miercuri, 13 octombrie 2010

Ideea europeana si cordonul ombilical


Sunt unul dintre cei care sprijină necondiţionat ideea de Europă unită. Pot fi aduse numeroase critici actualei construcţii, dar nu cred că există cineva care să nu constate binefacerile aduse de UE. Libertatea totală de mişcare a mărfurilor şi a oamenilor, simplificarea business-ului între membri, precum şi setul comun de principii au fost şi sunt elemente ale unuia dintre cele mai interesante experimente ale istoriei.

Aşa cum am spus în mai multe rânduri, din păcate, UE a ezitat să facă următorul pas, acela al accelerării integrării şi uniformizării întregii legislaţii a membrilor. Cu alte cuvinte, ezită să creioneze o structură mai suplă şi mai eficientă, capabilă de decizii rapide şi clare. Probabil testul suprem al Uniunii a fost criza grecească din primăvară, atunci când toate publicaţiile lumii vuiau cu privire la nesustenabilitatea construcţiei europene. Poate vă amintiţi toate declaraţiile aberante, acuzele şi câcâielile de dinaintea luării unei deciziilor  pentru stabilizare; de asemenea, atacurile unor entităţi americane, exagerarea realităţii şi atmosfera de asediu la care am asistat. În tot acest război, ceea ce nu putea fi negat era cantitatea imensă de informaţii confidenţiale de care dispuneau "combatanţii" de peste Ocean. Prosteala şi întârzierea liderilor politici europeni nu au făcut altceva decât să amplifice criza, sporind câştigurile grupului de speculatori din jurul lui Soros.

Trebuie să recunosc acum că tot episodul crizei greceşti a fost un eveniment cât se poate de neclar pentru mine deoarece nu am putut să înţeleg cum un element minor a putut dinamita efectiv întreaga Uniune. Parţial, lucrurile mi s-au clarificat citind în Financial Times-ul de ieri un articol în care se reproduce pas cu pas epopeea salvării euro. Ceea ce rezultă fără urmă de echivoc din întregul şir de evenimente descris acolo este că meritul salvării euro revine ... SUA. Nu cred că mai este loc pentru niciun dubiu privind toată încrengătura de evenimente de atunci. Faptul că discuţiile dure referitoare la destinul Europei s-au purtat în SUA, în prezenţa unor oficiali americani explică scăparea foarte multor informaţii către speculatori şi mass media de peste Ocean. Dar ceea ce este cu adevărat inexplicabil este incapacitatea crasă a europenilor de a-şi rezolva propriile probleme.

Este a doua oară când SUA ajută necondiţionat Europa în această criză, lucru care demonstrează că, fără "farul călăuzitor" de la Washington, UE ar putea pica fără nicio problemă. Interesele mult prea egoiste ale unor state din Uniune, excentricitatea liderilor devianţi şi perpetuarea nejustificată a dezechilibrelor interne sunt tot atâtea pietre de moară care atârnă la gâtul întregii construcţii europene. Până acum nu s-a făcut altceva decât să se construiască instituţii care nu reuşesc să funcţioneze ca un întreg. De asemenea, multe din lipsurile UE sunt suplinite de instituţii americane(de ex. agenţii de rating), ceea ce creşte vulnerabilităţile.Cei care-şi imaginează că UE va putea sta pe picioare proprii şi va avea vreodată o poziţie tranşant diferită faţă de SUA, cred că se duc cu gândul mult prea departe.

În realitate, Europa este legată de SUA cu un invizibil cordon ombilical, iar această atmosferă călduţă pare a le fi pe plac autorităţilor continentale. Într-adevăr, e jenant că trebuie să te supui orbeşte unor decizii luate în altă parte, dar, tot la fel de adevărat este că această stare de fapt îţi conferă avantaje de altă natură: nu mai trebuie să cheltuieşti bani pentru asigurarea propriei securităţi, ai o voce puternică deoarece toată lumea ştie că-l ai pe "fratele cel mare" în spate s.a.m.d. Pe termen scurt, o asemenea dependenţă poate să dea iluzia unor avantaje, dar, pe termen lung, situaţia poate produce efecte dintre cele mai perverse. Semi-integrarea nu face altceva decât să exacerbeze egoismul membrilor care sunt tentaţi să considere UE o entitate externă, numai bună de păcălit şi/sau căpuşat. Este o situaţie limită care nu mai poate continua mult. Ştiu, suntem în chinurile facerii, dar aceasta presupune, până la urmă, tăierea cordonului ombilical. E o decizie grea, dar absolut necesară.

17 comentarii:

  1. Absolut de acord! UE trebuie să-şi propună să devină un competitor strategic atât pentru SUA, cât şi pentru China. Este echipată pentru aşa ceva. Ce-i lipseşte este un lider vizionar. Cu papagali ca Sarkozy şi gospodine precum Merkel nu ajungem nicăieri. Iar tăria Europei este dată, indiferent ce cred unii şi alţii, de conceptul de economie socială de piaţă, recte de modelul ei social.
    Da, trebuie să evoluăm spre o federaţie, spre Statele Unite Europene, să avem un singur Cod al Muncii, o singură fiscalitate, impozite europene, guvernare economică şi, de ce nu, să crească rolul Parlamentului european, în detrimentul parlamentelor naţionale.

    RăspundețiȘtergere
  2. constantine , constantine ,

    te rog nu te supara pentru ceea ce o sa-ti spun dar ai un anumit organ al corpului care a trecut prin foarte multe procese de spalare . Sau poate nu vorbesti serios si atunci ar mai fi o sansa pentru tine ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sindromul suptului pulii Marelui Licurici face ravagii prin Românica, şi văz că-s unii care vor să-l facă politică europeană. Asta o fi marea noastră contribuţie la construcţia europeană. Mai mult nu ne duce capul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Constantin Gheorghe

    "Iar tăria Europei este dată, indiferent ce cred unii şi alţii, de conceptul de economie socială de piaţă, recte de modelul ei social."

    Din pacate, acest model economic si politic neviabil, nici capitalism, nici comunism, ci un fel de "catar ideologic" este cauza majoritatii problemelor UE:
    - fiscalitate ridicata, necesara pentru sustinerea programelor sociale, care afecteaza competitivitatea economica;
    - nivel ridicat de sindicalizare a fortei de munca, datorita asocierii dintre puterea politica si sindicate, avand efecte negative asupra competitivitatii si chiar asupra stabilitatii (vezi FR unde sportul national e greva);
    - sisteme de educatie publica aparent competitive, dar in fapt putin sau deloc adaptate la piata muncii;
    - nivel ridicat al somajului cronic, determinat de factorii enumerati anterior, in randul tinerilor si al fortei de munca slab calificate, formate din imigranti de generatiile 1 si 2 care creaza la randul sau probleme sociale;
    - sisteme de pensii si asigurari sociale cu probleme structurale care se vor agrava in urmatoarele decenii atat datorita tendintelor demografice (care sunt partial cauzate chiar de aceste probleme) dar si a cresterii economice negative, nule sau slab pozitive determinata de lipsa de competitivitate;
    - problemele vizibile cauzate de acesti factori sunt deficitele bugetare cronice si datoriile publice in crestere, care, pentru multe state, se apropie de valori nesustenabile;

    Pe termen lung, statele UE vor trebui sa schimbe paradigma, sau sa se duca incet-incet in jos, nu catre un deceniu pierdut, ci catre o decadere din ce in ce mai abrupta, la capatul careia se poate regasi chiar o ideologie totalitara. Din pacate, statele UE, in ultimele cateva decenii, au ales sa devina din ce in ce mai socialiste, cu cheltuieli bugetare in jur de ~50%, mare parte dintre acestea fiind sociale. Aceasta proportie incredibila, impreuna cu deficitele bugetare si datoriile publice in crestere inseamna un singur lucru - multi cetateni europeni, sau chiar tari intregi traiesc mult peste propriile posibilitati. Ajutoarele sociale si traiul pe datorie (privata sau publica) nu pot reprezenta un substitut pentru prosperitatea reala, care poate aparea doar prin functionarea pietei, cat mai libere de constrangeri arbitrare.

    Acum 30 de ani am asistat la falimentul comunismului, care nu a fost cauzat preponderent nici de prostia conducatorilor, nici de conspiratiile "imperialiste", ci de incapacitatea functionala congenitala a acestei ideologii, in primul rand din punct de vedere economic. Socialismul democratic, forma corcita si parazitara a aceleiasi ideologii, se incapataneaza sa paraziteze economia de piata, insa pe masura ce creste, ajunge sa o dreneze de resurse, si sa o sugrume cu totul. Daca tendinta de crestere se mentine, probabil ca vom asista nu imediat, ci poate in 10-15 ani la falimentul socialismului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mircea: Am vaga impresie ca vorbesti despre altcineva. Nu vrei sa citesti articolele mele din acea perioada? Sunt in arhiva si poate-mi spui cand am "tinut eu isonul" cuiva!

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Europenii mai bine ar avea grija la asiatici decat la yankees...

    Americanilor, care de altfel stau in alta emisfera, li se cam rupe de ce se intampla pa batranul continent...

    Mircea, puneti mana pe statistici si nu mai aberati cu exporturile. Argumentul monedei slabe e bun doar pentru fosilele academice...

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim:Ti-am sters comentariul deoarece vad ca ai o rafuiala personala cu Constantin Gheorghe. Daca vrei sa o continui, fa-o in privat!
    Mircea: Inca astept argumentele pentru comentariul tau!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Larry

    Toti suntem legati, dar in mod ciudat nimeni nu isi da seama ca dand sututi celorlalti, si le da defapt singur in fund.

    Scaderea valorii propriei monede prin punerea in functiune a tiparnitei in raport cu ceilalti este un astfel de "sut". Intr-adevar, pe termen scurt poate relansa exporturile si tine in viata economia, dar cu pretul consumului sau reducerii acumularii de capital. Pe termen scurt, prin inflatie, economiile populatiei si ale companiilor sunt erodate treptat, distrugand singura baza sanatoasa pe care se poate extinde creditul pentru investitii. "Investitiile" finantate cu credit creat din neant de catre bancile centrale duc invariabil la formarea unei bule speculative, a carei explozie este doar o chestiune de timp. Pe termen lung, asteptarile inflationiste inradacinate in experienta indivizilor si interventiile arbitrare ale Bancii Centrale asupra dobanzii de referinta duc la formarea de cicluri economice din ce in ce mai dese si mai ample. Practic "redresarea" dupa o bula se face umfland alta.

    Acum toti cei care sunt inglodati in datorii de care incearca sa scape dand drumul la tiparnita. Sunt tentati sa urmeze aceeasi politica si cei care nu au datorii [sau chiar detin datorii ale tarilor din prima categorie], dar vor sa isi pastreze produsele competitive la export. O astfel de "competitie" inflationista poate duce pe termen scurt doar la inflamarea de noi "bule speculative" alimantate de dobanzile real negative practicate de bancile centrale, dar mai ales de scaderea valorii reale a detinerilor de lichiditati. Astfel, preturile cresc sustinut pentru metale pretioase, terenuri agricole, actiuni si orice altceva (nu e exclusa nici reinflamarea bulei imobiliare pe anumite piete) care poate constitui o centura de siguranta in fata valului infaltionist. Pe termen lung, "cursa" monedelor catre nulitate nu poate sfarsi decat cu un colaps economic major si generalizat, care va duce probabil la schimbarea paradigmei actuale.

    RăspundețiȘtergere
  11. "In his September 30 article titled, "The Neoliberal Experiment and Europe's anti-Austerity Strikes," Michael Hudson explained sinister plans "to drastically change the laws and structure of how European society will function for the next generation. If (successful, they'll) break up Europe, destroy the internal market, and render that continent a backwater. This is how serious the financial coup d'etat has become. And it is going to get much worse - quickly....The bankers are demanding that (governments) rebuild their loan reserves at labor's expense." It's also Obama's scheme, shifting greater wealth to the rich, impoverishing the rest.

    Throughout the West, neoliberals are in control. "From Brussels to Latvia, (they) aim to shrink their economies to roll back wage levels by 30 percent or more - depression-style levels - (for) 'more surplus'....to pay in debt service," tribute to global bankers, turning Europe "into a banana republic." It's also planned for America.

    "This requires dictatorship." Labor is targeted for destruction. "Europe (like America) is entering an era of totalitarian neoliberal rule." So-called "free markets" aren't possible without it. But wait - "This is economic suicide, taxing labor, not the rich, and at the same time "slash(ing) wages and pensions, cut(ting) back public spending and employment, and shrink(ing) the economy," turning Western societies into dystopian backwaters, a dark future unfolding in real time.

    http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=21263
    http://georgewashington2.blogspot.com/2010/10/were-in-global-currency-war-what-does.html
    http://georgewashington2.blogspot.com/2010/10/at-root-of-crisis-we-find-largest.html
    http://georgewashington2.blogspot.com/2010/10/imf-calls-for-trillions-more-in-bank.html
    http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=21373
    http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=21415
    http://ampedstatus.com/inside-the-global-banking-intelligence-complex-bcci-operations
    http://futurefastforward.com/feature-articles/4338
    http://english.pravda.ru/opinion/columnists/12-10-2010/115326-american_dream-0/

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  13. E prea mult spus SUA. Trebuie mai multa precizie - cine anume din SUA, chiar, ce anume parte a administratiei Obama a impulsionat "solutia" europeana la criza greceasca? Care au fost liderii si centrele de putere americane care s-au implicat in proiectul european?

    Istoric vorbind, U.E. a fost, intr-adevar, creata sub imboldul puternic de peste ocean. Dar acest imbold venea de la cateva institutii cheie, una din ele fiind Departamentul de stat (sau Ministerul lor de externe) si inca alte cateva "think-thankuri" sau, mai pe sleau spus, grupuri de presiune si de planificare ideologica.

    RăspundețiȘtergere
  14. Doo vorbe: nu uitati bancul ala cu pisica si cu soarecele, adica nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele. Unii te salveaza pe moment doar ca sa te jumuleasca mai tarziu.

    A doua chestie: libertatea de comert, circulatie si toate cele care sunt intr-adevar chestii bune, s-ar putea realiza mult mai usor dupa prabusirea structurilor actuale.

    Adica pur si simplu dupa falimentul statelor, n-ar mai avea cine sa plateasca vamesii. Think about that... :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Flavian

    Robber Barons, think about that :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Da-i in pisici pe bancheri, ca si bancile falimenteaza, unele inainte si altele simultan cu statele... :)

    Uite si confirmarea oficiala ca ceea ce repet eu de vreo doi ani despre asa-zisa garantare a depozitelor este corect: Lobby şi şantaj pe Ordonanţa creditelor

    La rândul său, deputatul Vasile Bleotu (PSD) a arătat că, deşi sistemul bancar este unul foarte solid, în cazul în care o bancă ar putea ajunge la faliment, Fondul de Garantare nu ar avea în acest moment suficiente resurse pentru a despăgubi clienţii, iar Guverul ar putea fi obligat să se împrumute. „Depozitele garantate sunt garantate, problema este însă cu resursele de acum", a adăugat Bleotu.

    In timpul asta aurul se apropie de 1400.. dar asta stiati deja... :D

    RăspundețiȘtergere
  17. si nu e singurul :

    http://www.youtube.com/watch?v=6E20olCDIeE&feature=related

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)