marți, 14 septembrie 2010

Isteria imaginii si consecinţele ei


Cum probabil aţi observat, nu m-am lăsat purtat de "trendul SOV" care a pus stăpânire pe întreaga viaţă românească(mai mult sau mai puţin politică). Este o şuşă ieftină asupra căreia nu cred că trebuie să ne aplecăm. Din punct de vedere economic SOV nu înseamnă decât o cantitate mare de cash care, din păcate, nu şi-a găsit niciodată calea către investiţii profitabile. Că un anume băiat a decis că e timpul "să i-o tragă" sau că s-au înţeles asupra acestui aspect mi-e egal. Nu pot decât să observ cu amărăciune că, pe zi ce trece, politica de imagine practicată de puterea actuală devine un factor care afectează grav siguranţa naţională. Şi voi încerca să explic acest lucru prin prisma unei alte "lovituri de imagine" care riscă să ne coste enorm.

Să începem cu începutul. După ce în 1991 s-a constituit ca societate pe acţiuni, Petromidia SA a funcţionat de la an la an din ce în ce mai prost, ajungând prin anii 1997-2000 să aibă datorii serioase la buget. Cum statul nu mai putea suporta gaura neagră, s-a hotărât privatizarea acesteia. Puţini îşi mai amintesc acea perioadă tulbure. Iniţial au fost discuţii şi negocieri cu Daewoo Glencore şi Petromidia SUA(o firmă apărută din neant şi reprezentată de Windmill). În 1999 lucrurile păreau a se finaliza atunci când statul a bătut palma cu concernul turcesc Akmaya(mai ţineţi minte bancurile despre cum va ajunge Petromidia să proceseze petrol şi să scoată ca produs final drojdie?). Înţelegerea a căzut pe fondul unor facilităţi suplimentare  aberante cerute de turci şi rafinăria s-a reîntors la stat. Timp în care datoriile creşteau de la o zi la alta, iar combinatul era în pericol de a ajunge fier vechi. Pe acest fond, la 31 octombrie 2000, FPS a vândut rafinăria către Rompetrol Group BV, firmă olandeză deţinută de Dinu Patriciu. Cu toate că suma pentru cele ~70% din acţiuni nu a fost mare(de fapt a fost infimă), Rompetrol s-a obligat să investească 205 milioane $  în retehnologizare, 20 milioane $ în mediu şi să repornească partea de petrochimie. Aici trebuie menţionat că grupul Rompetrol a preluat rafinăria cu tot cu datoriile de ~600 milioane dolari, datorii care, putem spune, erau ale statului către stat. După schimbarea de putere, Dinu Patriciu a reuşit să transforme cele 600 milioane $ în obligaţiuni. Era greu de crezut că cineva va plăti dintr-un foc respectivii bani. Astfel, soluţia transformării lor în obligaţiuni a fost una interesantă şi perfect legală. Proprietarul rafinăriei urma să plătească timp de 10 ani dobânzile şi, până în 30 septembrie 2010, datoria. Surprinzător, Rompetrol s-a ţinut de promisiuni, a reuşit retehnologizarea rafinăriei şi, mai mult, a reuşit dezvoltarea unui grup multinaţional. Meritul lui Patriciu în această afacere este acela de a transforma o rafinărie falimentară şi fără perspective într-un business integrat, funcţional şi care începuse o expansiune interesantă. Schimbarea de putere l-a adus pe Patriciu în centrul atenţiei datorită contrelor pe care le-a avut cu Băsescu. Scandalul a culminat cu arestarea pentru 24 de ore a lui Patriciu şi eliberarea sa probabil pe fondul reacţiilor venite dinspre marele licurici. Intuind perspectiva politică, precum şi criza care urma să apară, Patriciu a vândut în 2007 75% din acţiunile pe care le deţinea la Rompetrol BV(deţinătorul întregului business Rompetrol şi implicit a rafinăriei Petromidia) către Kaz Munai Gaz, încasând 1.6 mld $. Doi ani mai târziu, Patriciu a vândut şi restul de 25% din business retrăgându-se definitiv.

Ajunsă aproape de scadenţă, datoria este treaba numai a Kaz Munai Gaz. În luna august, kazahii au plătit 54 milioane $, intenţionând ca restul de datorie neplătită să-l transforme în acţiuni(în conformitate înţelegerea pe care rafinăria o avea cu statul). Această mişcare le-ar fi permis păstrarea pachetului de control, iar apoi, probabil, printr-o serie de majorări de capital în contul datoriilor rafinăriei către Kaz Munai Gaz, diminuarea participaţiilor statului. De asemenea, s-au făcut speculaţii că proprietarii de acum ai Petromidia urmează ca, înainte de data scadentă a obligaţiunilor, să cedeze părţi importante ale rafinăriei către Kaz Munai Gaz în contul datoriilor acesteia către firma mamă. Astfel, ANAF a pus sechestru asigurator asupra activelor Petromidia pentru a împiedica vânzarea acestora. Având în vedere că datoria Petromidia către stat nu devenise scadentă, măsura sechestrului asigurator poate fi considerată abuzivă.

Modul în care ANAF a acţionat este cel puţin suspect. Mai mult, fostul gărdaş Sorin Blejnar vorbea ieri într-o emisiune despre executarea Petromidiei ca urmare a neachitării obligaţiilor scadente. Este evident o prostie fără margini să discuţi despre executare. Mai mult, mi se pare de-a dreptul o naivitate să acuzi public Kaz Munai Gaz că mută profitul în firme offshore(le-a ridicat gratuit o minge la plasă). Să mergem însă după raţionamentul statului. Kazahii nu platesc, deci îi execută şi le iau rafinăria. Ce dracu' face statul cu o rafinărie care pe vremurile actuale nu are un furnizor de ţiţei? Cum se descurcă cu cei 9000 de salariaţi şi cu cheltuielile pe care trebuie să le susţină? Eu unul cred, în continuarea scenariului, că ar numi politic un director care-o va căpuşa şi-i va face datorii duble. După, se va repeta scenariul Rafo, scenariul Patriciu sau va fi dezmembrată/lichidată din cauză că, vezi Doamne', statul nu are expertiză(întotdeauna trebuie să se piardă miliarde înainte de a se ajunge la această concluzie). Cam acestea sunt cele trei variante pe care le flutură gărdaşul Blejnar, variante care conduc spre o perspectivă victorioasă cu care suntem deja obişnuiţi: închidere, şomeri, contracţie.

În realitate însă, lucrurile nu se vor termina în acest fel. E greu de crezut că cei de la Kaz Munai Gaz au aruncat două miliarde de dolari în vânt. Kazahii, cel mai probabil, vor câştiga procesul cu statul care, din nou, va arunca nişte bani total aiurea. Până la urmă, rafinăria va fi preluată de firma mamă în contul datoriilor şi statul va rămâne cu 49% dintr-un mare zero. Vor fi pur şi simplu nişte bani aruncaţi aiurea. Şi aceasta pentru că marea miză a statului la Petromidia ar trebui să fie funcţionarea acesteia. E vorba de aproape 10000 de locuri de muncă, de accize care se încasează şi de nenumărate alte beneficii pe orizontală. Numai că acum se joacă strict politic la "ruşine Dinu Patriciu". Chestia asta însă ne costă enorm. Atât ca imagine cât, mai ales, ca dezvoltare a mediului economic.

18 comentarii:

  1. nu sunt deloc sigur ca exista o prevedere contractuala ca datoria de 600 mld se poaet converti la scadenta in actiuni...sunt insa sigur unde bat simpatiile tale...rusine, dinu patr..pardon, rusine traian basescu, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam de vreo doi-trei ani, orice subiect abordat tinde rapid sa fie considerat drept o inclinatzie politica spre vreuna din taberele existente. Ceea ce nu cred ca este cazul aici...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Din punct de vedere economic SOV nu înseamnă decât o cantitate mare de cash care, din păcate, nu şi-a găsit niciodată calea către investiţii profitabile." Asta ar fi epilogul. Ar fi interesant de vorbit despre prolog, care se numeste FNI. pentru asta, cred ca un pic de puscarie nu strica, asa cum a facut madoff in usa (de ex.). si la urma urmei, nici al capone nu a facut puscarie pt. activitati mafiote; important este sa-l prinda cu ceva, pt. ca nu cred ca se indoieste cineva in tara asta ca SOV merita puscaria.
    cat priveste patriciu si petromidia, e un subiect prea complex pt. mine. personajul nu mi-a placut niciodata, e ipocrizia intruchipata (vezi episodul cu "noi nu facem politica" si saptamana viitoare vine la RTV si spune ca-l uraste pe basescu pt. ca a vazut cum l-a palmuit pe copil acum un an...LOL), dar daca a furat au ba, e greu de spus; tipul e alunecos. aici am un singur comentariu. acum 2 zile, un oficial spunea clar ca statul are interes ca rafinaria sa-si continue activitatea, motiv pt. care sechestrul nu se pune pe activele care au legatura cu fluxul de productie.

    RăspundețiȘtergere
  4. @cristian dogaru

    Orice analiza economica logica si de bun simt faci in Romania la ora asta duce la etichetarea ca anti-Basescu sau anti-PD-l... Oare de ce? :D


    Legat de Petromidia/Patriciu... Cred ca singura chestie "tulbure" este creanta Libia. In rest... a reusit sa faca din rahat bici.
    In conditiile in care oricum daca e ceva de luat de la stat, ia "cine trebuie", macar sa faca ce si cum a facut Patriciu. Am fi fost departe...

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari, un articol echilibrat.

    Patriciu e departe de a fi un model de urmat, dar vorba lui Nevermind: macar de ar fi fost toti cei care au jumulit statul ca el si ar fi lasat ceva in urma.

    RăspundețiȘtergere
  6. Excelent articol.
    Dupa felul in care decurg masurile abuzive luate impotriva diversilor fosti sau actuali potentati ai zilei s-ar zice ca ne apropiem de un sistem tip putin-ist.
    Insa la nivel real, distragerea atentiei de la problemele reale nu va tine mult de foame.
    Referitor la Patriciu, este unul din cei mai buni oameni de afaceri din Romania. Depaseste cu mult nivelul latifundarului sau al santajistului de la inceputul articolului. A construit afaceri robuste, transformand de multe ori gropi de bani in mormane.

    RăspundețiȘtergere
  7. Tom:

    "E greu de crezut că cei de la Kaz Munai Gaz au aruncat două miliarde de dolari în vânt."

    Dan, crezi ca a avut vreodata de gand Dinu Patriciu sa plateasca datoria? Crezi ca are KazMunaiGaz prevazuta in buget plata datoriilor? :)

    Miza alegerilor din 2009 de la Presedintie a fost uriasa si sper ca saptamana trecuta sa fie doar inceputul scandalului.

    E posibil ca statul roman sa piarda un eventual proces international. Mie unul imi e clar ca oamenii astia (Patriciu, KMG) nu plateau oricum nimic. Intr-o bataie cu un copil mare si rau (scuzati-mi analogia), macar un pumn sa dai si tu indiferent ca sunt sanse mari sa ti-o iei.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe fondul asta de entuziasm justitiar vad ca economia "incepe sa duduie":

    http://financiar-imobiliar.guvernarea.ro/forum/viewtopic.php?t=2&postdays=0&postorder=asc&start=1093

    RăspundețiȘtergere
  9. In INS we trust! Odata cu arestarea lui Vantu cel rau economia romaneasca a inceput sa creasca precum copilul incuiat in magazia de dulciuri.

    P.S. Am facut o confuzie, era vorba de cheltuielile statului ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. excelent articol cu o concluzie simpla:

    daca toti cei care au luat o fabrica de la stat ar fi facut ce a facut Patriciu cu Petromidia acum am fi fost departe.

    din pacate majoritatea privatizarilor din tara asta au fost gen RAFO si nu gen Petromidia.

    pacat ca oamenii sunt fazani si voar doar circ si paine. la propriu, nu la figurat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Tom:

    Daaaa..:).. iti multumim ca existi Dinu Patriciu! :))))

    RăspundețiȘtergere
  12. Subscriu integral la ideile enuntate in cuprinsul articolului si, de mai multa vreme, am considerat ca Dinu PATRICIU trebuie felicitat, strict din punct de vedere a unui om de afaceri (care, daca e sa nu fim ipocriti, trebuie sa "speculeze" toate oportunitatile legale-fie si ajutate de un lobby eficient)
    Cele bune

    RăspundețiȘtergere
  13. Exprimarea, printre multe altele din articol, gardasul Blejnar exprima mai degraba resentiment. Evident, pretentia de a anticipa sfarsitul (desigur negativ pt. statul roman si patria muma)
    e haioasa. Ar trebui sa fii la butoane.

    Si totusi, felicitari, textul de fata contine surprinzator de multe date si fapte concrete, fata de speculatiile si intorsaturile de condei obisnuite.
    Keep up the good work :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  15. " Art. 5. - Societatea Comerciala "Rompetrol Rafinare" - S.A. Constanta va putea opta pentru rascumpararea obligatiunilor inainte de scadenta, caz in care va plati dobanda acumulata pana la data rascumpararii."

    "Art. 7. - Obligatiunile nerascumparate in conditiile art. 5 sunt convertibile la data scadentei, la optiunea emitentului, in actiuni ordinare avand un rang pari passu cu actiunile ordinare existente la data emisiunii."

    Rompetrol va castiga procesul cu ANAF, iar cele doua case de avocatura vor incasa comisioane de succes uriase de la mine si de la tine, Dan, si alti contribuabili fraieri, din despagubirile pe care le vor obtine pentru Rompetrol, ca doar n-o sa le plateasca gardasul Blejnar, in fond el doar a indeplinit o comanda politica.

    Cred ca niste juristi de valuarea d-nei Udrea i-au dat asigurari lu' bashescu ca sunt smecheri tare, deci pot specula faptul ca Rompetrol a rascumparat o parte din obligatiuni inainte de scadenta: "Gata, Tati, i-am prins, interpretam noi a astia si-au eexercitat astfel optiunea de rascumparare obligatiuni, nu mai pot exercita pe restul optiunea de conversie in actiuni...". Fals! Dupa cum poate citi oricine in lege.

    Am intrat in faza de degringolada finala, deciziile politrucilor sunt tot mai cretine si haotice. Deja vu...

    RăspundețiȘtergere
  16. Tom

    e offtopic, sorry, dar cred ca e important sa vedem actiunile celor care ne vor conduce in curand:


    "....deputatul PNL Ludovic Orban a aratat ca "sperietoarea deficitului trebuie sa inceteze" si ca, in 2008, cand punctul de pensie a ajuns la 45% din salariul mediu brut, tara noastra a fost pentru prima data un stat european....


    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7789536-lovitura-pentru-bugetul-pensii-deputatii-din-comisia-munca-majorat-valoarea-punctului-pensie-pana-45-din-salariul-mediu-brut.htm

    RăspundețiȘtergere
  17. Oricum toti sunt o apa siu-n pamant: demagogi, hoti si lingai de profesie. Intr-un cuvant socialisti pe dinauntru, indiferent de culoarea "ambalajului". Guvernarea PNL(+PSD) din perioada 2006-08 poarta o vina aproape la fel de mare ca "pedelicii" pentru dezastrul de la buget, prin masurile populiste care au crescut deficitul chiar si cand economia "duduia".

    "Laberalii" din PNL nu sunt liberali autentici, ci doar "tovarasi de drum" ai comunis ... social democtratilor de la PSD. Ipoctrizia lor a ajuns la asa un nivel in cat au fost in stare sa scoata moastele "Seniorului" Coposu la inaintare pentru a pecetului alianta cu "pesedeii", doar pentru a ajunge la ciolan.

    La vederea sarutului pasional dintre Crin si Mircea, probabil lui Adrian i s-a ridicat ... suportul politic :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Că tot a trecut cineva tangenţial pe lângă RAFO, ce se mai aude cu contractul lor, care este practic identic cu acela de la Rompetrol? Şi-au plătit băieţii datoria? Şi dacă da, cu ai cui bani? Ai ruşilor? Statul se pregăteşte să fie din nou acţionar la RAFO? Nu de altceva, dar e o aşa linişte pe tema asta, că devine suspectă.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)