joi, 23 iunie 2011

Salonul aeronautic de la Paris: cine caştigă?


Luat de valul infectei şi demagogicei noastre politici internei am trecut peste unul dintre cele mai importante evenimente ale momentului, anume Salonul Aeronautic de la Paris. Început sub auspicii nefaste generate în principal de starea precară a economiei mondiale, Salonul pare a se dovedi un succes deplin. Spectaculozitatea exponatelor, demonstraţiile care te lasă fără aer şi entuziasmul participanţilor sunt elemente care te proiectează într-o cu totul altă lume. Dar cel mai important element care măsoară eficienţa unui asemenea eveniment este numărul şi volumul contractelor semnate. Ei bine, şi din acest punct de vedere, regalul aviatic de la Paris pare a se îndrepta către succes.

Poate cel mai interesant şi, în acelaşi timp, atractiv element este rivalitatea dintre cei doi mai constructori: Airbus şi Boeing. La fiecare pas simţi elementele războiului pe viaţă şi pe moarte care se dă pe toate fronturile. Cei doi giganţi sunt interesaţi să cucerească puncte pe toate planurile. A ţinut prima pagină a ziarelor accidentul stupid care a făcut imposibilă multaşteptata demonstraţie a gigantului A380. Evident, rivalii de la Boening s-au bucarat deoarece imposibilitatea de a se ridica de la sol a balenei zburătoare le-a sporit succesul la lansarea şarpelui 747-8, la ora actuală cel mai lung avion din lume.

Este desigur o plăcere să te plimbi şi să te laşi copleşit de amintita rivalitate, dar, până la urmă, time is money. Aşa se face că, în final, show-ul aeronautic va fi evaluat de către participanţi nu prin prisma votului popular ci, aşa cum am mai spus, prin cea a vânzărilor. Chiar dacă şi la capitolul contracte rivalitatea Airbus - Boeing este cea care atrage atenţia, mă voi referi la un eveniment aproape secundar, dar care cred că are şansa de a se transforma în trend.

Desigur, cumpărătorii aflaţi în prim plan sunt marile companii aeriene care preferă să-şi transforme semnările de contracte cu unul dintre producători în show-uri. Dincolo de aceste spectacole poleite, a atras atenţia declaraţia şefului de la Ryanair care s-a arătat interesat de achiziţia unor avioane ... chinezeşti. Este vorba de viitorul C919, un avion cu care chinezii de la Commercial Aircraft Corp. doresc să spargă duopolul Airbus-Boeing. Cu toate că mulţi au catalogat afirmaţia lui Michael O'Leary ca fiind un element de presiune în negocierile pe care Ryanair le poartă cu Boeing, cred că achziţia de la chinezi este un element destul de apropiat de modelul de business al firmei. Nu pot să uit un interviu acordat BBC de către O'Leary în urmă cu aproape un an în care enumera modalităţile prin care va încerca să facă zborurile cu Ryanair mai ieftine decât sunt în prezent. Personal am rămas şocat în momentul în care a amintit că firma sa se gândeşte serios să taxeze mersul la toaletă, să elimine copilotul şi chiar să accepte pasageri care călătoresc în picioare. Şi e evident şocant deoarece, în afară de toaletă, restul propunerilor sunt în prezent de neacceptat pentru autorităţile de reglementare. Mai mult, O'Leary se arăta extrem de interesat de tehnologiile de zbor automate, fără pilot, tehnologii care ar putea conduce la ieftiniri substanţiale ale biletelor de călătorie. 

Privit din punctul de vedere de a face business al Ryanair, achiziţia de aeronave chinezeşti are o probabilitate destul de mare. Daca te uiţi la banii pe care i-ai putea încasa din taxarea unei toalete, e clar că discountul cu care poţi lua o aeronavă e extrem de interesant pentru tine. Având în vedere numele şi prestigiul Ryanair, chinezii ar putea lăsa mult din preţ pentru a-şi asigura o intrare triumfală pe piaţă. Ipoteza unei presiuni pe care Ryanair ar exercita-o către Boeing este respinsă atât de către O'Leary cât şi de către analişti. De altfel, irlandezul a declarat în stilu-i caracteristic: “We’ve no interest in trying to muscle Boeing, because we can’t. But clearly with the development of the C919 there’s a credible low-cost alternative to the 737 and the Airbus A320”.

Punând cap la cap toate elementele acestui puzzle putem spune că, după ce au spart gheaţa aviaţiei militare, chinezii încep să pună presiune pe aviaţia civilă. Chiar dacă s-ar adresa numai imensei pieţe interne, Comac ar putea să obţină o cotă substanţială de piaţă şi, în final, să reuşească să-şi facă simţită prezenţa pe piaţă. Chinezii însă ştiu că lupta de acasă e ca şi câştigată, motiv pentru care par mai interesaţi de a face breşe în pieţele tradiţionale ale celor doi mari producători. Ryanair e cu siguranţă un nume foarte bun pentru început. Ar putea urma alte nume din zona low cost care pot pregăti intrarea Commercial Aircraft Corp. of China în lumea greilor. Cu toate că mai e mult până acolo, cred că a început deja să se creioneze o tendinţă.

10 comentarii:

  1. De Bombardier nu spui nimic? Au reusit sa ia cateva comenzi pentru CSeries si sunt inca numarul 3 in lume.

    RăspundețiȘtergere
  2. Florin: Intr-adevar, si Bombardierul a facut o figura frumoasa. M-am referit in special la chinezi deoarece vad o explozie acolo. Daca le iese figura cu noul avion de pasageri se vor schimba multe in configuratia actuala!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pina una alta , chinezii sint cei mai mari "consumatori" de avioane Airbus . Nu degeaba au obtinut sa produca sub licenta citeva zeci de expemplare . Prin A- 320 neo , Airbus a facut un mega contract cu indianii .
    Oricum , contractele de zeci de miliarde de dolari se fac exclusiv cu tari din Asia (transport civil ) . Europa nu prea mai are bani . :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Se vede ca nu ai lucrat in industria aviatica. Uita-te la ARJ21, produsul curent al COMAC, si vei intelege de ce are putine sanse in afara Chinei. In aviatie, conteaza foarte mult lantul de support post-vanzare. Care, in cazul COMAC, nu exista in afara Chinei, la fel cum nu exista in cazul Tupolev, Antonov sau Iliusin in afara CSI.
    In plus, COMAC produce la pret de lista 70-75% fata de un A319, dar, ca producator mic, si incipient, nu pot face discounturile pe care le face un producator mare, precum Airbus sau Boeing.
    Nu uita, NIMENI nu cumpara un avion la pret de lista!

    RăspundețiȘtergere
  5. calitatea avioanelor chinezesti se ridica la inaltimea standardelor cerute?

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu cred ca as avea oarecare rezerve in a ma urca intr-un avion chinezesc. Iar taxarea toaletei, ca sa nu mai vorbesc de ideea de a propune unor pasageri "mersul in picioare" mi se pare o jignire serioara adusa celor care, intr-un final, le ofera banii de... profit. Ar putea, mai degraba, sa taxeze marlania in limbaj a unor romani, de o anumita culoare, pe unele rute deja consacrate (Spania si Italia)...

    RăspundețiȘtergere
  7. Tu ai impresia ca a construi un avion e acelasi lucru cu a face conserve de peste?! Aici semeni cu khris, care cade in tot felul de sofisme (uneori paralogisme, admit, dar vina e aceeasi) din cauza faptului ca nu are un contact minim cu subiectul abordat si trage toate concluziile pe baza unor cifre de cele mai multe ori eronate sau manipulate. Eu zic ca ar trebui sa asculti vocile mai avizate in tema asta. Ca fapt divers, stii cate 737-800 are acum O'Leary in flota? Iti spun eu: 300...

    RăspundețiȘtergere
  8. A. Grama:
    1. Comparatia pe care o faci cu individul in cauza nu ma onoreaza.
    2. Cred ca multi dintre cei care contesta ceea ce am scris in articol deviaza de la realitate pentru ca nu eu am spus-o, ci O'Leary. El a declarat ca e tentat sa achizitioneze avioanele, nu eu. Asa ca nu inteleg sensul comentariului tau. Tu chiar crezi ca O'Leary e nebun sa inlocuiasca flota actuala cu conserve zburatoare care sa cada precum merele din copac??

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Dan
    1. In preferintele mele legate de blogurile economice, al tau e pe primul loc. Asa ca imi cer scuze pentru comparatia putin fortata, dar ea a fost facuta cu un scop. Poate ca n-a functionat. Vezi mai jos de ce...

    2. O'Leary a facut afirmatia respectiva, insa tu ai plusat spunand ca "achziţia de la chinezi este un element destul de apropiat de modelul de business al firmei". Prin urmare nu stiu de unde acuza ta repezita cum ca eu (sau alti preopinenti) as fi "deviat de la realitate". Cred ca as putea face acelasi lucru acuzandu-te de data asta nu de neitelegere a realitatii, ci de vorbe fara fond. Tocmai ti-am dat un hint legat de politica firmei amintindu-ti ca Ryanair are 300 de Boeing 737-800, un avion nu tocmai ieftin, insa performant si, mai ales, fiabil, destul de ieftin de intretinut, plus alte avantaje pe care nu stau acum sa le enumar, dar pe care le-ai cunoaste daca ai intelege cu adevarat modelul de business al oricarei companii aero serioase...
    Inchei aici, spunand ca probabilitatea ca orice companie solida - fie ea si low-cost - sa achizitioneze avioane chinezesti - fie ele si foarte ieftine - este foarte mica, tinzand catre minus infinit...

    RăspundețiȘtergere
  10. Revenind...Nu stiu ce l-a determinat pe O'Leary sa faca afirmatia respectiva in afara de o fortare a atentiei asupra companiei pe care o conduce, dar sunt convins ca ideea de a-i forta pe Boeing sau Airbus sa "mai lase la pret" in felul asta e hilara. De ce? Iata un exemplu: PARIS -- AirAsia has placed a firm order for 200 A320neo aircraft, the largest single commitment in Airbus history. The firm order will be powered CFM Leap engines.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)