miercuri, 8 septembrie 2010

Euro, bancile si alte himere

Sunt mulţi cei care se întreabă, poate firesc, de ce euro continuă să scadă în raport cu dolarul. Teoretic, după calmarea mediei şi a pieţelor în legătură cu isteria dateriilor Greciei sau cu alte "elemente de risc" mai mult sau mai puţin reale, toată lumea se aştepta la o stabilizare a raportului de forţe, urmată de o inversare de trend. Evident, lucrurile nu sunt atât de simple, iar raţionamentul reducţionist al unora nu este niciodată în acord cu ceea ce numim logica pieţei.

Dacă din punct de vedere tehnic sunt argumente - cred eu - clare în favoarea continuării actualului trend, acestea sunt confirmate şi de datele fundamentale. Principalele temeri ale investitorilor sunt cauzate acum, ca şi în trecut, de bănci. Există o temere, care ţine de superstiţie din punctul de vedere al unora, că istoria Credit-Anstalt de la începutul secolului trecut se va repeta. Şi cum revenirea crizei de atunci a avut ca punct critic Europa, acelaşi lucru se aşteaptă şi acum. Dar dincolo de aceste lucruri, există o temere întemeiată faţă de sistemul bancar european. Cum bine a fost demonstrat în actuala criză, băncile europene au dovedit o iraţionalitate mai mare decât cele de peste Ocean şi aceasta în pofida faptului că originea actualei crize nu s-a aflat în Europa. Exuberanţa băncilor europene şi lipsa unor reglementări stricte la nivel continental s-au constituit în elemente distructive pentru întreaga construcţie europeană. Şi aceasta pentru că graniţele dintre reglementările statale şi cele supra-statale au fost întotdeauna destul de vagi, lăsând mult loc unor interpretări subiective şi permiţând, în ultimă instanţă, crearea unor breşe cu capacitate distructivă.

Pentru eliminarea temerilor referitoare la fragilitatea sistemului bancar, ECB a pus la punct un framework pentru desfăşurarea unui stress test bancar la nivel continental. Aceasta nu numai pentru a folosi drept material publicitar ci şi pentru a se constitui într-un punct zero de la care dezvoltarea să se facă pe baze solide. Subiectul a fost abordat pe larg pe acest blog şi am remarcat încă de atunci o precaritate a ipotezelor în ceea ce priveşte factorii de risc. Cu toate că elementele amintite au fost observate de toată lumea, pieţele au răspuns pozitiv testului deoarece, contrapus testelor efectuate peste Ocean, suferea de aceleaşi probleme. Ca şi atunci, remarc faptul că în timp ce unele ţări au tratat testul cu seriozitate maximă(Spania spre exemplu), altele au găsit de cuviinţă să folosească acest moment pentru a minţi cu neruşinare. Încă de la anunţarea rezultatelor unii analişti au bănuit că băncile au falsificat deţinerile de debite suverane. Bănuiala a fost contrazisă cu tupeu de reprezentanţii ţărilor respective(Franţa, Anglia, Germania). Cum minciuna are picioare scurte, iată că a sosit şi momentul adevărului. Cele mai mari minciuni se pare că au venit din partea băncilor franceze, iar modul în care s-a aflat acest lucru a fost cât se poate de banal: datele utilizate la testul de stress şi datele furnizate de băncile franceze căre Bank for International Settlements sunt divergente. Spre exemplu, pentru testul de stress băncile franceze au declarat un total de 6.6 mld.EUR  debite spaniole, 11.6 mld. EUR debite greceşti şi 4.9 mld. EUR debite spaniole. La BIS, datele declarate pentră acelaşi indicator sunt cu până de şase ori mai mari, după cum urmează: 34.7 mld. EUR debite spaniole, 20 mld. EUR debite greceşti şi 15.1 mld. EUR debite portugheze. În aceste condiţii de neseriozitate şi, spun eu, prostie crasă mai poţi avea încredere în testele de stress? Evident că nu şi absolut tot blatul pică în derizoriu. Aceasta pentru că politica europeană este total incoerentă şi lipsită de direcţie. La ce te poţi aştepta la un Sarkozy deviant pentru care contează mai mult ce cred babele stafidite, naţionaliste şi născute ofensate(care atârnă totuşi greu în campania electorală) decât ideea unei Europe coerente din punct de vedere economic?

Peste Canalul Mânecii s-a întâmplat acelaşi lucru, minimizându-se voit deţinerile de bonduri italiene şi irlandeze. La fel şi în Germania şi, cu aceasta, tabelul este complet. Când "pilonii" Uniunii se comportă aberant, la ce te mai poţi aştepta de la ceilalţi? Nu ai brusc imaginea unei structuri dinamitate chiar de cei care ar trebui să se constituie în fundaţie? Evident că da, iar în toată această ecuaţie Banca Centrală Europeană tace. Poate cineva să creadă altceva decât că avem de-a face cu un mega blat de proporţii continentale?

Ar mai fi multe elemente de discutat. Poate ar trebui înţeles că băncile vor avea cu siguranţă nevoie de capital suplimentar şi, sincer, nu văd de unde-l vor obţine. De asemenea, este nevoie mai mult decât oricând de un cadru de reglementare a băncilor la nivel continental, de controlul acestora şi de ruperea lor de statele din care provin. Putem remarca doar câţiva paşi firavi: se pun bazele unui mecanism de control supra-statal şi se discută despre un sistem de taxare a băncilor pentru a se crea un fond de intervenţie pe timp de criză(în timpul actualei crize, progeniturile bancare europene au păpat 16% din PIB). În timp ce la mecanismul de control lucrurile par oarecum clare, în ceea ce priveşte taxarea discuţiile devin pe zi ce trece mai sterile şi alambicate, ceea ce ar putea creea premisele unei anulări a sa. 

Poate că ar trebui să ne aruncăm ochii şi asupra structurii politice a Europei. Dominarea de către Partidul Popular, trebuie să recunoaştem, a fost mai mult decât nefastă. În primul rând prezenţa acestei forţe politice a adus în prim plan personaje controversate, a şi anulat dreapta tradiţională, deschizând calea unei revanşe a socialismului. Mai mult, printr-o pseudo-politică de dreapta au încurajat atomizarea Europei şi reînvierea naţionalismelor şi xenofobiei ieftine. Un bun prieten cu care m-am întâlnit după mulţi ani strict întâmplător, culmea, pe plaiurile lucitane îmi spunea că reprimarea brutală a fascismului din Europa nu a fost totală, iar urmele rămase s-au dezvoltat latent, trecând din stadiul inconştient în cel de complex pentru ca acum, sub conducerea unor inconştienţi, să reapară sub forma unui naţionalism încurajat de framework-ul european. Ceea ce vedem acum este ieşirea la suprafaţă a unor monştri care s-au dezvoltat la umbra unor principii laxe.
Mai grav este că aceşti monştri nu mai pot fi combătuţi de dreapta compromisă nedrept de nişte circari vopsiţi. De asemenea, trebuie să recunosc cu amărăciune, anticorpul naţionalismului deşănţat îl deţine stânga şi, cu aceasta, am toate motivele să cred că viitoarea configuraţie europeană va fi puternic de stânga. Aceasta cred că este şi temerea investitorilor deoarece puţini sunt cei care cred că stânga ar putea deţine cheile ieşirii din criză.

Închei prin a repeta că, din păcate, Europei îi lipseşte coerenţa. Pe timp de criză această lipsă naşte monştri centrifugi care fac mass media de peste Ocean să exclame în extaz că Uniunea se duce dracu'. Eu unul nu cred că mai este posibilă o întoarcere. Dar cred că o stagnare poate avea efecte mai grave şi, probabil, aici este marele pericol al Uniunii.

12 comentarii:

  1. Dolarul mai are cantecul de lebada.

    Bula finala din grafic in care se vor arde aproape toti.

    Pana atunci e joc pe balansoar ca si pana acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca o banca europeana nu gaseste 40 mil euro overnight de la alte banci e nasol.
    O fi aceeasi banca care are nevoie sa imprumute 600 milioane?

    RăspundețiȘtergere
  3. scuze era vorba de 60 milioane

    RăspundețiȘtergere
  4. Pfff, sa treaca pe la mine ca am cartuse noi la imprimanta.

    Hartia igienica e problema ? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu de ce UE imi pare pe zi ce trece o utopie si chiar un rau pentru Europa. De fapt stiu de ce:
    1. pentru ca am lucrat in cadrul Comisiei Europene (ca si contractor) si am gasit acolo printre cei mai incompetenti oameni, fara nici o viziune, doar gandindu-se la planurile de vacanta.
    2. pentru ca nu cred in centralizare - daca luam exemplul internetului sau chiar in managementul proiectelor (spre exemplu in IT), descentralizarea aduce beneficii imense.

    Vreau si eu exemple de chestii bune pe care le-a realizat UE si care nu puteau fi realizate fara a avea organismul UE.

    RăspundețiȘtergere
  6. DanP: Pai sa-ti dau cateva exemple de lucruri pozitive:
    - spatiul unic;
    - moneda euro;
    - libera circulatie;
    - CEDO(pentru noi asta chiar ca a fost o mare chestie care a mai taiat din avantul dictatorial al unor baieti);
    ... si probabil ar mai fi multe alte chestii.
    In rest, observatiile tale sunt OK. Intr-adevar, organismele europene sunt pline de prosti, iar asta e unul din motivele pentru care UE se misca atat de aiuristic. Centralizarea, de asemenea e periculoasa, iar cand prostii sunt responsabili ajunge un adevarat dezastru. Dar iti pun o intrebare clara: daca se destrama UE, tu unde ne vezi pe noi? Eu sunt tentat sa cred ca ne vom trezi uniti cu forta cu Republica Moldova ... in CSI!

    RăspundețiȘtergere
  7. Corect, comunistii de la Chisinau au probleme cu alipirea Moldovei la Romania. Dar cred ca ar fi fericiti daca s-ar alipi Romania la Moldova, iar capitala sa fie la Chisinau, iar partidul comunistilor sa fie singurul legal :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Poate ca UE a inceput ca o idee buna (piata/moneda comuna), dar pentru ca institutiile europene trebuie sa-si "perpetueze specia" (i.e. sa existe la nesfarsit), dupa ce au terminat de implementat ideile bune, au inceput sa inventeze orice ca sa-si justifice existenta. Si asa am ajuns la fel de fel de aberatii.

    Oamenii din Comisie nu sunt prosti sau tampitzi, din contra, sunt foarte bine educati si cititi. Dar sistemul ii impinge la a actiona pentru a-si apara pozitia si beneficiile.

    Concluzia mea este ca UE nu va fi niciodata ceea ce s-a vrut la inceput ci va fi folosita de baietii destepti doar pentru a centraliza controlul.

    RăspundețiȘtergere
  9. DanP: Nu stiu cu cine ai avut de-a face, dar parerea mea e ca institutiile europene gem de prosti.

    RăspundețiȘtergere
  10. Toate lucrurile pozitive referitoare le CE ar fi putut fi realizate si prin acorduri bilaterale si ar fi fost mult mai simplu.
    Europa este o uniune politica si nu economica ori in vremurile noastre economia bate politica.
    Simbolul acestei nereusite este moneda eur care este artificial creata si nu corespunde criteriilor necesare unei natiuni:
    Economie unitara, limba comuna, conducere politica comuna.
    Aceste lucruri sunt foarte dificil de realizat tinind cont de diferentele culturale, istorice si de mentalitate intre nemti, austrieci, olandezi si tarile nordice, singurii dupa parerea mea capabili de un asemenea proiect si restul tarilor din est si sud.
    Punctul cel mai slab al acestei europe si probabil si punctul de ruptura ramine cred eu moneda EUR.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cum deja incep sa se auda pocnituri in structura de rezistenta? Pai e nasol..

    Eu ii spun altfel, e o demolare controlata cu o deosebita atentie la detalii, planuita din timp. E o noua intelegere de la Yalta, de data asta nu de la stanga la dreapta ci de sus in jos. Plus din spate in fata (viitor), adica impreuna cu datorii.

    Socialismul, cum bine ai remarcat, nu e altceva decat o metoda prin care "circarii" se intoxica singuri si se elimina cel mai usor (intre ei). Singuri si-o cer, cu mana lor. E cel mai eficient.

    De ce? Pentru ca Gravitatia (sau forta centrifuga de care zici) nu iarta deloc.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Edificator pentru ceea ce spun DanT si DanP despre UE:

    Nigel Farage shows Barroso 'true state of the Union'

    Poate ii va trezi, totusi, aerul rece ce vine din adancul prapastiei.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)