vineri, 7 octombrie 2011

Torentul

Aflat pentru ultima dată în poziția de șef, Trichet a ținut să-și încheie cariera la BCE prin aruncarea de bani pe piață pentru prevenirea deraierilor accidentale. Este o mișcare discutabilă, care a fost pusă de mai multe ori sub semnul întrebării și care, cel mai probabil, va fi continuată de Mario Draghi.

Europa nu face altceva decât să copieze politica americană. În timp ce BCE se substituie pieței libere în ceea ce privește emisiunile de bonduri ale statelor membre, oficialii nu știu ce măsuri să ia pentru recapitalizarea băncilor deoarece problemele lor sunt din ce în ce mai spinoase. Dexia este doar una din multele găuri negre ale sistemului financiar european. Îmi spunea foarte plastic un prieten că Dexia reprezintă începutul suferinței pentru Europa Occidentală. Marii lideri ai statelor puternice din UE nu au făcut altceva decât să-și bată joc de țările lovite de criză. Oare cât de moral este să condiționezi acordarea unui ajutor financiar de cumpărarea unor servicii inutile? Cât de departe poate merge ticăloșia celor care în fața publicului joacă rolul salvatorului, iar în particular fac presiuni pentru diverse potlogării? Din nefericire pentru ei, ziua judecății vine mult mai repede decât credeau. Criza grecească începe să lovească din ce în ce mai radical. În prostia lor, atât francezii cât și nemții, nu au fost conștienți nicio clipă că joaca cu focul se poate transforma în incendiu.

Lucrurile sunt mult mai interconectate în UE. Acest fapt trebuia înțeles și evaluat înainte de jocurile duplicitare. Desigur, n-a fost așa și, în locul analizelor, politicienii prostovani ai UE au preferat loviturile de imagine, discursurile patriotarde și potlogăriile financiare. Cum bine știm din istorie, indeciziile se răzbună. Iată de ce, pornind de la o situație care inițial putea fi rezolvată elegant s-a ajuns într-o fundătură. În cazul în care Grecia are parte de un derapaj politic, cel mai probabil va decide părăsirea zonei Euro, o mișcare cu consecințe benefice pentru țară(în acest moment), dar dezastruoasă pentru Uniune. Este o ironie a sorții faptul că întreaga construcție europeană a ajuns la mâna unei economii care are mai puțin de 2% din PIB-ul UE.

Disperați de situație, liderii UE încearcă o rezolvare pripită. Cum unii nu prea au resurse sunt tentați să copieze politica americană și se uită cu jind către BCE sperând ca acolo, în tezaurul instituției, să găsească o baghetă magică prin intermediul căreia să rezolve toate problemele. Desigur, această baghetă există și poartă numele de torent financiar, adică ceea ce se pregătește acum BCE să facă. Prin programul anunțat, băncile cu probleme vor avea acces aproape nelimitat la împrumuturi cu dobândă mică. Într-adevăr, prin această intervenție, pe termen scurt, jena financiară a unor instituții va dispărea ca prin farmec. Marea problemă care se pune este dacă într-adevăr acest tratament neobișnuit va rezolva ceva. Experiența ne învață că nu. Din moment ce un manager a înțeles că există și această posibilitate, cel mai probabil o va considera normală. Și cum nu este prima dată când BCE dă oxigen la liber toată lumea se va baza pe nemurirea acestei facilități.  

Văzând că lucrurile se calmează, oficialii vor prefera continuarea jocurilor lor sterile în locul găsirii măsurilor necesare a fi implementate. Astfel nu vor observa cum întreg sistemul financiar-bancar european va intra în poveste și cum BCE se va transforma într-o Alice în țara minunilor. Cum realitatea se răzbună de fiecare dată, dulcea visare a întregului sistem bancar continental riscă să fie spulberată de un adevărat cataclism care nu va mai putea fi oprit. Știu, sună radical și oarecum cu șanse mici de a se îndeplini. Însă credeți că avem motive să fim optimiști în condițiile în care jocurile politice în Europa sunt făcute de niște panglicari?

Luând ca model politica americană, putem observa cum rezultatele mărețelor injecții de capital nu au reuşit  decât să conducă economia într-o modestă stagnare, nicidecum spre mult aşteptata creştere. Nu cred că sunt motive să considerăm că în UE se va ajunge la altceva. Ceea ce rămâne de văzut este direcţia pe care o vor lua torenţii monetari injectaţi cu dărnicie de Băncile Centrale. Până acum, americanii au reuşit să-i ţină în frâu pe-ai lor. Va reuşi Europa acelaşi lucru?

P.S. Este interesant de observat cum Banca Angliei a anunţat un program similar de injecţii motivând că ne aflăm în cea mai gravă criză din istorie. Nu a făcut acest lucru înainte de decizia BCE pentru a se proteja de o devalorizare accentuată a monedei. Concluzia e simplă: dolarul, euro şi lira sterlină au ales să se devalorizeze împreună(păstrând neschimbate raporturile dintre ele, nu fac valuri). Deocamdată nimeni nu spune nimic. Întrebarea e până când?

8 comentarii:

  1. salut Dan...un comentariu foarte bun, felicitari...si pietele sunt fericite, semn ca valul de scadere s-a gterminat momentan si urmeaza unul de crestere in piete....trendul major ramane insa neschimbat, in ciuda acestei paranteze de cateva saptamani/luni....probabil ca in 2012 se muta scadentele...rabdare si tutun...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu cred ca Greciei, in situatia in care se afla, pe termen mediu (cel putin) ii va fi mai bine cu drahmele.
    Iar daca Grecia iese din Euroland, de ce n-ar face-o si Italia, Portugalia, Irlanda si care s-or mai gasi pe drum? Si uite asa, o munca de zeci de ani se duce pe apa sambetei. Nu pot sa nu observ pt. a nu stiu cate oara ca pana si la cele mai inalte nivele ale societatii, majoritatea oamenilor sunt incapabili de a avea o viziune de ansamblu. Simpla lacomie nu e o explicatie suficienta pt. ce se intampla acum in lume; e la mintea cocosului ca in felul in care actioneaza la ora actuala liderii europeni si in general liderii lumii (aia lacomi si fara scrupule) pur si simplu omoara vaca de muls.

    RăspundețiȘtergere
  3. Consensul la scaderea dolar,euro,lira incearca sa restabilizeze situatia cu China,Japonia,poate Singapore si alte state vecine,dar nu pot sa nu observ ca doar lacomia si suficienta sunt la baza masurilor luate,plata de cele ,mai multe ori facand-o oamenii obisnuiti chiar daca exista miscarea Wall Street.

    RăspundețiȘtergere
  4. cristian dogaru: Multumesc pentru aprecieri. Din cate se vede lucrurile merg pe pattern-ul pe care l-am descris in vara(crestere urmata de prabusire). Daca se va dovedi ca am avut dreptate, cred ca strang suficient cat sa ma pensionez. :-))
    Anonim(1): Italiei ii este imposibil sa iasa din zona euro. Ar fi un adevarat dezastru pentru ei deoarece sunt una dintre cele mai mari piete de bonduri.
    Anonim(3): Pai nu prea e asa. Cel putin yuan-ul e legat de dolar, asa ca oricat de mult ar cobori dolarul, yuan-ul pastreaza acelasi raport.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulți economişti cred totuși că injecția de capital poaspăt în bănci ar fi o soluție mai ieftină decât continuarea oferirii de pachete de salvare pentru ţările supraîndatorate. În plus, deoarece guvernele ar primi acţiuni ale băncilor în schimbul ajutorului, contribuabilii nu ar fi lăsați să suporte singuri costurile crizei.

    Pachetul de salvare amână doar soluţia la criză, dar o "tunsoare a datoriei" (debt haircut) ar fi cel puţin începutul unei soluţii. Cu o tunsoare a datoriei, circa 80% din costuri vor fi în sarcina actorilor din finanţa internaţională - de la investitori privaţi, fonduri de investiții şi societăţi de asigurare. Contribuabilii ar fi loviți mai puţin dur.

    Rămân totuși incertitudini considerabile cu privire la efectele secundare pe care o strategie de tip "debt haircut" le-ar putea avea. Cât timp, de exemplu, ar urma băncile să continue să se bazeze pe sprijin din partea statului? Şi cât succes ar avea guvernele în a-și vinde acţiunilor lor în bănci?

    În cazul în care am asista totuși la falimente de stat, fondul de salvare a monedei euro este în continuare necesar, întrucât ar putea să treacă destul de mult timp înainte ca ţările lovite de criză să fie în măsură să se împrumute din nou pe cont propriu de pe pieţele de capital. Până atunci, aceste țări ar trebui să fie susţinute de țările solvente din zona euro. Acest lucru se pare că este inevitabil...

    RăspundețiȘtergere
  6. aceste țări ar trebui să fie susţinute de țările solvente din zona euro. Acest lucru se pare că este inevitabil...

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut Dan,
    Anonim 1 este de fapt Gelu; am uitat sa ma semnez :).
    Am mai spus cu alte ocazii ca nu sunt un specialist, prin urmare am nevoie de o lamurire.
    Daca Italia ca stat se finanteaza preponderent prin bonduri, ce se intampla daca nu mai poate sa le rascumpere? Ce ar impiedica-o in acest caz sa iasa din Euroland?
    Nu stiu daca am pus bine intrebarea...
    Merci.

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!

    RăspundețiȘtergere