marți, 26 iulie 2011

Doomsday


Scoaterea din jobenul Uniunii Europene a Fondului de Salvare a avut un efect calmant asupra piețelor reducând substanțial presiunea. Cu toate acestea temerile au rămas, iar perspectiva unei noi explozii în această toamnă este din ce în ce mai prezentă în discursul public.

Toată criza prin care trecem a adus imaginea oarecum deformată a unor țări care, chipurile, sunt beneficiare stricte ale UE. Mai precis a contrapus imaginea germanului disciplinat, muncitor și eficient celei a grecului leneș și petrecăreț. Este ideea care convine de minune politicienilor germani, gata oricând să amenințe cu părăsirea bărcii deoarece s-ar fi plictisit să suporte națiunile căpușă. În realitate lucrurile stau cu totul altfel, iar pe acest blog am demonstrat-o în mai multe rânduri. Germania este principalul beneficiar al Uniunii Europene. Libera circulație a mărfurilor și moneda euro au fost principalii steroizi ai creșterii Germaniei. Desființarea taxelor vamale a fost primul pas care a ieftinit mărfurile germane. Cel de-al doilea pas, introducerea monedei euro, a redus la zero posibilitatea statelor membre de a se proteja în fața fluxului destructiv de mărfuri ieftine. 

Avem de-a face cu un fenomen de-a dreptul nociv cunoscut de când lumea. Dacă lași un animal slab lângă un animal puternic nu trebuie să ai pretenția ca cel slab să se ridice ci, dimpotrivă. La nivel economic, integrarea economiilor rudimentare în complexul mecanism european este până în acest moment un eșec. Pentru a înțelege fenomenul nu trebuie multă muncă de cercetare. E deajuns să vă uitați în jur pentru a constata puzderia de mărfuri ieftine importate. Tot acest paradis a fost posibil după ce taxele vamale au fost desființate. Imaginați-vă că, în cazul unei economii precare ca cea autohtonă, cel de-al doilea pas - trecerea la euro - ar reprezenta desăvârșirea unui dezastru. Deficitele s-ar adânci în timp ce dependența de robinetul extern ar fi din ce în ce mai mare. Iar economia, cu siguranță că ar intra într-un trend puternic descendent. În aceste condiții, colacul de salvare ar putea veni de la o politică fiscală isteață pentru a putea disloca investiții din țările dezvoltate. Numai că, pentru o asemenea politică ai nevoie de bani, iar banii se găsesc la cei bogați.

Revenind la tabloul european de după aprobarea Fondului de Salvare, putem spune că, pentru Grecia și restul pacienților, medicația prescrisă este eronată. Jugul datoriilor s-a eliberat puțin pentru a face lucrurile ceva mai suportabile, dar el continuă să se îngreuneze. Pentru ușurarea sa, specialiștii recomandă cure de slăbire, adică majorări de taxe și impozite, reduceri masive de personal în aparatul de stat, abandonarea unor investiții faraonice s.a.m.d. Cu toate că pe termen scurt o asemenea abordare poate avea ceva efecte, pacientul anemic resimte din ce în ce mai greu jugul și devine dependent de medicamente. Aici intervine însă paradoxul beneficiarilor. Chiar dacă Germania stă liniștită pe moment deoarece dependența din ce în ce mai mare a unor membri fragili o ajută să crească, în scurt timp va constata propria dependență față de dependenți. Într-adevăr, Germania are nevoie de piețe de desfacere, însă nu de pețe rahitice, subdezvoltate. Are nevoie de piețe cu putere de cumpărare, aflate în creștere exuberantă și optimiste. Or, ce optimism mai poți avea atunci când singura grijă care ți-a mai rămas e aceea de a plăti ratele restante pentru a nu fi dat afară din casă.

Nu cred că greșim dacă spunem că deja problemele periferiei Europei sunt problemele celor din clubul bogaților. Deraierea Greciei, Irlandei, Portugaliei și, previzibil, a Italiei sunt elemente de o gravitate extremă care pot genera nu numai mișcări centrifuge, ci și resentimente. Avem de-a face cu o întreagă mecanică socială care acționează tăcut și ale cărei rezultate sunt, de cele mai multe ori, radicale. 

Voi încheia prin a spune că Europa, în întregul său, e din ce în ce mai bolnavă. Deocamdată nimeni nu știe dacă e vorba de un cancer aflat în fază terminală sau de o alergie generată de creștere. Putem vorbi mult pe această temă, dar, cu siguranță, nimeni dintre noi nu are toate datele problemei. Am scris acest articol deoarece din ce în ce mai mulți analiști sugerează că în toamnă vom avea parte de un nou scenariu de coșmar. Istoria ne învață că Sfârșitul Lumii nu vine cu programare. Personal nu cred în acest scenariu și mă încăpățânez să cred în ideea europeană. Este însă nevoie de eforturi mari pentru a se ieși din actuala fundătură. Iar aceste eforturi trebuie suportate de toată lumea nu în mod egal, ci după posibilități. Știu, sună ca un slogan comunist, dar asta e realitatea. Europa e un organism care trebuie să-și mențină suflul. Iar responsabilitatea pentru aceasta este a tuturor.

15 comentarii:

  1. "[...] În aceste condiții, colacul de salvare ar putea veni de la o politică fiscală isteață pentru a putea disloca investiții din țările dezvoltate. Numai că, pentru o asemenea politică ai nevoie de bani, iar banii se găsesc la cei bogați."

    Nu vad de ce ar fi nevoie de bani din exterior pentru a duce o politica fiscala "isteata". Singura conditie necesara este hotararea de a abandona modelul centralist, birocratic si interventionist, format din structuri bugetofage, care ar permite reducerea cheltuielilor, si pastrarea bugetului echilibrat chiar si cu taxe substantial reduse. Nu comertul liber, sau libertatea economica in general, a omorat "economiile emergente", ci tocmai lipsa lor si implicarea excesiva a statului, sprijinita de un electorat de stanga, format in mare masura chiar din angajati ai sectorului public, si de grupuri de interese specializate in sifonarea banului public. Acest fenomen este unul universal - cateva dintre statele americane, cum ar fi California, stau la fel de rau ca Grecia, tocmai din cauza adoptarii unui model similar, bazat pe umflarea sectorului public, coroborata cu o politica fiscala si bugetara iresponsabila.

    RăspundețiȘtergere
  2. "[...]Libera circulație a mărfurilor și moneda euro au fost principalii steroizi ai creșterii Germaniei. Desființarea taxelor vamale a fost primul pas care a ieftinit mărfurile germane. Cel de-al doilea pas, introducerea monedei euro, a redus la zero posibilitatea statelor membre de a se proteja în fața fluxului destructiv de mărfuri ieftine.
    "

    Germania a fost o putere exportatoare inca de la sfrsitul secolului 19, marca "Made in germany" era recunoscuta pe tot mapamondul ca un garant al calitatii inca de la inceputul secolului 20. Asta cu toate barierele vamale si restrictiile comerciale de atunci.
    Produsele germane nu sunt ieftine, dinpotriva sunt printre cele mai scumpe, costurile de productie din Germania sunt imense (toate impozitele si costurile colaterale sociale pt. fiecare angajat sunt de domeniul fantasticului). Ceea ce ii impinge in pozitia de leader este inovatia, eficienta si productivitatea. In rest sunt si ei la fel de inglodati in datorii ca toti ceilalti.
    Problema este fals pusa, cu cei lenesi si cei harnici. Sunt destui antreprenori greci care au cosntruit companii perfect viabile, eficiente si competitive pe plan mondial. Problema si de fapt cancerul europei este birocratia si dictatura birocratilor. O mafie de paraziti incompetenti, corupti si care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa isi justifice existenta neproductiva. Inventeaza tot felul de legi stupide care efectiv nu mai lasa loc sa respiri. Bugetul european are destui bani, dar alocarea lor si cheltuirea lor este schizofrenica. Nu degeaba se arunca tot felul de fumigene ca sa ne distraga atentia in timp ce se creaza noi institutii (care nu se supun niciunui control democratic) si structuri care dicteaza destinul natiilor europene.
    Mai dezbateti si mai comentati tezele aruncate in fata de aceasta armata de paraziti. Peste putini ani o sa ne uitam in spate si o sa ne gandim unde am luat curba gresita?

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuie investiții masive de capital din țări ca Germania în țări ca România. Și nu cred că aceasta se va rezolva printr-o simplă politică fiscală unitară, la nivel de U.E.

    RăspundețiȘtergere
  4. marfurile ieftine ale nemtilor sunt de vina??? interesant. deci piigs au intrat pe deficit bugetar pentru ca nu se puteau abtine sa nu cumpere chilipirurile produse de Volkswagen-Porsche si Mercedes...
    Eu cred ca ar fi cazul sa va uitati la evolutia GDP/capita si sa va intrebati daca este normal ca unele tari sa evolueze de 2-3 ori mai rapid ca altele (grecia vs germania?) or fi grecii subit de 3 ori mai harnici si inteligenti decat nemtii? e adevarat ca n-au acelasi punct de referinta, dar discutam economie, nu istorie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vreau si eu produse germane ieftine!!! Unde se gasesc, pe noi de ce nu ne invadeaza, de ce ma lovesc numai de "made in China" care si ele au inceput sa nu mai fie chiar atat de ieftine!! Din cate stiu produsele germane sunt cele mai scumpe pentru ca si costurile de productie la ei sunt ridicate, calitatea este cea care le vinde dar in vreme de criza calitatea a cazut pe ultimele locuri la criteriile de comparare a produselor. Si germanii s-au adaptat, din celegra calitate germana nu a mai ramas decat numele, din pacate!! Problemele economice sunt insa altele, criza actuala este una de sistem, capitalismul a inceput sa moara fiinda ca disparut competitia!

    RăspundețiȘtergere
  6. Alex Nicolin: Pai ai nevoie de bani pentru ca in momentul relaxarii cam stai pe uscat. In rest chestiunile cu abandonarea modelului centralist s.a. specifice scolii austriece sunt mai degraba slogane care dau foarte frumos pe hartie, dar mult mai rau in practica.
    Anonim 1,2 & ph: Cand am scris articolul am fost sigur ca foarte multi vor cadea in aceasta capcana din cauza ca se vor raporta la zona auto. Hai sa vedem: cat la suta din laptele din import e Made in Germany, cate conserve no name sunt produse tot acolo? Trecem mai departe, hai sa vedem cat la suta din electrocasnicele albe semi-noname se vand la noi. Mai vreti? Cat la suta din granulele PVC(folosite pt. folie) au ca punct de prodctie Germania, cat la suta din pesticidele utilizate in agricultura s.a.m.d. In momentul in care vorbesti trebuie sa ai o perspectiva ceva mai larga.
    Revenind la industria auto, hai sa vedem cum decurg lucrurile: fraierii care mai sunt inca tributari ideii de "lucru nemtesc" au umplut tara de masini VW, BMW, Audi etc. Masinile alea economia carei tari o sustin? Pe-a Romaniei? Nu va lasati iluzionati de faptul ca majoritatea sunt 2nd hand, banii tot la nemti ajung.

    RăspundețiȘtergere
  7. "fluxul destructiv de mărfuri ieftine"

    Aha, deci intre a cumpara un produs superior, mai ieftin si MADE IN GERMANY ... si unul mai prost, mai scump si MADE IN ROMANIA ... e in avantajul meu sa-l cumpar pe ala mai prost si mai scump ?

    Wow, de doua secole se chinuie economistii sa explice virtutile comertului liber.
    Da' noroc de bloguri din astea, sa ne spuna cum sta de fapt treaba.

    Trebuia sa-mi fi dat seama de la isteria cu "caii salbatici, specie pe cale de disparitie" cu ce soi de sferto-doct auto-suficient intelectual am de-a face.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dan

    A aplicat cineva in practica ideile scolii austriece, ca sa poti face o astfel de judecata de valoare? Pana si marii "politicieni de dreapta" consemnati de istoria recenta s-au rezumat la a aplica cu destula zgarcenie idei mult mai "conventionale", cum ar fi cele ale lui Milton Friedman, si asta pentru putin timp. Cand grupurile de interese au dictat, au dat din nou drumul la tiparnita, si au "stimulat" economia, in spirit Keynesian. Dupa care a pocnit basica, au dat vina, in mod convenabil, tot pe "dereglementare" si "neoliberalism". Defapt, politicienii nu vor aplica niciodata de buna voie ideile economistilor "austrieci", pentru ca ar insemna sa se scoata singuri din joc. Doar un copil masochist ar renunta de buna voie la jucarii, prajituri, alocatie si petrecerile in pijama care le sporesc popularitatea ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Alex Nicolin: Te inseli. Toate ideile scolii austriece au fost puse in aplicare in istorie. Dupa experienta acumulata, omul a decis ca e cazul sa semneze contractul social.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Dan

    De curiozitate, cine sunt cei care, in urma experientelor nefaste legate de propria libertate, au decis sa formuleze si sa semneze contractul social? Unde este acest contract, si mai ales, daca a fost semnat de un numar limitat de indivizi, in caz ca s-ar fi intamplat asta in realitate, ce legitimitate are un astfel contract in a impune obligatii celorlalti?

    RăspundețiȘtergere
  11. Alex Nicolin: Pai si tu esti printre cei care l-au semnat. Atata timp cat stai in societate e clar ca esti un semnatar al contractului.
    Nu stiu de ce nu mi se pare OK sa fii anti-sistem in conditiile in care esti un beneficiar al sistemului.
    Daca-ti propui sa schimbi societatea trebuie s-o faci de jos in sus, adica sa demonstrezi cumva ca ceea ce sustii este aplicabil. Spre exemplu, in perioada interbelica au fost cativa industriasi care au incercat sa aplice in intreprinderile lor ideologia comunista. Cu toate ca au dat-o-n bara, a fost cel putin laudabil efortul de a verifica viabilitatea sistemului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Dan

    Eu n-am semnat absolut nimic, pentru ca nici nu am intrebat, si nici nu am avut de ales :) Platesc, prin intermediul companiei pentru care lucrez (care este constransa prin lege), taxe pentru servicii oferite de stat de care oricum nu doresc sa beneficiez. Mai mult, pentru toate acestea am deja alternative private - pensie si asigurare medicala privata, si economii cu care imi pot asigura traiul in caz ca raman fara serviciu. Deasemenea, platesc o serie de taxe fiscale si parafiscale, care nu sunt legate in mod strict de niciun serviciu specific, ci fac obiectul arbitrariului politic la alcaturiea bugetului, cum ar fi de exemplu TVA sau accizele pentru tigari. Aici nu poate fi vorba de niciun contract de prestari de servicii, ci de extorcare in forma continua, in stilul Mafiei.

    Am ales sa traiesc in compania altor idivizi pentru ca traiul izolat nu este firesc pentru o fiinta sociala, cum este omul. Doar cei care au probleme psihice aleg sa traiasca singuri, ori sa isi atace in mod nediscriminatoriu semenii, pentru vini imaginare. In plus, aproape niciun individ nu isi poate atinge potentialul lucrand singur, ci numai impreuna cu cei cu care poate colabora in mod voluntar. Daca "colaborarea" este impusa in mod fortat, sau se rezuma la o simpla forma de parazitism, cum se intampla in cadrul statului, atunci este destul de evident ca potentialul de a produce si de a obtine satisfactie este semnificativ diminuat.

    Ai numit viziunea libertariana "utopie" asemanad-o cu comunismul. In primul rand, utopiile, precum comunismul, au incercat sa schimbe natura omului, creatorii lor fiind suficient de inteligenti pentru a-si da seama ca aceasta este incompatibila cu tipul de societate pe care il doreau. Mai mult, ei n-au ezitat sa foloseasca orice metode pentru a construi "omul nou" si "viitorul luminos" prin "revolutie". Libertarianismul nu este nicidecum o doctrina revolutionara, cu atat mai putin una agresiva, avand la baza drepturile naturale ale individului, derivate din natura sa, si corolarul acestor drepturi, care este principiul nonagresiunii. Libertarienii conseventi nu se angajeaza in lucrari de inginerie sociala - apanajul exclusiv al statului, ci vor doar sa aduca lucrurile cat mai aproape de fagasul lor firesc, prin eliminarea restrictiilor impuse artificial, si a altor abuzuri venite [nu numai] din partea statului. Ce poate fi atat de utopic in respectarea consecventa dreptului de proprietate, in promovarea egalitatii in fata legii, si in consecintele acestora, cum ar fi libertatea economica (inclusiv comertul liber)? Pana si empiric se poate argumenta ca libertatea duce la prosperitate (nu numai materiala).

    P.S. Proprietarii de fabrici care se declarau "comunisti" erau defapt ipocriti, pentru ca nu poti implementa comunismul ca si proprietar. Daca ar fi fost sinceri, ar fi transferat dreptul de proprietate muncitorilor, in mod egal, si si-ar fi declinat dreptul de a singur decizii antreprenoriale. Ar fi rezultat mai degraba o cooperativa de tip anarho-sindicalist, dealtfel perfect compatibila cu ordinea proprietatii private, incat nu implica coercitie, ci doar decizii voluntare. Nu voi discuta eficienta economica a unei astfel de intreprinderi;)

    RăspundețiȘtergere
  14. Alex Nicolin: Orice ideologie care pormeste de la premisa ca omul este ... sau omul nu este ... este fundamental gresita. Omul e pradoxal, stie ce-si doreste sau nu stie ce-si doreste, vrea sa faca ceva sau nu stie ca vrea sa faca acel ceva sau, si mai rau, vrea si nu vrea in acelasi timp.
    Principiile scolii austriece suna frumos, arata bine pe hartie si, cel mai periculos, ofera raspunsuri la toate intrebarile. Dar, crede-ma, in practica pur si simplu nu functioneaza. Nu vreau sa intind inutil aceasta discutie, e clar ca suntem in pozitii diametral opuse. Eu unul pot spune ca am avut tentative de experimentare a binefacerilor libertatii totale, iar ca rezultat am obtinut haos. Ma rog, poate nu m-am priceput eu sa organizez situatia corespunzator...

    P.S. Nu toti erau ipocriti! Unii chiar si-au cedat proprietatea comunitatii incercand sa experimenteze binefacerile dezvoltarii multilaterale.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Dan

    Nu spun ca omul este, sau nu este, ci ca trebuie lasat sa fie, atata timp cat el ii lasa sa fie pe ceilalti. Libertarianismul nu ofera nicidecum raspunsuri la tot, ci, dimpotriva, doar propune ca fiecare sa aiba dreptul de a le cauta. Libertatea totala nu este nicidecum libertarianism, ci libertinism, un fel de utopie hippie, deoarece libertatea autentica nu poate exista niciodata fara responsabilitate. Tocmai de aceea, majoritatea libertarienilor autentici sunt destul de conservatori la capitolul morala. In practica, o societate libera va fie chiar mai restrictiva decat cea actuala la adresa celor care incalca libertatea/proprietatea celorlalti, sau, in mod nonagresiv.

    P.S. Pozitia diametral opusa libertarianismului nu arata deloc bine. Esti sigur ca ti-o asumi? :)

    RăspundețiȘtergere