miercuri, 24 noiembrie 2010

Vremea bilateralelor

La începutul lunii noiembrie, People's Bank of China anunţa victorioasă creşterea în trimestrul trei cu 160% a tranzacţiilor internaţionale cu yuani, ajungând la aproape 20 mld dolari. O estimare pentru trimestrul patru al anului în curs dă ca sigură o creştere la 200 mld yuani a acestor tranzacţii. Asistăm la un fenomen în continuă dezvoltare care, totuşi, s-a remarcat prin discreţie. Evident, întrebarea care se pune este "de ce?" sau, mai bine spus "care este cauza?".

Cu ceva timp în urmă vă aduceam în atenţie contractul comercial încheiat între China şi Turcia care prevedea utilizarea monedelor celor două ţări în schimburile de mărfuri sau, mai pe şleau spus, eliminarea dolarului din tranzacţiile bilaterale. Iată că a sosit momentul în care China face următorul pas: cotarea yuan-ului în raport cu rubla. O mişcare care va avea ca efect o creştere şi mai mare a utilizării yuan-ului şi, în acelaşi timp, o diversificare a rezervelor valutare ale Chinei.

Este lesne de întrevăzut că în perioada următoare vom asista la accelerarea mişcărilor similare. Practic, Beijing-ul forţează utilizarea monedei proprii în defavoarea dolarului bazându-se pe puterea sa comercială. Dacă în urmă cu ceva ani China milita pentru introducerea SDR-ului ca monedă de schimb, pare că în prezent merge pe o cale mult mai simplă: impunerea yuan-ului cu orice preţ.

Cu toate acestea lucrurile nu stau roz pentru chinezi. Deţinerile de dolari sunt în continuă creştere, iar efectele QE 2.0 din SUA au indus aici un puseu inflaţionist care s-a adăugat celui cauzat de politica de stimulare promovată de executivul chinez. Astfel, se constată o creştere accelerată a preţului alimentelor, iar imobiliarele par a fi ajuns la paroxism. Contracararea fenomenului se va dovedi o adevărată încercare pentru factorii responsabili dată fiind complexitatea sa. Deocamdată s-a pus o frână puternică creditării, iar pentru contracararea preţului alimentelor s-a apelat la rezerva de stat. 

Lucrurile nu sunt limpezi, dar asemenea provocări par a fi intrat deja în rutină pentru executivul chinez. Sunt mulţi cei care prevăd sfârşitul puterii asiatice, la fel cum sunt foarte mulţi cei care pariază pe o viitoare schimbare de lider al economiei mondiale. În realitate nimeni nu are dreptate. China încă nu este pregătită să fie lider, nefiind pe deplin maturizată. Însă mişcările sale bilaterale nu vor rămâne fără efect, contribuind la o democratizare şi, în acelaşi timp, relativizare a pieţelor valutare. Ce va ieşi din acest joc, e greu de estimat şi, cu siguranţă, învingătorul nu poate fi încă intuit.

4 comentarii:

  1. China a devenit un urias cu picioare de lut si care se poate prabusi sub propria greutate. Nu are "substanta interioara", populatia fiind saraca.
    Americanii au devenit un lenes supraponderal care depinde de altii pentru a-l hrani si ingriji, el nefiind capabil sa mai faca ceva pentru sine.
    Europenii stau cu mina intinsa la stat dupa pomeni si asistenta sociala.
    Eu as miza pe unele tari din america sud, desi treaba e cam naspa si pe acolo.
    Pina la urma probabil ca america o sa slabeasca si sa ajunga la greutatea normala prin ceva exercitii fizice si munca, china se va orienta mai mult spre intern, iar europenii trebuie sa invete lectia amara a sfirsitului traiului bun pe spinarea statului.
    Romanii? aici chiar n-am nici o idee...

    RăspundețiȘtergere
  2. Coincidenta pare incredibila, dar la cateva ore dupa ce publicasem articolul de mai sus, pe care il pregateam de cateva zile, a aparut stirea asta: Both Russia and China have decided to back out of US dollars as the basis for their international trade.

    RăspundețiȘtergere