vineri, 1 aprilie 2011

Turcia - o confirmare necesara

Ieri au venit datele oficiale datele privind creşterea economică a Turciei pe 2010. Astfel, pentru trimestrul patru al anului s-a înregistrat o creştere economică de 9.2%, iar pentru întregul an de 8.9%. Am ţinut foarte mult să public aceste rezultate deoarece la începutul anului 2010, când am postat previziunile privind boom-ul din această ţară am avut parte de numeroase opinii contrare. Acestea s-au ţinut lanţ de fiecare dată când am publicat câte un update al situaţiei economice de-acolo însoţit de date care fundamentau opinia mea. Desigur, ca de fiecare dată în România, se găseau băieţi inteligenţi care să combată realitatea cu opinii solide gen "pleacă frate cu turcii tăi de-aici".

Cum a reuşit Turcia această performanţă? E simplu de explicat. În primul rând, economia acestei ţări este dominată de întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, legăturile strânse cu statele musulmane din Orientul Mijlociu i-au oferit o excelentă oportunitate de "zonă economică de tranzit" pe care Turcia a fructificat-o impecabil. Cu toate că nu e un lucru de laudă, trebuie amintit că poziţia oarecum radicală a lui Erdogan a avut rolul de a câştiga încrederea unor state cu regimuri nedemocratice, ceea ce s-a concretizat într-o relaţie economică privilegiată dintre Turcia şi aceste ţări. Aceeaşi atitudine cred că a stat şi la baza apropierii economice dintre Turcia şi China. Desigur, aşa cum am mai spus, nu este un lucru de laudă faptul că un prim ministru face aluzii radicale şi-şi atrage electoratul cu mesaje mai degrabă rudimentare. Probabil poziţiile vag radicale se vor estompa în curând, odată cu schimbarea la faţă a Orientului Mijlociu. Şi spun aceasta în ciuda faptului că sunt conştient de faptul că Erdogan face aluzii radicale nu dintr-un calcul strategic ci din convingere.  

Principalele provocări ale economiei Turciei pentru anul acesta sunt temperarea creditării(în acest moment avântul creditării chiar este o problemă) şi menţinerea la un nivel sustenabil a creşterii economice. Schimbările politice din Orient, cu toate că sunt văzute de unii analişti ca posibile surse de probleme, cred că se vor transforma în oportunităţi. În sprijinirea acestei afirmaţii nu am decât două argumente: în primul rând flexibilitatea legendară a oamenilor de afaceri şi a factorilor de decizie din Turcia şi, în al doilea rând, ceea ce aş numi complexul istoric al statelor din Orientul Mijlociu care încă privesc Istanbulul ca pe adevărata lor capitală.

Ca o concluzie, voi spune că îmi menţin în continuare optimismul cu privire la evoluţiile viitoare din Turcia. Mă simt însă dator să mai fac o precizare, anume că, din punctul meu de vedere, vremea creşterilor spectaculoase de-acolo ar cam trebui să se termine pentru a face loc unei consolidări de câţiva ani. Aceasta, cu toată că nu exclude oportunităţile excelente, trebuie să-i facă pe investitori mai atenţi la detaliile investiţiilor. 

11 comentarii:

  1. Cred ca un factor decisiv (pe langa altele intr-adevar, gen populatie tanara, piata interna solida etc) este foarte clar: NU sunt in UE. Nu au zeci de mii de reguli, directive si "best practices" (care au mers in alte parti acum 30 de ani, in tari si contexte istorice total diferite) de implementat. Fac ce vor.

    Investitorii stiu ca discuta cu Turcia cand discuta, nu vine Bruxelles-ul sa-i frece cu chestii gen "ajutor de stat ilegal" etc. Mai tineti minte cat timp a intarziat investitia Ford la noi de exemplu din cauza birocratiei europene ?

    Din acest punct de vedere (norme de mediu, independenta deciziilor etc), Turcia e cam aceasi situatie cu China, pastrand proportiile.

    Daca e s-o luam asa, si Romania a avut cresteri de pana la 8%, pana cand: pana am intrat in UE. Bine macar ca n-am adoptat - inca - euro, atunci chiar s-a dus naibii competitivitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord. Nu ar mai sta in picioare si in conditiile impuse de UE de exemplu. Toate acele IMM-uri functioneaza cu utilaje depasite moral, sunt extrem de poluante si, nu in ultimul rand, practica o forma de sclavagism modern. Felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  3. Explicatia este simpla:
    1.Au piete de desfacere externe asigurate fara multa competitie.
    2.Au mana de lucru foarte ieftina in toate domeniile.
    3.Au acces la resurse speculand prostia vecinilor.Exemplu Romania care exporta fier vechi de buna calitate in Turcia unde topitorii rudimentare care sunt cu sutele trag profile si fier beton pe care il revand in Roamania si la alti faliti ai lor.
    4.Au pozitie geografica convenabila.
    Nimic deosebit si nimic surprinzator.Au valorificat toate oportunitatile din jurul lor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim. Daca in Turcia se practica sclavagismul modern, in Romania ce se practica?
    Raspunsul e simplu: Turcia nu face parte din U.E. si nu ii au pe politicienii romani

    RăspundețiȘtergere
  5. Articolul este coerent.Personal, lucrez cu piata Turca de aprox 2 ani si export lunar bunuri depasind 4 mil eur. Momentan, aceasta crestere economica nu se resimte si in piata (cea pe care activez eu)insa sunt sigur ca odata ce devine sustenabila, se vor putea renegocia pozitiile partenerilor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu cred ca au avut o asemenea crestere, mai repede cred ca au si ei un INS ca al Romaniei care vede crestere cand in realitate descreste!
    Cum se poate ca o crestere de aprox 9% sa nu fie resimtita de cineva care are afaceri cu respectivii?

    RăspundețiȘtergere
  7. Intr-adevar, populatie tinara, piata interna mare, capacitate majora de proiectie economica (companiile turcesti din constructii sint extrem de active din Kazahstan pina in Africa, etc). Dar si:

    1. strangularea hiperinflatiei cronice (v. si exemplul Braziliei);

    2. emergenta politica, economica si demografica a Anatoliei, spre deosebire de zonele de coasta, dominante pina in anii 90;

    3. Incetarea aproape completa a insurectiei kurde;

    3. mentinerea oficiala, daca nu in fapt, a negocierilor de aderare la UE, care consolideaza increderea investitorilor;

    4. alti factori geopolitici: renuntarea la vize cu Siria, Liban si alte state din regiune, pacea relativa cu Armenia, etc.

    Si nu, relatiile de munca din Turcia nu sint sclavagiste, ci adesea patriarhale pe model proto-italian -- mare parte din economie e formata din intreprinderi familiale. Iar salariile sint considerabil mai mari decit in Romania (cum e si PIB/locuitor).

    RăspundețiȘtergere
  8. Ar mai fi cateva de spus: statul dar si cetatenii sai pun osul la treaba sa impinga tara inainte, la fel ca pe vremea Imperiului Otoman, numai ca nu o mai fac cu iataganul in mana ci calare pe tractor sau buldozer. Mentalitatea de invingator se vede de la o posta.
    Exemplu 1: de la intrarea in tara, toat soselele sunt in santier. Se intinde pe sute si mii de kilometrii, se lucreaza din greu dar traficul nu este decat foarte putin afectat. Cum o fac, doar Allah stie.
    Exemplul 2: pe campuri, duminca la ora 1400, pe o caldura ucigatoare, oamenii muncesc, nu e cod galben sau rosu, nu stau la umbra. Adune pietrele din desertul Anatoliei cu roaba, le pun la marginea tarlalei si fac agricultura. De inteles oarecum, ei nu pot lua mancarea din Turcia si mai trebuie sa ne hraneasca si pe noi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Anyone who believes exponential growth can go on forever in a finite world is either a madman or an economist.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Nicky: Asta cu munca pe caldura tropicala si zi lumina, mis e pare injositor. E sclavagism modern. Pai ce, eu am facut facultate ca sa muncesc in orice conditii? Eu am facut facultate ca sa nu stiu nimic concret, sa nu fac nimic, daca pot sa fur, fur, si sa am pretentii la peste 1000 de euro lunar. Daca nu, atunci tara asta e de rahat si trebuie sa plec din ea. Undeva unde ma pune un strain la treaba, zi lumina, pe caldura tropicala si pe 500 de euro. Si sunt multumit, cand vin in tara imi cumpar(inchiriez) adidasi noi si povestesc cat de civilizati sunt oamenii in alta parte, in timp ce scuip niste coji de seminte pe jos.

    RăspundețiȘtergere
  11. Referitor la investitii.
    M-am intors in Romania in 2007 cu ceva capital, cu o parte (60 %) am deschis o afacere proprie si cealalta parte am investit-o in fonduri mutuale offshore externe.
    Afacerea mea imi da un salariu decent si probabil a crescut cu 50 % activele firmei in toti acesti ani.
    Dar am fost placut surprins de castigurile de pe fondurile mutuale.
    In 2007 am investit tot in doua fonduri cu expunere asiatica si am avut un randament de 28 %, in 2008 la sfatul unui prieten pasionat de investitii din astea si informat, am transferat in doua fonduri cu expunere in Brazilia si am avut o crestere de 32 % parca in 2008 si vreo 20 % in 2009. In 2010, acelasi prieten mi-a spus sa transfer banii in fonduri cu expunere pe Turcia, si am facut-o.
    Aceleasi fonduri braziliene scazusera, iar fondurile din Turcia au avut randamente de peste 25 %.
    Sincer nu urmaresc deloc trendurile economice si datorez totul acestui prieten. Habar nu am de unde stia el cum o sa creasca fondurile alea cu expunere in Turcia. Nu lucreaza in domeniu, citeste multa informatie economica online si de acolo se inspira, cred eu.

    RăspundețiȘtergere