luni, 6 iunie 2011

Cealalta fata a tigrului


Când spui Coreea te gândeşti la o naţiune împărţită între un nord totalitar şi un sud exuberant. Cum nu am de gând să fac o analiză politică a zonei, vă propun o incursiune în sudului Coreei, acolo unde viaţa pare vibrantă, nebună, fascinantă şi, în acelaşi timp, de neînţeles pentru mulţi. Personalitatea distinctă a tigrilor asiatici a constituit întotdeauna o atracţie atât din cauza dinamicii economice de-a dreptul inexplicabilă cât şi din cauza unei culturi care trezeşte în ochii occidentalilor reverii exotice.

Coreea. Cine n-a auzit de Coreea de Sud? Cine nu are un electronic sau electrocasnic din această ţară? Noi am devenit conştienţi de existenţa lor încă din anii 90 atunci când regimentele de televizoare Samsung şi Goldstar ne invadau viaţa. De-atunci nu s-au schimbat foarte multe. Mai bine spus, după o gripare a tigrilor în 1997, ritmul lor de creştere al Coreei s-a menţinut la aceleaşi cote nebune. Cu toate că unele firme au dispărut şi altele s-au restructurat, firme precum Samsung, Hyundai, LG s.a.m.d. continuă să facă legea la nivel mondial unde liderii de până acum fac din ce în ce mai greu faţă asaltului. Nu mai devreme de luna mai a anului curent, Philips a anunţat că renunţă la businessul cu televizoare deoarece nu mai poate suporta pierderile de pe acest segment.

Confruntaţi cu aceste realitţi, mulţi ar fi tentaţi să considere modelul coreean unul de succes. Ţin minte că în poitichia noastră postrevoluţionară se vorbea la un moment-dat de implementarea modelului sud-coreean pe plaiurile mioritice. Erau, în mod cu totul evident, declaraţii superficiale ale unor politicieni mediocri. Şi spun aceasta din cauză că, atunci când pătrunzi în realităţile tigrului asiatic te confrunţi cu o situaţie diametral opusă şi începi să înţelegi motivele pentru care mica naţiune deţine şi nedoritul titlu de ţară cu cea mai mare rată a sinuciderilor din lume.

Dinspre chaebol-uri(aşa se numesc conglomeratele industriale coreene) viaţa pare frumoasă. Profiturile lor cresc de la an la an. Hyundai şi Samsung au avut profituri record anul trecut. Aceste profituri se văd şi în exporturile Coreei care, în acelaşi an, au crescut cu 29%. La asemenea cifre rişti să consideri că omenirea are o secretă dimensiune infinită de care profită coreenii.

Există însă elemente care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care cred că au descoperit paradisul. Chaebol-urile, în realitate, sunt unul din elementele care au provocat şi adâncesc dezechilibrele din sânul economiei sud coreene. Pe cât de bine le merge acestor conglomerate pe atât de proastă este situaţia populaţiei şi a firmelor mici şi mijlocii. Un indicator îngrijorător este cel referitor la gradul de îndatorare al populaţiei care a ajuns la 146% din venituri. Spre comparaţie, înainte de începutul crizei actuale, gradul de îndatorare al americanilor era de 138%. La nivelul IMM-urilor lucrurile stau la fel de grav. În timp ce în acestea lucrează peste 90% din populaţia activă a ţării veniturile lor sunt mizere şi datoriile continuă să se acumuleze. Din nefericire, strategia politico-economică a ţării este aceea de a încuraja nelimitat chaebol-urile, în timp ce baza economică a ţării e trecută la capitolul şi altele. Avem în acest fel de-a face cu o puternică polarizare atât la nivelul populaţiei cât şi la nivelul firmelor. O polarizare care se este vizibilă şi la nivelul datelor macroeconomice şi care arată o diferenţă teribilă între cererea internă şi externă. Exporturile cresc fantastic în timp ce cererea internă este la nivele modeste.

Practic avem de-a face cu un exemplu clasic de construcţie grandioasă dezvoltată pe o fundaţie anemică. Oricât de frumos ar arăta chaebol-urile, dependenţa ţării de ele reprezintă un factor puternic de risc. Nu mai e un secret pentru nimeni concurenţa puternică pe care China o face Coreei. Această concurenţă este o ameninţare teribilă deoarece orice fractură a chaebol-urilor poate împinge ţara într-un dezastru economic. Aceasta dacă nu cumva vom vedea înainte o criză financiară cauzată de ritmul nebun de îndatorare al populaţiei.

Şi, pentru ca toate să aibă un vârf, în cazul unor probleme, Coreea va trebui să aibă o grijă foarte mare în ceea ce priveşte capitalurile speculative. Pe fondul problemelor globale, mulţi investitori au găsit în Coreea de sud un safe haven. Problemele acestui capital ţin de volatilitatea sa, iar cu acest fenomen am luat cunoştinţă şi noi în 2008. Numai că în Coreea situaţia e mult mai complexă. Orice zvon poate declanşa o reacţie în lanţ care, fără doar şi poate, ar avea impact cel puţin regional. Deocamdată în Coreea de Sud avem de-a face cu un echilibru fragil dat de numeroasele probleme cu care se confruntă ţara. Dacă mai adăugăm şi preferinţele economiilor asiatice de a reacţiona defazat la crize putem spune că avem un butoi cu pulbere gata de a fi detonat în depozitul cu muniţie.

4 comentarii:

  1. IMM-urile nu pot face fata corporatiilor. Corporatiile localizate in VEST nu pot face fata corporatiilor localizate in EST. Acestea cred ca sunt lucruri evidente.
    In acest moment lucrez intr-o multinationala germana (IT). Din Germania se da afara pe capete (sute de programatori) si se angajeaza in Romania (pana acum cateva zeci). Este vorba de second level support si development. Romania in acest moment tinde sa devina centrul de dezvoltare principal worldwide al acestei companii iar Germania sa treaca pe plan secund. Cu un angajat roman in Romania faci treaba a 2 nemti la salarii de 2-3 ori mai mici. Directorii germani care mai vin in Romania, au recunoscut asta printre randuri, in sedinte cu palmasii. Am fost surpins zilele trecute sa vad ca situatia angajarilor/concedierilor in Germania la nivelul acestei companii se discuta pe diverse forumuri, de catre romani aflati prin diverse colturi ale lumii. Acest exemplu respecta principiile enuntate la inceput.
    Aceaasi situatie am intalnit-o in Franta, UK si Belgia in alte multinationale prin care am umblat. Raportul era intre 1 la 12 (Franta) si 1 la 6 (Belgia); 1 roman facea munca a 6 pana la 12 oameni din Franta, UK sau Belgia, din companii aflate in aceleasi grup, facand aceeasi munca (pot da detalii cu cifre pt. cine este interesat). Cifre recunoscute tot in sedinte cu palmasii de onor CEO. Cand palmasul care a expus exemplele de mai sus a cerut bani pe masura muncii depuse, CEO a spus "They (francezii, englezii...) are overstaffed; they will have big problems in the very next years."
    Coreea de Sud este modelul ideal de business pt. orice actionar. Acum tinde sa i se alature China. Alaturi de ele pot fi incadrate orice alte tari reltiv sarace (la nivelul cetateanului de rand), cu un grad mediu de educatie, cu democratie firava unde drepturile angajatilor sunt optionale (in caz ca ele exista).
    Rezultatele pt. cetateanul de rand ale acestor realitati economice, sunt evidente tot privind in aceasta zona din Asia (si indraznesc sa spun ca incep sa fie relevante si in Romania). Multe IMM-uri, prea multe, traiesc in siajul acestor giganti, altfel ar muri. Piata muncii, piata bunurilor si serviciilor, agenda Guvernelor, este facuta evident tot de catre Corporatii si Banci (OUG50 sau Codul Muncii sunt 2 exemple recente).
    Ce vreau eu sa spun, ca o concluzie. Bogatia unei tari este reala daca cetatenilor le merge bine. Daca le merge bine doar Corporatiilor, ceva e putred in tara respectiva...

    RăspundețiȘtergere
  2. Comentariul de mai sus face cat articolul cu pricina.Scurt si concis.Bravo amindurora.
    Citesc cu placere astfel de articole.Foarte rare deltfel.

    RăspundețiȘtergere
  3. Korea a intreprins totusi o oarecare liberalizare a economiei dupa criza din anii '90, insa dezechilibrele sunt prezente. Dirijismul etatist, mai ales atunci cand este exercitat in folosul grupurilor de interese, creeaza astfel de dezechilibre. Singurul aspect care mi se pare surprinzator este nivelul extrem de ridicat de intadorare al populatiei, mai ales intr-o societate asiatica, in care indivizii au in general o preferinta mai ridicata catre economisire. Probabil fenomenul este similar bulei creditarii/ imobiliarelor din Japonia aniilor '80.

    RăspundețiȘtergere
  4. >Singurul aspect care mi se pare surprinzator este nivelul extrem de ridicat de intadorare al populatiei, mai ales intr-o societate asiatica{...}

    Cu preţuri la imobiliare mai mari decât cele din Japonia înainte de "deceniile pierdute" inclusiv ( niţeluş mitologizata ) tendinţă de economisire a asiaticilor nu prea are şanse ... ;)

    RăspundețiȘtergere