vineri, 10 iunie 2011

Noul front


În mai multe rânduri am semnalat o tendinţă care începe să se se vadă din ce în ce mai clar. E vorba de o luptă, deocamdată surdă, între business-urile tradiţionale şi cele online. În timp ce primii devin, pe zi ce trece apărătorii reglementării şi respectării legilor specifice fiecărei ţări, ceilalţi consideră(ca întotdeauna de altfel) că mediul online e un spaţiu care trebuie să scape de legislaţia absurdă, un loc în care regulile sunt stabilite de legea cererii şi a ofertei.

Sunetele bătăliei au început să răsune atunci când deviantul Sarkozy a propus o reglementare a tot ceea ce înseamnă conţinut în limba franceză. Imaginaţi-vă ce nebunie ar ieşi dintr-o asemenea situaţie. În cazul în care într-un banner ai face o aluzie în franceză ar trebui să obţii un aviz din mult prea birocratizata Franţă şi, în final, probabil să plăteşti un fel de tribut pentru că e vorba de un act comercial care, nu-i aşa, trebuie taxat. Asemenea aberaţii nu sunt noi, dar e îngrijorător că nişte oameni aflaţi la butoane sunt incapabili să înţeleagă despre ce e vorba.

Dacă ar fi vorba doar de declaraţiile aberante ale unor politicieni frenetici poate că nu ar avea sens să ne pierdem prea mult timpul. La urma urmei, ţin minte cum, pe la începuturile revoluţionare ale anilor '90, politicieni autohtoni cu solide şcoli la Moscova îşi exprimau public îngrijorarea că se dă drumu' la Internet şi că ţara va fi mâncată de agenturi. Nimeni nu a dat prea multă atenţie acestor opinii venite dintr-o istorie care era pe cale să se încheie. Ceea ce se petrece însă acum în lume este ceva total diferit. Îi putem spune un atac al spaţiului offline asupra online-ului.

Opinii precum cea a lui Sarkozy sunt împărtăşite şi de alţi lideri europeni, chiar dacă tacit sau doar în spatele uşilor închise. Presiunea însă este în creştere. Îngrijorător însă e faptul că aceste opinii primesc un nesperat sprijin din partea business-urilor tradiţionale care, uşor, uşor pierd teren în faţa online-ului. Săptămâna trecută a ieşit la suprafaţă opinia unui individ proeminent din telecom, Vittorio Colao de la Vodafone. Sprijinindu-se pe argumente referitoare la protecţia consumatorului şi protecţia datelor personale, Colao consideră că toate business-urile digitale ar trebui să se supună legislaţiilor naţionale. Sau, tradus, ar trebui să devină un fel de companii  tradiţionale, care, probabil, să participe la licitaţii tembele pentru plata unor licenţe "de emisie" sau mai ştiu eu ce altceva i-ar trece prin cap unui politician aberant. Dar ceea ce este de-a dreptul îngrijorător este opinia lui Colao conform căreia, în cazul în care business-urile digitale nu se supun reglementărilor naţionale ele ar trebui blocate de către operatori. Ei bine, iată că am ajuns fix la durerea domnului în cauză.

În general, cei din telecom simt cum le fuge pământul de sub picioare. Scăparea de sub control a telefoniei e doar o chestiune de timp. Aşa cum am mai spus, marea ameninţare pentru operatorii de telefonie este pierderea business-ului de bază în faţa unor mari operatori globali precum Skype sau Google Talk. Apariţia unor tehnologii ieftine pentru accesul mobil la internet, creşterea geometrică a numărului de hotspot-uri pun o presiune puternică pe operatorii telecom clasici. Rămaşi în urmă, îşi caută sprijinul în spatele unor sterile legislaţii naţionale sperând că vor putea opri asaltul tehnologic. Ceea ce e ciudat e că s-au transformat din propovăduitorii avangardei în apărătorii modului tradiţional de a face afaceri. Şi e logic să fie aşa pentru că modul lor de afaceri era simplu: cumpărau o licenţă care-i ferea de concurenţă sau, mai bine spus, îi supunea unei concurenţe limitate. Confruntaţi cu concurenţa reala îşi caută slavarea în spatele politicienilor.

Ameninţarea cu blocarea nu mă duce cu gândul decât la China, iar aici avem de-a face cu un lucru îngrijorător deoarece aceşti indivizi nu s-ar da înapoi de la a implementa un sistem similar celui de cenzură din China. Evident că, la cât de complicat este internetul, se pot găsi numeroase portiţe de ocolire a cenzurii. Pentru cei care nu ştiu, în Turcia este blocat accesul la youtube din cauză că ar fi apărut acolo nişte clipuri defăimătoare la adresa lui Ataturk. Blocajul operatorilor e însă ocolit cu foarte mare uşurinţă prin intermediul unor proxy-uri pe care operatorii turci nu au capacitatea de a le bloca. La fel s-ar putea întâmpla şi în cazul unor blocări abuzive operate de actualii reglementatori de pe piaţă.

Cu toate că pare facil, războiul care se prevede va fi unul dur, de uzură şi, cu siguranţă, va concentra foarte multe pasiuni. Eu unul sunt tentat să consider că lupta e deja pierdută de cei care se apără din spatele reglementărilor naţionale. Dar, desigur, contează foarte mult etapele intermediare şi durata acestei confruntări. După, cu siguranţă, vom vedea o cu totul altă faţă a economiei. 

8 comentarii:

  1. E, să nu exagerăm cu politicienii şcoliţi la Moscova, care se temeau de Internet! Cunosc eu unul, promotor fervent al societăţii informaţionale încă din anii 80.
    Tema asta nu este nouă, şi nenea Kondratieff ştia el ce spunea. De voie, de nevoie, băieţii vor înghiţi găluşca, se vor adapta sau vor repausa întru Domnul. Problema este: cine plăteşte schimbarea? Consumatorul, că doară nu vrei să-şi reducă băieţii profiturile! Să ne bucurăm?!

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce iti este frica nu scapi ! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. companiile de telefonie au facut o multime de bani de pe spinarea noastra, iar acum se plang ca s-a micsorat punga. Gratie internetului putem vorbi aproape gratis, platim doar conexiunea la net. Spre asta tind lucrurile iar ei trebuie sa se adapteze dupa cum merg lucrurile

    RăspundețiȘtergere
  4. "Apariţia unor tehnologii ieftine pentru accesul mobil la internet, creşterea geometrică a numărului de hotspot-uri pun o presiune puternică pe operatorii telecom clasici."

    In primul rand "teava" de net tot de la acestia vine. Deasemenea, multe companii de telecom au atat departament fix/internet, cat si mobil, deci profitul nu face sa se mute de la un departament la altul. Nu este cazul Vodafone totusi, care este in mod traditional o firma de telefonie mobila. De aici probabil si vehementa CEO-ului.

    In al doilea rand, compania de telecom poate, si are dreptul, sa filtreze pachetele care circula in retea. In consecinta, poate impiedica functionarea Skype fara probleme, doar prin modificarea setarilor unui firewall. Multi operatori de telefonie mobila au facut-o deja, pentru a impiedica "suntarea" CGW (charging gateway) prin utilizarea unor astfel de servicii.

    In al treilea rand, cei mai multi operatori de telefonie mobila se pregatesc la randul lor sa devina jucatori din ce in ce mai importanti pe piata internetului, prin implementarea la scara larga a tehnologiei LTE (3GPP Long Term Evolution) care, permite, in mod uzual, viteze de transfer de 80-100 Mb/s, daca e folosita o banda radio de 20 MHz (poate fi obtinuta prin renuntarea la o parte din spectul folosit pentru GSM, cesionat deja), si un backbone de IP adecvat - cei mai multi operatori il au deja.

    In consecinta, nu mor caii cand vor cainii. Mai mult, "caii" cei mai mari dintre ei vor cauta sa obtina mai mult "fan" (masuri de restrictionare a pietei) cu ajutorul statului, oferind in schimb servicii sub forma de bani sau obedienta.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Alex Nicolin: ai numai partial dreptate. In piata telecomunicatiilor marja de profit se micsoreaza, nu creste.

    Aveam un prieten pe vremuri care lucra la o firma de telecom si era foarte incantat de stategia " triple play" a companiei. Eu ii ziceam triple pay... Telefonul fix a cam disparut, la tv cine se mai uita (ok, inca se mai uita multi). Pe mobil prin serviciu de voip, se economisesc multi bani, chiar pentru apeluri locale... asta cand de gandim ca acum 10-15 ani companiile de telefonie mobila nu vedeau cerul. Acum nu se mai uita spre cer, se uita spre pamant si acul accelerometrului se invarte tot mai repede...

    De ce cred ca multe afaceri traditionale o sa pice: cei care inoveaza au o forta mai mare, sunt obisnuiti sa treaca peste obstacole, pe cand un orange de exemplu a devenit un "sitting duck", tinta sigura. Ca vor fi amazon sau apple sau google cei care ii vor impinge in groapa pe oringi, vodafoni si temobili sau generatia urmatoare e mai greu de spus.

    In momentul actual sunt mai multe ramuri de industrii traditionale sub asediu. Unii care tipa tare sunt editurile, unde cartile electronice explodeaza odata cu generatiile inca primitive de tablete.

    Joe Indianu

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-adevar nu se poate bloca accesul la bussiness-urile online prin controlul accesului la internet. Ce se poate face insa simplu e sa blocheze transportul de la online catre client sau sa impuna ceva suprataxe, asa de kiki, ca statul poate...
    Operatorii telecom sunt in stare de soc - nu doar ce le fuge pamantul de sub picioare. De exemplu Romtelecomare magazin online (clickshop?) ca samai faca ceva bani ca altfel se apropie de zero.

    RăspundețiȘtergere
  7. Intr-adevar, profiturile companiilor de telecom s-au subtiat peste tot, inclusiv in Romania. Voafone de exemplu a ajuns in 3 ani de la o medie a incasarilor 11 Euro per client, la mai putin de 6. In parte e contributia fostului manager care a incercat sa faca din rahat bici, in parte, a faptului ca piata a ajuns la saturatie, si apoi, a concurentei din partea Cosmote, care a adeptat o tactica extrem de riscanta, de a oferi tarife extrem de mici, mergand in pierdere.

    Fenomenul de scadere a incasarilor, si implicit a profiturilor e normal pe o piata puternic concurentiala, insa asta nu inseamna ca piata se prabuseste. Dimpotriva, pentru consumatori, scaderea tarifelor este in mod neindoios ceva bun. In acelasi timp, firmele insele isi reduc costurile, in principal prin extrnalizarea serviciilor tehnice. Multi operatori vestici au pastrat doar un "schelet" in domeniul tehnic, semnand contracte cu alte companii, si pastrandu-si doar o parte din departamentul comercial.

    RăspundețiȘtergere
  8. In acelasi timp, firmele insele isi reduc costurile - :D se vede asta de la HP pana la Sony, FMI :p si cate altele. Si toate reducerile astea de costuri vin cu vulnerabilitati software. Nu se mai gandeste nimeni la siguranta, totul trebuie terminat cat mai repede, cu resurse cheltuite cat mai putine. Se ia una bucata programator platit ieftin care implementeaza cerintele si doar atat. Butonul face ce trebuie cand a apasat, done, all ok. :D
    BUT: Low cost = high risks. Viitorul apartine hackerilor :P:) Sa vii acum sa bagi securitate peste tona de aplicatii deja dezvoltate e imposibil.
    Si mai nou, un razboi real poate fi declansat impotriva unei tari din care este lansat un atac cibernetic (declaratie autoritati SUA).
    Ce poate fi mai simplu de atat, pretextul pt un razboi devine astfel f. usor "de fabricat".

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)