marți, 23 august 2011

Ce societate?

Am vorbit în mai multe rânduri despre faptul că societatea umană este în schimbare, despre faptul că actualul mod de organizare este depăşit şi despre falimentele care vor urma. Pentru că au fost şi unii care m-au acuzat de limbaj duplicitar m-am hotărât să încerc să creionez ceva mai clar modul în care văd eu lucrurile.

Voi începe cu o observaţie care, cred eu este de bun simţ: societatea actuală, indiferent de modul de organizare, nu mai poate răspunde necesităţilor individului. Prezentul ne-a arătat tot felul de forme de organizare: socialism, dictatură militară, democraţie, socialism de piaţă şi alte combinaţii ale acestora. Niciunul dintre aceste sisteme nu pare a răspunde cerinţelor individului contemporan, iar ca o dovadă a acestei realităţi avem fenomenele extreme ale realităţii. Baricade şi revolte sângeroase, răfuieli fără logică, vizite obsedante la psiholog, aglomeraţia din clinicile psihiatrice, apucături aberante, toate acestea nu sunt decât semne ale faptului că societatea nu merge în direcţia care trebuie. Mai mult, cred eu, există o presiune extremă pe care societatea o pune pe individ, presiune căreia este din ce în ce mai greu să-i facă faţă. O componentă esenţială a societăţii, liantul care a făcut de-a lungul timpului ca lucrurile să meargă sau să stea, este economia. Indiferent de forma de organizare, în mare, economia este aceeaşi(ştiu că această afirmaţie pare falsă, dar când spun economie mă refer la meta-framework-ul economic actual). Semnele de stagnare a societăţii se văd, de fiecare dată, în economie. Practic, putem spune că fenomenele economice sunt un leading indicator pentru cele sociale. Cu cât e mai mare amplitudinea unui fenomen economic, cu atât mai puternic se va reflecta ulterior în societate.

Privind retrospectiv putem să ne dăm seama foarte simplu de validitatea afirmaţiei anterioare. Numai dacă vom lua în considerare istoria crizelor secolului XX vom vedea cum, în urma fiecăreia, au apărut tot felul de reglementări sau restricţii care s-au manifestat nu numai la nivel economic, ci au avut ca principal impact modul de organizare a societăţii. Am luat ca exemplu secolul XX deoarece acesta a fost apogeul accelerării dezvoltării. Niciodată istoria nu a cunoscut o asemenea accelerare a dezvoltării umane şi, personal cred că nici nu vom mai cunoaşte foarte curând un asemenea tăvălug. Ceea ce au făcut arhitecţii societăţii secolului trecut(a cărei prelungire încă o trăim) a fost ca, pe baza experienţei istorice, să evite greşelile trecutului pentru a putea păstra stabilitatea în ansamblu. Numai că această strategie a avut două efecte la care nu s-a aşteptat nimeni. Primul şi cel mai evident este cel reprezentat de complicarea extremă a societăţii care se manifestă prin tensiunile generate la nivelul individului, individ care se simte din ce în ce mai strivit de propria existenţă. Cel de-al doilea efect, mai puţin vizibil de către unii, este cel reprezentat de ceea ce numesc eu deplasare haotică a polilor de putere. Pe la începutul secolului trecut, factorul politic era atât arbitru cât şi principal centru de putere. În acest fel, deciziile luate la nivelul conducerii unei ţări erau imediat puse în aplicare, iar combaterea unor fenomene se făcea într-un mod eficient. Treptat ca urmare a unor măsuri, puterea a început să migreze către entităţi externe celor administrative. Migrarea s-a făcut atât ca efect al unei necesităţi de liberalizare cât şi sub impulsul unor interese din societate. Partea proastă a fost că, în special în societatea americană, cea mai mare parte a transferului de putere s-a făcut într-un mod netransparent, prin intermediul lobby-ştilor şi al finanţărilor de campanie. Astfel, o bună parte a puterii a fost acaparată de entităţi economice sau de grupuri de interese economice. La prima vedere, aceasta nu pare a fi o cedare de putere deoarece SUA a fost gândită încă de la începuturi ca o democraţie liberală, în care economia este făcută de către entităţile private, statul având un rol minim. Ei bine, tocmai aici este problema deoarece măsuri nevinovate aparent au nivelat naşterea unor coloşi care, dincolo de dominaţia pe care o exercită pe segmentul lor de activitate, au avantaje incontestabile şi pe alte planuri datorită accesului facil la putere. În mare, fenomenul deplasării centrilor de putere s-a produs cam în toată lumea după scheme similare, conducând la scăderea puterii politice, slăbirea instituţiilor statului şi, în ultimă instanţă a statului în ansamblu. Astfel ne-am trezit că statele s-au transformat în entităţi manipulabile, labile şi conduse de măscărici sau, în cazul cel mai bun, de impecabili cititori de prompter.

Partea prostă a transferului de putere este faptul că entităţile capabile a manipula statul acţionează într-un mod egoist şi total lipsit de viziune. Apogeul acestui sistem a fost criza în care încă ne aflăm şi care pare fără ieşire. Ceea ce a declanşat criza actuală nu a fost cauzat, aşa cum greşit se spune, de lipsa de reglementare ci de proasta reglementare a unor domenii permiţând accesul doar a unor iniţiaţi pe nişte pieţe eminamente virtuale şi capabile să dea naştere unor grandioase construcţii financiare fără niciun fel de bază în realitate(sau, ca să fim corecţi, cu baze deosebit de fragile în realitate). Când bomba activelor toxice a explodat, arhitecţii acestei nebunii şi-au dat seama că "modul acoperit" în care au lucrat nu are baze. Ce dacă ţi-ai asigurat un activ dacă societatea de asigurări la care l-ai asigurat nu are cu ce să te despăgubească? Ameninţaţi cu dispariţia definitivă, băieţii din spatele sistemului s-au reîntors către stat cerând, prin metodele cunoscute de ei,  ajutor şi prezentând tot felul de pseudo-planuri de redresare. Cu alte cuvinte, au pasat statului piatra încinsă a problemelor cauzate de ei, convişi fiind că statul are resursele de a acoperi pagubele. Ei bine, aici au greşit-o deoarece buba este atât de mare încât niciun stat nu poate asigura acoperirea sa. Astfel, copiind programele dictate de băieţii deştepţi, statele s-au trezit supraîndatorate, cu economii care refuză să meargă şi cu perspectiva agravării în ansamblu a problemelor generate de criză. Aceasta este de fapt a doua etapă a crizei: statele neputincioase sunt incapabile să facă faţă crizei în timp ce manipulatorii din umbră sunt rămaşi fără soluţii de externalizare a propriilor probleme. Pe celălalt plan, tensiunile sociale se accentuează ca efect al politicilor de austeritate. Prima dată problemele apar în cercurile marginale, pentru ca uşor uşor să se generalizeze la nivelul întregii societăţi. Privite prin această prismă, răscoalele din Anglia sunt primele forme de manifestare. Fenomene similare celor din de-acolo vom vedea peste tot, probabil cu o înârziere de 6 luni-1 an. Reacţiile oamenilor de bine, cei care au ieşit cu mătura şi făraşul să cureţe distrugerile făcute de răsculaţi este ceea ce eu numesc inerţia socială. Deocamdată, marea parte a societăţii merge inerţial înainte pe fondul acumulării tensiunii. Răsculaţii au fost supapa care a cedat, însă, în cazul în care problemele fundamentale nu vor fi rezolvate, ceea ce urmează este explozia haosului.

Ajunşi în acest punct trebuie să ne întrebăm firesc, ce urmează. Care ar putea fi societatea care ar răspunde cel mai bine cerinţelor individului contemporan? Ei bine răspunsurile sunt extrem de greu de dat, dar falimentul societăţii actuale ne va obliga să găsim soluţiile naturale. Ceva ceva se întrevede încă de-acum, însă în zonele pe care noi le considerăm rudimentare din punct de vedere al arhitecturii societăţii. Mă refer, desigur, la zonele arabe unde o serie de revoluţii mai mult sau mai puţin provocate au declanşat fenomene puţin previzibile pentru cei care au stat la originea răzmeriţelor. Scenariul pentru Egipt, spre exemplu, era unul simplu: Mubarak pică, iar ţara este preluată de partidele din opoziţie, cei acceptaţi de occident şi lăsaţi să se manifeste de conducerea Egiptului. Surpriza este una de proporţii deoarece arhitecţii căderii lui Mubarak au ignorat o formaţiune ilegală: Frăţia musulmană. La nivel teoretic aceasta nu exista deoarece fusese interzisă de Mubarak. A continuat însă să se manifeste latent, iar odată cu aşa-zisa destrămare a regimului, a reapărut din ce în ce mai pregnant. Apogeul s-a petrecut în urmă cu câteva săptămâni când Fraţii Musulmani împreună cu o altă formaţiune de orientare similară, au reuşit să strângă în Piaţa Tahrir peste un milion de adepţi. Acesta este motivul pentru care adepţii doritorii de democraţie din Egipt au intrat în impas, iar alegerile libere de-acolo se tot amână. Probabil o turnură similară vom avea şi în Libia unde, chiar dacă occidentalii par a fi creionat succesiunea până la a patra linie, apariţia unor mişcări similare vor da peste cap planurile implementatorilor de dimocrasi. Acum se cuvine să ne punem o întrebare firească: oare de ce există o atracţie a oamenilor de-acolo către fenomene extreme, mai degrabă specifice evului mediu? De ce oare se înghesuie să sprijine mişcări totalitare(din punctul nostru de vedere)? Răspunsul cred că este dat de faptul că oamenii preferă să se subordoneze unui cod simplificat de reguli. Complicarea extremă a societăţii, legile din ce în ce mai stufoase, numeroasele excepţii aberant introduse pentru a servi unor interese din umbră, toate acestea reprezintă elemente fundamentale care contribuie la presiunea socială de care am vorbit până acum. Partidele musulmane promit introducerea unui cod legislativ bazat în exclusivitate pe sharia, ceea ce, pentru mulţi, reprezintă o eliberare, cu toate că introduce restricţii inacceptabile. Motivul pentru care asistăm la acest comportament paradoxal este dat de faptul că sistemul respectiv este uşor de înţeles, de respectat şi de aplicat. Această simplitate îi atrage pe oameni care se simt brusc eliberaţi de tensiunile induse de un sistem legislativ pe care nu-l înţeleg. V-aţi întrebat însă de ce n-ar fi de acord oficialii occidentali cu această frmă de organizare şi de ce când aud de sharia parcă ar auzi de dracu'? Personal, pe mine nu mă afectează de modul în care nişte oameni aleg să trăiască. Ei bine problema este că sharia desfiinţează noţiunea de dobândă. Ea, într-adevăr, poate fi oarecum ocolită, însă sistemul fracţionar este total incompatibil. Ori, în condiţiile implementării unor reguli care ar exclude marile interese financiare, tot lobby-ul, toată lupta pentru dimocrasi devine lipsită de sens. Însă să nu divagăm de la tema principală, anume aceea referitoare la noua societate.

Ceea ce putem învăţa de la naţiunile arabe este faptul că omul îşi doreşte mai multă simplitate. Este total lisit de logică să ai un cod de legi duplicitar, care să te pună în imposibilitatea de a te apăra. Mai mult, în societăţile dezvoltate, orice proces presupune costuri exorbitante, ceea ce a făcut ca accesul individului la justiţie să devină practic nul. În special în procesele comerciale poţi fi învins în cazul în care oponentul tău are bani să întindă procesul mai mult decât poţi suporta tu, astfel încât poţi fi forţat să ajungi la o înţelegere, chiar dacă aceasta este împotriva cursului logic, al adevărului.

Celălalt element care va forţa schimbarea societăţii va fi redistribuirea puterii. Politicienii marionetă au compromis esenţa statului şi, putem spune, au fost principalii vectori care au condus la încălcarea contractului social. Dar, la nivel teoretic, politicienii sunt emanaţia unor alegeri democratice. Ei bine, tocmai aici lucrurile par a nu mai funcţiona: restricţiile de tot felul care fac imposibil accesul individului la structurile de conducere au condus la formarea unor monopoluri politice. Spargerea acestor monopoluri devine obligatorie, iar aceasta cred că va conduce la o puternică redefinire a statului: pe de o parte vom asista la crearea unor instituţii absolut necontrolabile de catre politicieni, unde accesul se va face meritocratic(de ex. Justiţie), iar de cealaltă parte, statul se va sparge în bucăţi mai mici, aproape atomizate, puternic orientate către comunitatea locală. Rolul statului în economie va fi practic nul, iar sistemul de impozitare, probabil, va fi unul simplificat şi total transparent.

Dar cea mai mare evoluţie va fi cea de la nivelul sistemului financiar unde sistemul fracţionar îşi vede sfârşitul. Accelerarea dezvoltării din secolul trecut a făcut necesară apariţia unei pauze de respiraţie. Dezvoltarea de până acum este de ajuns, iar ceea ce trebuie să facem este să consolidăm această bază. În aceste condiţii, creşterea continuă impulsionată de sistemul fracţionar nu mai este necesară ci, mai mult, devine toxică. Acesta este falimentul sistemului fracţionar de care vorbeam într-un articol trecut. El nu mai este necesar şi necesită modificări radicale, care pornesc de la esenţa sa, anume banul. Banul nu va mai putea fi manipulabil şi va reprezenta un mijloc exclusiv de schimb având acoperire în ceea ce societatea oferă. Sistemul nu va mai fi raportat la o singură monedă ci la un concept căruia îi vor fi subsumate sistemele financiare dezvoltate la nivel local.

Cred că vom avea parte de o schimbare profundă a societăţii, poate una dintre cele care rămân marcate în istorie cu litere de-o şchioapă. Sistemul actual însă nu este pregătit pentru asta. Cu toate că sfârşitul îi este aproape, are nevoie de o ultimă sforţare, de o ultimă bulă a tuturor bulelor. Aceasta cred că va urma într-un termen forte scurt. Când vorbeam despre revenirea optimismului, exact la aceasta mă refeream, la ruperea completă de realitate a sistemului financiar actual urmată de imposibilitatea de a se autojustifica. Urmarea nu poate fi decât una singură: generalizarea nemulţumirilor şi saltul într-o altă dimensiune a istoriei. Postistoria se va dovedi o farsă, iar ultimul om are nevoie să scape din capcana postmodernă cu care a fost amăgit până acum.

P.S. A nu se confunda ceea ce am spus cu vreun libertarianism de orice fel. De asemenea, noul sistem financiar sunt convins ca nu va avea de-a face etaloanul-aur sau cu orice altă aberaţie a istoriei. 

18 comentarii:

  1. De asta ne-am saturat, prezentarea hotiei ca cinste, anormalului ca normal, dobanzii ca necesare s.a.m.d. si de toti 'stein-ii" care dau lectii :

    http://ziarero.antena3.ro/1314092851-Dan_Negru_sanctionat_de_CNDC_pentru_afirmatiile_pe_pe_blog_despre_homosexuali_pe_care_i-a_numit_dereglati

    RăspundețiȘtergere
  2. S-ar putea sa intereseze http://www.bankofcanada.ca/2011/08/speeches/how-people-think/

    RăspundețiȘtergere
  3. Dane, nu o sa te mai numesc socialist ce ar vrea sa controleze tot ce misca prin jur (pentru ca exact acolo te indrepti), ci iti voi aduce aminte o vorba veche, ce se potriveste perfect cu situatia de acum: "Chaos is not dangerous until it starts to look orderly".

    Degeaba vorbesti despre ordinea naturala a lucrurilor daca tie iti este frica de ea. In plus, cine esti tu sa stabilesti ce e bine pentru toti?

    De ce accepti atat de usor cedarea libertatii (proprietatii) tale? Vorbesti despre libertarianism de parca ai vorbi cu niste rednecksi din Texas ce nu merita efortul unui dialog, de parca unui om simplu de pe strada ii este refuzata cunoasterea unor Adevaruri Universale Absolute, pe cand unui "invatacel de la Harvard" acestea i s-ar deschide in fata fara nici un mister.

    Well, nicaieri in libertarianism nu e trecuta ca fiind obligatorie o intoarcere la gold standard, aceasta fiind doar o diversiune aproape la fel ca cea cu Fratia Musulmana. Cad in ea doar cei care isi merita soarta. La fel si faza cu interventia statului.

    Insa de aici sa interzici tu orice monopol doar pentru ca nu iti convine, doar pentru ca tu ai impresia ca te lezeaza intr-un fel..

    In fine.

    RăspundețiȘtergere
  4. inca un semnal: short pe banci.
    esti un bun barometru. a nu se intelege ca data trecuta ca incerc sa intuiesc ce pozitii ai tu, nu.
    pur si simplu sunt ganduri care-mi vin in timp ce-ti citesc articolele.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand se va intampla asta? Care e perioada de timp pentru a se intampla asa ceva? Pune si timpul in ecuatie si vezi ce iese!

    RăspundețiȘtergere
  6. Jonh Galt - nu ma priveste orientarea lui dan dpdv al oranduirii societatii . Dar nu inteleg de ce tineti cu dintii de un sistem bolnav ( Capitalism) ? Si cand ceva nu merge bine tot mai des in ultima perioada aruncati matza in curtea socilismului ca si cand daca nu va place cu noi treceti la aia.
    De ce trebuie sa aleg intre doua sisteme ce si-au dovedit "fiabilitatea" cu varf si indesat?De ce trebuie sa merg la vot si aleg cine sa ma fure in urmatorii 4-5 ani? De ce trebuie sa existe camataria legalizata si de ce sistemul bancar condus de "minti luminate" se conporta ca niste despoti ? De ce modul de a trai pe datorie este un model considerat de "succes" cand defapt este o impingere spre o forma moderna de sclavagism ? Iata cateva din binefacerile modelului capitalist atat de ridicat in slavi !

    Nu stiu in ce lume traiesti tu dar libertatea la un nivel inalt se transforma in altceva ....te las pe tine sa vezi cu ochii tai in ce! Stiu ca nu suntem egali asta ne-a invatat mama-natura si nu cartile lui X sau Y , dar asta nu e un motiv sa ne dam la gioale pe unde ne prindem .

    RăspundețiȘtergere
  7. Libertatea mea se termina unde incepe libertatea ta ...spune o fraza celebra . Tot mai des observ si in oranduirea capitalista incalcarea acestor libertati ce pe hartii apar ca fiind fundamentale . Ca o forma apropiata de capitalism sa fie oarecum de succes ar trebui sa fie doar nemti si japonezi pe planeta asta , dar din pacate si aceste modele au fost pervertite , factorul uman degradeaza orice concept , suntem incapabili sa avem un parcurs liniar , o luam mereu in zig-zag .

    RăspundețiȘtergere
  8. Defindus, ii acuzi pe altii de propria incompetenta? Doar socialistii au acest obicei, sa-i acuze pe ceilalti de propriile greseli. Incearca sa nu faci si tu aceasta eroare pentru ca asa ajungem in nonsens si absurd.

    Daca ai pleca de la premize corecte ai vedea extrem de usor unde e problema.

    RăspundețiȘtergere
  9. ego: Si totusi, de unde deduci tu short pe banci?

    RăspundețiȘtergere
  10. John Galt: Personal cred ca tu ai o problema cu propria existenta. Altfel nu pot interpreta tonul belicos, revansard si radical.
    Ma simt nevoit sa-ti atrag atentia ca eu, pe acest blog, nu fac altceva decat sa-mi exprim propriile opinii. Daca nu esti de acord cu ele esti liber sa ma penalizezi necitindu-ma

    RăspundețiȘtergere
  11. @Dan,
    2 intrebari, te rog:
    1) Ce te-a determinat sa dai drumul acestui articol (exceptional)? Spui ca ai fost oarecum provocat...doar atat?...
    2) Revin (sub alta forma) cu o intrebare dintr-un comment din articolul anterior: crezi ca derularea scenariului de mai sus se poate face de la sine, in mod natural? Sa fiu mai exact: in mod evident, sistemul fractionar este pe duca; nu mai ai sistem fractionar, nu mai ai bani-credit, nu mai ai consum si crestere economica, tot modelul economic actual intra in colaps. Corolar: statul actual (obscura mixtura de roluri politice si financiare) este pe duca si puterea/autoritatea lui se va dilua corespunzator. De aici insa, cred ca sunt posibile mai multe scenarii. Daca oamenii (o masa critica) nu inteleg ca au de facut niste alegeri si lasa lucrurile la voia intamplarii, vom asista la tribalizarea societatii, impartire pe clanuri si in final la o societate de tip sicilian. Este un scenariu la fel de probabil ca prosperele comunitati locale cu autonomie aproape completa despre care vorbesti. Diferenta consta in "alegerile constiente" pe care o masa critica e obligatoriu sa le faca si sa si le asume. La un nivel minim, aceasta masa critica trebuie sa-si recunoasca liderii cu viziune si sa-i sprijine. Altfel, alternativa este haosul cu urmari dintre cele mai imprevizibile.

    @John Galt,
    Am senzatia ca nu ai citit articolul; sau poate nu l-ai inteles...

    RăspundețiȘtergere
  12. de aici: "Acesta este falimentul sistemului fracţionar de care vorbeam într-un articol trecut."

    RăspundețiȘtergere
  13. gelu: Personal cred ca tot ceea ce se va produce se va face natural, fara alte interventii.

    ego: Cred ca ar trebui sa inveti sa intelegi lucrurile in functie de context si sa intelegi ceva mai adanc decat primul nivel. Altfel, risti sa fii mereu in contratimp.

    RăspundețiȘtergere
  14. @defindus

    Capitalismul - existenta in mod legitim ca proprietate privata si utilizarea neingradita a factorilor de productie - nu este un scop in sine, ci doar rezultatul insusirii unui set de valori morale ce impun respectul pentru individ si pentru proprietatea sa. Sistemul actual numai capitalism nu se poate numi; e mai degraba o forma de fascism moderat, caracterizat de dirijism economic, si bazat pe pradarea si redistributia resurselor pe critereii politice. Bineinteles, principiile morale sunt particulare. Pana la urma fiecare face ce vrea, insa trebuie sa isi asume si consecintele.

    RăspundețiȘtergere
  15. De referinta: http://www.youtube.com/watch?v=KGPa5Ob-5Ps&feature=player_embedded

    RăspundețiȘtergere
  16. Legat de Sharia si banci, am primit niste detalii interesante de la cineva care de cativa ani sta in Quatar. Am mai pus niste intrebari, sa vad ce raspunsuri voi mai primi.
    Pana atunci...:
    "in Qatar, daca ai dreptul sa primesti credit, conditiile sunt super-super avantajoase - nici nu se compara cu hotia de la noi, (dobanzi de ~2%, servicii gratuite, super ok). Iar daca esti qatarez, e de vis sa faci credite.... dar asta e un pic cam tarziu pentru noi :))))
    in orice caz, poti primi credit doar daca esti rezident de minim 2 ani in Qatar, si ai un salariu minim de 10000 sau 15000 de riali (adica tot cam atatia lei de-ai nostri), cu contract de munca si tot tacamul (aprobare de la sponsor, etc). Exista banci islamice si banci occidentale care, unele dintre ele au si branch-uri islamice, insa stiu ca se vor face niste schimbari in ceea ce priveste branch-urile islamice, parca am inteles ca le desfiinteaza, nu stiu inca exact; si nici nu stiu care sunt diferentele intre ele - eu lucrez cu HSBC si cu Doha Bank si ambele au proceduri standard internationale adaptate desigur la legile locale, adica mai simple si mai ok decat la noi"

    RăspundețiȘtergere
  17. Intrebari pentru Dan despre noul sistem monetar.
    Banul nu va mai putea fi manipulabil şi va reprezenta un mijloc exclusiv de schimb având acoperire în ceea ce societatea oferă. Sistemul nu va mai fi raportat la o singură monedă ci la un concept căruia îi vor fi subsumate sistemele financiare dezvoltate la nivel local.
    Cateva intrebari:
    1) Cum se vor mai efectua tranzactii monetare intre orase si tari? Ce moneda se va folosi?
    2) O tara nu va mai avea moneda nationala?
    3) Ce se va intampla cu procesul curent de globalizare care este in plina desfasurare?
    4) Va mai exista online banking? :P

    RăspundețiȘtergere
  18. Inca o intrebare f. la obiect, textul e mai lung dar ideea e foarte simpla.
    Nu crezi ca vor niste etape intermediare intre momentul actual si colapsul sistemului fractionar?
    O etapa intermediara ar fi cea in care bancile europene importante worldwide (BNP, GLE, DBK, etc) isi restrang drastic activitatea pt ca UE e impinsa in jos pe plan mondial (de China & SUA in principal).
    Este o opinie recenta cum ca aceste banci e imposibil sa devina doar banci regionale, asa ca vor cam disparea?!?!?!
    Pe scurt, o etapa intermediara in care bancile regionale vor continua sa functioneze normal, iar celelalte nu.
    SAU de fapt bancile regionale (de economii; ex: DE, SWI) sunt strans legate de cele "comerciale"/de stat si vor fi influentate puternic de problemele celor din urma?!
    Mersi pt timpul acordat pt citirea acestor mesaje si un raspuns f.f.f. scurt este mai mult decat suficient.

    RăspundețiȘtergere