marți, 21 septembrie 2010

Ziua in care am devenit superficial


Cu toate că azi mă hotărâsem să atac un subiect ceva mai interesant, mă voi abate de la planul iniţial deoarece m-am hotărât să contrazic opiniile dintr-un articol recent publicat de Ziarul Financiar. Nu-mi stă în obişnuinţă să dau asemenea replici(necerute şi necitite de iniţiator), dar, cu toate acestea, astăzi voi face o excepţie. Articolul mă voi referi tratează "spinoasa" problemă a cursului şi-l are ca autor pe Daniel Dăianu(vezi aici).

Ideea principală ar fi că devalorizarea leului nu este o soluţie în condiţiile actuale şi că cei care propun o asemenea măsură sunt nişte indivizi superficiali, incapabili să înţeleagă funcţionarea mecanismului economiei autohtone. În mod cu totul evident, înainte de a porni analiza ar trebui să înţelegem că elegantul domn care tratează subiectul cu pricina are origini solide la BNR(dacă se poate spune aşa). Mai mult, aş spune că ideile enunţate în articol reprezintă mostre ale gândirii celor din Banca Centrală, iar întreaga încrengătură a demonstraţiei ne dezvăluie mecanismele care stau la baza luării unor decizii în instituţia amintită.

Referitor la inflaţie, autorul are următoarea opinie:
"În timp ce prin alte părţi se manifestă un spectru al deflaţiei, la noi trendul dezinflaţionist a fost inversat prin creşterea TVA. Drept este că în august inflaţia a fost mult sub aşteptări, ceea ce arată că efectele puseului nu au avut durabilitate."
Cu alte cuvinte gata? S-au terminat efectele creşterii TVA? Evident fals! Mai mult, cred că putem afirma(şi cu siguranţă vom observa acest lucru în perioada imediat următoare) că efectele inflaţioniste ale măririi TVA de-abia acum încep să se observe. Faptul că mărirea a avut loc într-o lună "moartă" şi pe nepregătite a făcut ca efectele măsurii să nu se simtă instantaneu. Toată lumea ştie că, luaţi pe nepregătite şi speriaţi de consecinţe, comercianţii şi-au făcut publicitate cu "subvenţionarea diferenţei de TVA". Ceea ce va urma în perioada imediat următoare va fi o creştere generalizată de preţuri care va da de lucru "artificierilor" implicaţi în lupta pentru combaterea inflaţiei. În faţa unei asemenea opinii putem lesne să înţelegem de ce ţintele de inflaţie sunt depăşite mereu: oamenii respectivi sunt tributari unei viziuni pe termen foarte scurt, iar concluziile pe care le trag sunt, de cele mai multe ori, pripite.

Ceea ce aşteaptă oficialii români este un comportament similar Ungariei(din perioada de după mărirea TVA) unde, după o perioadă scurtă de creştere susţinută a preţurilor, acestea au început să cadă forţate de contracţia consumului. La noi însă se observă fenomenul invers: comercianţii au menţinut preţurile în prima fază, iar acum le vor creşte sub impulsul unor pretexte diverse al căror punct comun este TVA-ul. Nu cred că vom asista la scăderi de preţuri şi pentru că o parte importantă a consumului este alimentată de piaţa neagră. Consumul fiscalizat cu preţuri în creştere are rolul de "argument" pentru piaţa neagră, puternic susţinută de factorul politic. Vi se pare că spun lucruri noi? 

În ceea ce priveşte cursul, Dăianu e categoric:
O depreciere sensibilă a leului ar diminua (prin inflaţie şi "efectul avuţiei"/wealth effect) veniturile reale, ceea ce ar afecta negativ consumul. Cum în România ponderea consumului în PIB este mai mare decât în alte ţări, influenţa via consum ar compensa, probabil, efectul de stimulare via exporturi. A gândi că un curs, de pildă, de cca. 5 lei pentru 1 euro nu ar bulversa situaţia internă denotă superficialitate.
Ei bine, aici e marea problemă de logică a lui Dăianu, ca de altfel a tuturor celor care privesc economia din diverse turnuri de fildeş. Ponderea consumului în PIB este, la ora actuală, un cancer al economiei autohtone. Aceasta pentru că ne-am învăţat să consumăm nesustenabil. În momentul în care consumul este alimentat într-o proporţie covârşitoare din importuri ai o mare problemă. Aceasta se traduce printr-un deficit perpetuu al contului curent care, oricât ar încerca să justifice teoreticienii, nu poate fi sustenabil! Chiar dacă deficitul este acoperit de investiţii, această acoperire are un caracter cvasi temporar. În momentul în care fluxurile se inversează(întotdeauna în cel mai prost moment), încep să-ţi tremure dinţii şi să cauţi finanţare pe la diverse FeMeIuri. Probabil am putea vorbi de deficit sustenabil în condiţiile în care importurile ar fi reprezentate de intrări de tehnologie, de echipamente care ar conduce la o eficientizare a activităţii economice. Cum în România s-a ajuns să se importe inclusiv mămăliga, putem spune că actuala pondere a consumului în PIB este nesănătoasă. Într-adevăr, în cazul unei devalorizări a monedei, pe termen scurt va scădea consumul, dar, în acelaşi timp, aceasta ar putea creea premisele unei dezvoltări a consumului intern. În mod clar, aceste lucruri nu se fac peste noapte şi este nevoie de un program coerent de sprijinire a investiţiilor, dar este mult mai bine decât să subvenţionez prin consumul meu economia germană, franceză sau italiană. 

Din păcate, soluţia alternativă la devalorizarea monedei este o restructurare haotică, precum cea care se desfăşoară în acest moment şi care, cum bine a observat Ilie Şerbănescu, nu face altceva decât să conducă la contracţii economice succesive într-o spirală a dezastrului. Sincer, nu ştiu cui foloseşte ţinerea artificială a cursului şi nici cine va plăti cei ~6 miliarde cheltuiţi până acum cu menţinerea sa. Cursul nu este decât o oglindă a economiei, iar menţinerea sa forţată nu face altceva decât să inducă o pseudo-stabilitate. Mai devreme sau mai târziu ne vom trezi din această dulce visare şi, pe fondul unui necesar din ce în ce mai mare de finanţare, vom fi nevoiţi să revenim la normalitate. Numai că atunci vom fi şi mai săraci şi mai nepregătiţi, dar vom constata pe propria piele un adevăr vechi de când lumea: economia, aşa cum e ea, lucrează în şi cu realitatea. Modelele teoretice cărora li se subordonează unii pot fi interesante în scop didactic, dar niciodată în lumea reală. Probabil acesta este şi motivul pentru care, în finalul articolului menţionat, Dăianu lasă poarta deschisă:
Nu resping ab initio o depreciere a leului ca politică de curs. Mai ales că după cum îmi sublinia Laurian Lungu, o politică de curs trebuie să ţină cont şi de evoluţia monedelor ţărilor din regiune, ca principali competitori pe pieţele UE. Dar se cuvine să avem în minte efecte pozitive şi indezirabile ale unei asemenea politici, să evaluăm beneficii şi costuri în mod temeinic.


20 de comentarii:

  1. Singura politica sanatoasa, i.e hands-off, nici nu-i trece prin cap lui Daianu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daniel "Cursing Keynesian" Daianu, cel mai mare economist al Europei Centrale spune gogomanii? Din pacate ideologia obliga :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @dan,
    scuza-mi ignoranta, dar de unde ai informatia cu cele 6 mlrd cheltuite pt. mentinerea cursului?
    intrebarea este cat se poate de serioasa. merci.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stau si ma intreb... :)

    Are rost sa mai comentam politica monetara cu cineva care publica materiale ale scolii austriece, viseaza apoi la cresteri infinite in pur stil keynesianist, pentru ca acum sa-i critice pe cei reprezentantii ideologiei respective ?

    Mda, curat 1984.. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. gelu: N-am nicio informatie! Atat am estimat eu pe baza datelor publicate de BNR si a unor banuieli. Probabil cifra e subiectiva, dar eu cred ca sunt aproape de adevar.

    Flavian: In momentul in care judeci in alb si negru este greu sa intelegi faptul ca exista si o cale de mijloc. Acum, nu e vina mea ca tu, nu numai ca ai ochelari de cal, dar te mai si mandresti cu asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si care este calea de mijloc intre a tipari in nestire si a avea o moneda independenta de sistemul politic ?

    Sau intre un sistem bazat pe cresteri infinite pentru sustinerea dobanzilor si unul nepiramidal ?

    Sa nu mi-o servesti pe aia cu "cresterea sustenabila" ca nu mai suntem la gradinita... :)

    “Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.” Kenneth Boulding

    RăspundețiȘtergere
  7. Flavian: Am mai avut de vreo cateva ori aceeasi discutie, dar tii cu dintii sa demonstrezi ca sistemele oniro-idealisto-aberante pe care le propovaduiesti sunt superioare societatii reale. Ti-am mai spus ca daca ai mai citi ceva mai mult decat "crash course"-ul idolului tau ai putea sa intelegi mai mult din realitate. De asemenea, ti-am mai atras atentia in nenumarate randuri ca daca pseudo-profetiile tale s-ar indeplini cred ca cei ca tine ar avea de suferit. Faptul ca nu esti constient de asta, de asemenea, nu reprezinta o vina de-a mea.
    N-o sa ma apuc sa-ti explic a 1000-a oara ca sustii niste aberatii. Si nici n-o sa-ti mai dau replici.

    RăspundețiȘtergere
  8. Flavian, gresesti.
    Cu toții vedem găurile și imperfecțiunile majore ale actualului sistem eco-fin.
    Dar asta nu înseamnă că unii nu încearcă să vadă niște oportunități, niște nișe, cu alte cuvinte să profite.
    Spre deosebire de tine care vezi ca rinoceru, numai și numai propriul corn.
    Asta'i diferența

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  11. "Ponderea consumului în PIB este, la ora actuală, un cancer al economiei autohtone."

    economy is war, eh ? Ar trebui poate sa stoarcem piata interna pentru a sustine exporturile ? Japonia parca a facut asa, si a platit cu 15 ani de stagnare. Urmeaza Germania la rand.

    "Aceasta pentru că ne-am învăţat să consumăm nesustenabil."

    Si care e structura importurilor ? Ma tem ca pe primul loc, in afara de materiile prime prelucrate si reexportate, e echipamentul industrial ... exact ce e si pe primul loc la exporturi. Pana nu se discuta problema evaziunii fiscale prin metoda rularii importurilor si exporturilor prin paradisuri si paradisulete fiscale din EU, isteria in legatura cu "consumul" e gratuita.

    RăspundețiȘtergere
  12. Consumul o non-problema ? Zi zau. Matematica te contrazice.

    Ia uite cum arata situatia asa, la prima vedere, fara cresterile forever visate de unii.

    Sa pun cu bold, poate asa se vede: “Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.” Kenneth Boulding

    RăspundețiȘtergere
  13. “Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.”

    si care e exponentul pentru o medie anuala a cresterii de 2% din 1850 pana acum ?

    Oricum, nu despre consumul ala era vorba, ci despre capacitatea economiei romanesti de a sustine consumul "excesiv" din ultimii ani ... atat ca nimeni din cei care striga "lupul" nu spune in ce exact consta consumul ala excesiv, anume retehnologizarea industriei si serviciilor dupa 25 de ani (da, pun si anii '80 aici) de dotare deficitara.

    Daca era vorba totusi de latura economica a consumului, da un google ... de exemplu http://www.google.com/search?q=romania+imports ... ca INSSE inca crede ca rumanul locuieste la domiciliul lui stabil, si daca ala e "in mediul rural", rumanul neaparat traieste din cultivarea, in regim de subzistenta, a lotului bunicilor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Aaa, nu de consumul "ala" era vorba... ?

    Adica.. lasa padurea, eu vorbeam de copaci.. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Emil Perhinschi: Inainte de a avea dilema Japoniei nu crezi ca ar trebui sa ajungem mai intai in situatia lor? Sa nu punem calul inaintea carutei!

    Flavian: Incepand de azi iti voi sterge toate comentariile care mai includ link-uri gratuite catre blog-ul tau. Nu de alta, dar ceea ce faci tu se numeste spam !

    RăspundețiȘtergere
  16. Dan, putem avea dilema Japoniei, adica companii prea indatorate ca sa aiba resurse sa creasca, inaite sa ne apropiem de nivelul lor.

    Problema consumului e: ce se consuma ? De cativa ani se tot racneste prin presa ca "romanii consuma mai mult decat produc", dar nimeni nu spune exact ce consuma asa mult romanii. Impresia mea, formata din ce se mai publica pe afara, e ca romanii investesc enorm in infrastructura de business: utilaj industrial, vehicule si tehnica de calcul.

    In 1998 gaseai in magazine mai mult marfa straina. In 2004 gaseai din ce in ce mai multa marfa produsa in Romania si vanduta sub branduri straine. La ultima vizita mai lunga pe care am facut-o intr-un hipermarket am vazut neasteptat de multe lucruri facute in Romania si vandute cu brandul unor firme romanesti.

    Un leu mai iefin ar ajuta pe exportatori doar pana se pune problema retehnologizarii ... si atunci ajugem iar la exportul de fabrici pe post de fier vechi. In plus, se vor scumpi importurile, si Romania, asa bogata si frumoasa cum e ea, are doar surse mediocre de minereuri, gaze, petrol ... nu ma mai leg de aberatia cu "granarul Europei", ca nu termin nici maine :) . Romania depinde de importuri (materii prime si utilaje) pentru a fi competitiva. In plus, firmele romanesti care vor dori sa iasa la export in viitor vor depinde de o piata interna dezvoltata ca sa atenueze socurile externe.

    RăspundețiȘtergere
  17. Emil Perhinschi: Cu opinii ca cea pe care ai publicat-o ma lasi efectiv fara replica. Cum poti sustine asemenea aberatii? Pai atata vreme cat Romania importa 80% din legume, cum poti sustine ca se fac importuri tehnologice? Apoi, pretul materiilor prime nu are nicio treaba cu cursul atata timp cat produsul finit este exportat.
    Ma intrebi ce se consuma? Pai sa-ti spun: branza daneza, lapte nemtesc, pepeni unguresti(da, poti uita de Dabuleni), rosii turcesti, carne de porc din austria, vita sud-americana, oaie australiana. Apoi toate electronicele finite vin din China cu toate ca o linie de asamblare de calculatoare e ceva de-a dreptul stupid de facut(in afara de cateva marci marginale ai mai vazut sisteme asamblate aici?), mobila din Polonia si China, textilele de unde-apuca s.a.m.d. Cam asta se importa. Produsele alea romanesti pe care le vezi la hipermarket, de cele mai multe ori sunt doar ambalate aici.

    RăspundețiȘtergere
  18. Mda, interesant ca ai ales sa stergi exact textul in care explicam legile bunului simt intr-o dezbatere.

    Adica alea care zic ca atacul la persoana e doar o tehnica de a evita raspunsul la intrebari.

    Sau ca aruncarea in spinarea interlocutorului a diverselor mizerii nefondate te scuteste de a raspunde la intreabarile privind inconsistenta propriilor idei si argumente.

    Eh, noi sa fim sanatosi... ca cine a trebuit sa vada comentariul ala si reactia ta le-a vazut si s-a lamurit cum stau lucrurile...

    RăspundețiȘtergere
  19. @dan - am vazut comentariul de aseara al lui Flavian si inclin sa-i dau dreptate: ne-ar ajuta mai mult niste raspunsuri decat atacurile la persoana

    apropo de asta, aurul a ajuns la 1290 aseara, un nou record. cum comentezi ?

    RăspundețiȘtergere
  20. Never underestimate the power of human stupidity.

    :)

    RăspundețiȘtergere