvare. Sigur, putem renunţa la mofturi, dar sunt miliarde de oameni care nu-şi pot permite bunuri de bază, nu fiţe. Cererea de astfel de bunuri de bază este imensă, din păcate este prea puţin solvabilă.
    Probabil că lumea finanţelor va trebui să revină la realitate şi să se obişnuiască de acum cu randamente tot mai mici. Schema suplinirii puterii de cumpărare reduse a salariilor cu acces facil la credite ieftine, date din bani virtuali, a apus. Probabil că asta va fi "noua luptă de clasă": aducerea salariilor la un nivel decent, care să facă accesul la credit de consum o excepţie(o ipotecă imobiliară, un autoturism, cel mult), nu regula.

    RăspundețiȘtergere
  7. hmmm... Lehman a produs o deflatie financiara pentru o scurta perioada...
    Lehman generalizat ne-ar putea arunca intr-o spirala deflationista ce ar da in hiperdeflatie...
    Dar pentru ca stiu ca esti un puternic sustinator al anumitor metale, o sa incerc zilele acestea sa-ti dedic un post referitor la ce se intampla cu banii si cu metalele atunci cand lumea crapa!
    Cred ca "we will agree to disagree" on this one... cel putin partial.

    PS: foarte multi bloggeri au dreptate cu previziunile! problema cea mare e ca fiecare se gandeste la alta perioada de timp... unii pe termen scurt si mediu, altii pe terme lung!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Gheorghe - ce zice Krugman "preaching the need for belt-tightening when the real problem is inadequate spending" - inseamna un esec al statului de cheltui cu cap un buget x- iar asta s-a intamplat dintotdeauna "this third depression will be primarily a failure of policy" - inseamna esecul politicilor actuale. Prin urmare ceva trebuie schimbat din temelii - poate retragerea"manii invizibile" la un nivel decent...
    @info: exista un proverb evreiesc care se incheie cu concluzia " nu spune niciodata un eveniment si o data" - adica nu asocia "ce" si "cand" - in felul asta ai dreptate tot timpul...

    RăspundețiȘtergere
  9. Cand Krugman se vaita de obicei e un semn bun.

    Si azi se plange si se vaicareste be blogul sau, deci suntem pe calea cea buna!

    Deflatia despre care vorbeste e defapt reintoarcerea la normal. O curatare a sistemului. Poate a planetei. Sa speram sa urmeze curatenia si nu infectia cu alte stimulente.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Ma întreb totuşi, care ar putea fi condiţiile de piaţă în care vânzările Pfizer sau McDonald's ar scădea atât de mult în acelaşi timp."
    Pai piata e formata din oameni care cumpara (in primul rand, caci de vandut vand corporatiile in primul rand). Ori daca piata hotaraste ca a inghiti kkt pe bani de la Mc, pt. ca apoi sa trebuiasca sa scoata alti bani sa-i dea lui Pfizer, deci daca oamenii hotarasc ca aceste lucruri sunt contraproductive, ei bine, nu or sa mai cumpere.
    Stiu suna a Flavian cel blamat de unii dintre cititorii blogului (ale carui opinii, eu personal, le apreciez), dar cred ca avem lucruri mai bune de facut in viata decat sa ne distrugem sanatatea cu produse de tip Mc pt. ca apoi sa devenim mutanti dand bani catre Pfizer&Co.
    Nu mi se pare atat de SF ca aceste companii sa dispara, in nici un caz mai SF decat caderea comunismului (de ex.). Ganditi-va ca Mc tocmai si-a pus sigla pe verde (din rosu); oare de ce? E o incercare de a se adapta trend-ului eco/bio, dar au schimbat doar forma nu si continutul. In concluzie, daca astia dispar, inseamna ca oamenii cer altceva. Or sa apara alte companii in loc, care vor crea o cu totul alta filozofie de business, mai responsabila fata de om si fata de mediu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Aceasta privatizare si reconstructie masiva inceputa in anii 70' isi vede acum efectele. Populatia din clasa de mijloc si de jos a fost constant saracita in detrimentul marilor corporatii care in loc sa reconstruiasca acolo unde au distrus au bagat banii in propriile buzunare si au finantat noi dezastre.
    Astfel banii s-au strans in mainile unei minoritati care pur si simplu nu poate constitui cerere solvabila din cauza numarului mic de indivizi. Tot cu o singura lingura mananci. Este necesar un reflux al acestui capital catre populatia saracita.
    Nu sustin nici socialismul si nici comunismul caci si ele insele sunt sisteme care si-au dovedit limitele, deci nu sustin subventiile sociale ci o cale de mijloc, o crestere a marjelor pentru cei care produc efectiv concomitent cu o micsorare a marjelor si a privilegiilor pentru marile corporatii. Acum ele primesc ceea ce merita, dar si ceea ce si-au dorit un munte de bani cu care nu au ce face.

    RăspundețiȘtergere
  12. Traindo sperando murindo cacando- Eo vorba ce umbla des pe la noi. Tu speri sa se trezeasca din ce? Ce traim acuma numai prostii si cei care au un scop anume mai propavaduiesc o carpire a sistemului. Aceste sistem economico-socialo-religioso etc este bolnav pana in structura ADN-ului sau. Cu ce anume il vom inlocui nu stiu vom vedea daca vom avea cu ce, daca nu razboiul va face diferenta.

    RăspundețiȘtergere
  13. Anonim scopul final este puterea si nu banul, hartia aia fara o valaore reala o sa fie inlocuita mai devreme sau mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  14. @defindus - singurul roman despre care stiu ca a fost propus pentru un Nobel in economie are o teorie foarte interesanta in aceasta privinta...
    Mi-ai dat o idee destul de interesanta... Merita abordata:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu nu cred ca trebuie sa asteptam corporatiile sa-si schimbe comportamentul. Noi oamenii de rand trebuie sa ne schimbam comportamentul si corporatiile se vor adapta la noul nostru comportament.
    Exemplul de mai sus cu McDonalds. Ei vand ceea ce vand pentru ca exista oameni care cumpara de la ei. Daca noi am alege sa mancam altceva mai sanatos, se vor adapta si vor vinde mancare sanatoasa.
    Momentan sa fim cinstiti: statistic vorbind, ne place sa mancam la McD. Cand toti vom face coada la restaurantele cu mancare sanatoasa isi vor schimba si ei oferta. Pana la urma McD este o corporatie care vrea sa faca bani din vanzarea de mancare. Ce fel de mancare? De care vrea piata.

    Acelasi exemplu se aplica in toate domeniile. Noi consumatorii trebuie sa alegem din oferta produsul care este sustenabil ca modalitate de productie si dupa aceea corporatiile isi vor schimba comportamentul si vor cauta si ele sa ofere acel produs.

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim vise taica vise! Nu am omorat optimismul si promovez pesimismul, dar uita-te in jur si vezi cat optimism mai gasesti si pe urma mai vorbim.Ca sa ma exprim mai pe sleau pe o casa din chirpici nu se merita sa construiesti o mansarda din beton, la un anumit moment se prabusste cu tot cu chirpici. Ne trebuie ceva nou, si cand zic nou ma refer la ceva cu totul nou si nu carpeli.

    RăspundețiȘtergere
  17. Chiar zilele trecute voiam sa-l rog pe Dan sa analizeze BDI si sa ne mai explice si noua cam ce parere are. Voiam sa-l rog sa faca asta macar 1 data la fiecare 3-4 luni, dar am zis sa nu-i cer prea mult. Parca mi-ar fi ascultat gandurile si tin sa-i multumesc, iar daca se poate concretiza si dorinta mea de mai sus ar fi si mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  18. @anonim spui urmatoarele :Noi consumatorii trebuie sa alegem din oferta produsul care este sustenabil ca modalitate de productie si dupa aceea corporatiile isi vor schimba comportamentul si vor cauta si ele sa ofere acel produs. Da corect dar incomplet, nu e suficient ca produsul sa fie sustenabil, mai avem nevoie si de calitate . Daca gandim doar din punctul de vedere al costurilor, nu facem decat sa ne invartim in acelasi cerc vicios, si viteza in cerc va creste si acesta se va ovaliza. Intelege ce vrei tu sau nu din ce am spus.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ce debiteaza Krugman e, de regula si la modul general, problematic la doua aspecte ( desi in cazuri particulare pot exista mai multe ).

    Prima problema e legata de sursele unei potentiale stagflatii - desi keynesianistii si deci si el identifica in mod corect ca o sursa de baza a acesteia cresterea generalizata a preturilor "materiilor prime" ( sau a inputurilor in mod general ), par sa evite de regula sa identifice cauza acestei cresteri in chiar "principiul lor de baza" : stimularea constanta, printr-o combinatie de metode fiscale, interventii a statului sub forma de investitii publice etc, a cererii !

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)