sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Iluzia simplitatii(sau o replica pentru Dan Selaru)

După ce lupta împotriva crizei a reușit doar să ne demonstreze cât de neajutorați suntem, după ce s-au  canalizat energii imense pentru a repune lucrurile pe făgașul normal, oamenii au observat cu stupoare că sunt în fața unei probleme mai mari decât își putuseră imagina. Că e mare poate puțin ar conta. Frustrant e că de fiecare dată ne demonstrează că e mai mare decât ne-am fi imaginat, iar fragilitățile apar la tot pasul. Așa că, în fața monstrului semi-ascuns încep să apară fireștile întrebări despre originile sale. Și aceasta pentru că abia acum am început să înțelegem că tratarea efectului e inutilă fără cunoașterea cauzei(o chestiune veche de când lumea de altfel).

Poate cea mai interesantă teorie care începe să fie mediatizată este cea a exacerbării complexității. Pe scurt, societatea umană a ajuns la un grad de complexitate nesustenabil ceea ce conduce logic spre necesitatea unei simplificări radicale, a unei reveniri la normalitate. Sunt aduse în sprijinul acestei teorii diverse cifre, iar demonstrațiile par a avea substanță. Aveți idee câte produse financiare mișună prin lumea asta, aveți idee câte variabile sunt puse în mișcare atunci când un trader apasă buy sau sell? De câte lucruri trebuie să țină cont omul contemporan atunci când face chestii normale precum cumpărăturile. Vulgarizând, constatăm că și atunci când vrei să-ți iei o pereche de pantaloni ai de ales dintr-o gamă atât de variată cum nu i-a fost dat omului să trăiască până acum. Mai vreți argumente? V-ați gândit ce se află în spatele apăsării întrerupătorului de la veioză? Câtă energie și câtă complexitate pentru a aprinde o banalitate de bec? ”Cetăţeanul de acum 15000 de ani avea la dispoziţie sute de produse şi servicii, cetăţeanul actual are la dispoziţie zeci de miliarde de produse şi servicii, complexitatea economiei a sărit cam 8 ordine de mărime.” - spune pe bună dreptate Dan Selaru. Suntem așadar prizonierii complexității?

Istoria pare a da dreptate celor situați pe această poziție. Spre exemplu, în excepționala sa lucrare ”The Fall of Rome And the End of Civilization” Bryan Ward-Perkins ne zugrăvește o lume în care căderea deteriorează totul de la dichisurile unei lumi sofisticate până la siguranță și confort. Căderea grandioasei constricții a Imperiului Roman echivalează cu abandonarea vârfului la care ajunsese civilizația, capitularea ființei în fața destinului nemilos al celui care a încercat să urce prea sus, prea aproape de ochiul și urechea zeilor. Așa e oare?

Pare ciudat cum, în fața acestei avalanșe de argumente, există indivizi rudimentari ca mine care se situează pe poziții contrare. Dar sunt oare argumente care să justifice o poziție contrară? Voi încerca să creionez câteva punând în același timp la îndoială argumentele taberei opuse. În primul rând mă întreb, pe bună dreptate, ce înseamnă complexitate. Poate oare numărul de produse pe care o societate le produce să fie un semn al complexității? Cu ce e inferioară o societate în care oamenii poartă pantaloni față de o societate în care oamenii poartă pantaloni cu zece milioane de etichete diferite? Oare în antichitatea greacă aveam de-a face cu o societate simplă? Ca să nu vorbesc de minonienii pe care neliniștile i-au purtat dincolo de imaginația lor, în ciuda mării care părea că-i condamnă la captivitate. Aveam pe-atunci de-a face cu societăți simple? A cutreiera cu câteva vâsle(și mai apoi cu o pânză) de-a lungul și de-a latul Mediteranei pentru a face comerț era oare apanajul unei societăți simple? Ca să nu mai vorbesc despre democrația ateniană. Oare cât de complexă putea fi acea societate în condițiile în care cel pe care-l condamnase la moarte refuzase să se salveze și, mai mult, putea rosti ”Așadar nici cu nedreptate nu trebuie să răspundem, nici cu rău, nici unui om, oricât am fi fost de nedreptățiți de dânsul ”? Evreii reprezentau oare o societate simplă doar pentru că se închinau doar unui singur Dumnezeu? Erau ei oare mai simpli decât romanii sau mai complecși? Cu toate că dacă enumerăm zeii celor două societăți balanța ar înclina în fața romanilor, complexitatea simplității religiei lor nu cred că trebuie discutată. Nu are sens să aduc alte argumente ale istoriei deoarece, de fiecare dată, vom constata că, în ceea ce privește complexitatea, lumea se cam învârte în jurul acelorași variabile.  E greu să conștientizăm acest lucru deoarece, în ochii noștri, istoria e statică în timp ce actualitatea e dinamică. Revelația complexității societăților istorice am avut-o în două muzee mici(Muzeul de Arheologie din Salonic și Muzeul Civilizațiilor Anatoliei de la Ankara), dar care știu pe deplin să scoată în evidență ceea ce contează cu adevărat din istorie. Cu ce e mai complex comerțul cu droguri de acum față de comerțul cu droguri din antichitate(mulți probabil se uită cu ochii cât cepele la această afirmație, dar e bine de știut că a existat și așa ceva). Cu ce e mai complex transportul de acum față de perioada în care, pentru a transporta ceva, erai obligat să-i tocmești pe Templieri? Cu ce e mai complex un zgârie-nori față de Marea Piramidă? Nu cumva ne uităm strâmb? 

Probabil pentru un om al științelor exacte în general(și pentru un matematician în special), complexitatea e haosul. Și aceasta pentru că, în ochii acestora, complexitatea arată altfel decât în ochii oamenilor simpli. Pentru un matematician complexitatea este construcția grandioasă pe care trebuie să o ridice numai ca suport al unei demonstrații. Pentru el complexitatea sunt schelele(cele care în final se demontează) deoarece construcția(rezultatul final) nu este altceva decât frumusețea simplității depline. Orice om de știință construiește demonstrații de o complexitate grandioasă pentru a ajunge la simplitate. Pentru noi, ceilalți, simplul e tot ceea ce se supune unor legi cunoscute(odată ce ai înțeles legile, orice se descompune în legile cunoscute, devenind inteligibil) în timp ce complexul scapă acestora. Adepți ai formelor regulate, ai rezultatelor previzibile, ai lumii cuantificabile, unii scapă din vedere adevărata frumusețe a lumii dată de aleatoriu și, finalmente, de complexitate. Privind prin această prismă, lumea noastră nu e deloc una complexă ci penibil de simplă. Aproape tot e guvernat de o regulă, aproape tot se supune unor legi cunoscute. Sunt acestea prea multe? Poate că da, dar toate sunt umbre ale unor principii simple care te ajută să intuiești corect direcția. Oare ce e complicat în a apăsa câteva taste pentru ca, într-o perioadă inimaginabil de scurtă, să te trezești cu produsul dorit la ușă? Ajuns în acest punct voi spune că sunt speriat de această simplitate deoarece pare a ne acapara, a ne face prizonierii săi împiedicându-ne să fim complecși. Ar trebui să notăm că am ajuns să avem un complex al complexității pe fondul unei simplități aproape depline. Cu alte cuvinte, corifeii teoriei simplificării ar trebui să constate că avem de-a face cu o pseudo-complexitate.  

Ajuns la final nu vreau să las lucrurile în suspans. Dacă nu e vorba de complexitate atunci care e problema acestei societăți? De ce nu e capabilă să se stabilizeze așa cum a făcut-o până acum? Din păcate este foarte greu de dat un răspuns deoarece întoarcerea la istorie nu cred că ne ajută prea mult. Aici cred că este capcana în care cad cei mai mulți deoarece devin, inexplicabil, adepții repetabilității istoriei. Când spui că ”majoritatea istoriei omenirii este dominată de o sărăcie extremă vis a vis de standardele actuale” sugerezi că ceea ce avem nu ni s-ar cuveni, că suntem într-o excepție a regulii ”sărăcie”. Nu contrazic acest lucru, dar poate ar trebui să luăm în considerare că(cel puțin până acum) majoritatea timpului omul l-a petrecut în stadiul de bacterie. Posibil ca, până la urmă, să o sfârșim la același stadiu, dar nu vom găsi soluții pentru problemele actuale raportându-ne la scale greșit alese ale istoriei. Poate că ar trebui să gândim în alți termeni și să punem în ecuație factorul ”evoluție”. Cred că în istorie civilizațiile au pierit nu din cauza războaielor, a bolilor sau a dezastrelor naturale. Civilizațiile au dispărut din cauză că nu mai răspundeau așteptărilor oamenilor. Ceea ce-l face pe om fascinant e curiozitatea. E unul din elementele care îl fac să se comporte irațional, să-și modifice prioritățile și necesitățile. Posibil ca noi să ne fi dezvoltat exacerbat pe fondul diminuării, a alienării, altor elemente ale ființei. Curiozitatea ne poate împinge să le redescoperim și, în același timp, să ne schimbăm prioritățile. Este posibil ca actuala criză să fie una a plafonării, a societății care, oricât de complexă ar părea la prima vedere, e apăsător de simplă. Poate că a sosit timpul să mergem pe noi direcții, să ne continuăm căutările în alt mod. E o ipoteză.

18 comentarii:

  1. Paragraful 5: exact asta spune Paul Krugman (cu aceleasi cuvinte) intr-una din cartile sale. Daca nu chiar in prefata. Doar ca el se refera la clartatea limbajului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa fim ambii de acord cu ce inseamna complexitate :-)).

    http://romaniadeieri.blogspot.com/2011/10/ce-este-complexitatea.html

    Nu cred ca suntem prea departe ca viziuni, singurul lucru care ne diferentiaza este cat de aproape ne aflam de peak oil si ce inseamna pentru civiliatia actuala.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cauza problemei tot in linkul ala il gasesti: "energia consumată de un american este echivalentul muncii a 100 de sclavi, un european din EU are, în medie, la dispoziţie munca a 50 de sclavi şi aşa mai departe.".

    Putini stiu asta. Si mai putini stiu ca energia aia vine in principal din surse neregerabile (petrol, hidrocarburi). Si am consumat deja mai mult de jumatate din ele. Iar pe cealalta jumatate se lupta din ce in ce mai multi locuitori ai planetei, cu "costuri" energetice din ce in ce mai mari. Devin constante temperaturi de 24 de grade constant in interioare, indiferent daca e vorba de Nevada sau Oslo, 100.000 litri de apa potabila per cap de locuitor consumati lunar in Las Vegas, etc.

    Asa ca omenirea a intrat in mod inevitabil pe un curs de coliziune. Orice tentativa de evitare nu poate fi facuta de economisti ci de ingineri, nu prin reducerea cu x% a consumului la masini sau promovarea celor electrice (care consuma curent generat din carbuni arsi) ci prin masuri radicale ce vor schimba lumea asa cum o stim. Adica ori ne reducem singuri drastic consumul, ori ne omoram intre noi cand se vor termina rezervele. Si avand in vedere ca deciziile se iau de politicieni si economisti, al doilea scenariu e cel mai probabil.

    De ce e rea complexitatea? Pentru ca daca atrage prea multe resurse economice, nu mai lasa nimic pentru dezvoltare. Si in loc sa se gandeasca "cum sa fac un material mai bun, mai ieftin, mai calduros" producatorii se gandesc "ce culoare sa mai inventez pentru la anul". Exceptand internetul si IT-ul, stagnarea tehnologica e evidenta. Dupa explozia din secolul trecut cu aparitia lycra, nailonului, teflon, etc, in ultimii 20 de ani tot ce apar sunt nuante noi. Complexitate de dragul varietatii, profit prin copiere si colorare diferita, nu prin inovatie.

    Recomand un documentar ce merita vizionat si comentat: The Crash Course.

    RăspundețiȘtergere
  4. Exista o crestere a complexitatii in afata IT, deoarece nu s-a putut face fizic s-a facut virtual, complexitatea produselor financiare :-)).

    RăspundețiȘtergere
  5. In IT e dezvoltare, inovatie, viteze mai mari, etc.

    In financiar e complexitate de dragul profitului, moda.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ontelus Dan Gabriel21 ianuarie 2012 la 11:49

    Complexitatea/maladia financiar-consumista ucide. ,,Restul e tacere".

    RăspundețiȘtergere
  7. Dan Selaru:(1) A reduce totul la peak oil mi se pare a pierde majoritatea peisajului din tabloul general. S-ar putea ca in scurt timp elementul petrol sa nu mai conteze!
    (2) ...Care produse financiare nu sunt atat de complicate. Oricum nu mai complicate decat numele lor(cat de complicata poate fi o combinatie de obligatie cu asigurare si cu pariu?).
    Adamclisi:(1) Baiatu' ala e cam ca Flavian(cu ceva mai multe lecturi fundamentale la activ). Am mai discutat despre el acum vreo 2 ani...
    In alta ordine de idei: de ce e rea complexitatea? Eu cred ca din cauza ca n-ai inteles despre ce e vorba...
    Societatea actuala a accelerat dezvoltarea prin utilizarea hidrocarburilor. Care e provocarea? "Rotunjirea" sistemului, adica gasirea unei surse energetice regenerabile care sa fie si viabila. E posibil? Da. Nu mai e mult!
    Eu insa vorbeam despre cu totul altceva...
    (2)Care viteze mai mari? S-a atins limita siliciului! Urmeaza consolidarea.
    Ontelus Dan Gabriel: Ai o piata-ntreaga pentru slogane!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dane: "Flavianizarea", la fel ca si acuzarea "esti comunist/nationalist/anarhist" nu e o explicatie. Pesimismul nu e un handicap, ci optimismul e cel care a impins de prea multe ori oamenii in directii gresite, peste marginea prapastiei.

    "Rotunjirea" sistemului, adica gasirea unei surse energetice regenerabile care sa fie si viabila. E posibil? Da. Nu mai e mult!: fals pana la proba contrarie. E imnul economistilor pentru a calma plebea. In realitate nu s-a facut nici un pas de a ne apropia de energia petrolului sau a hidrocarburilor. Ne invartim in cerc cu masini electrice, hidrogen, etc. Desi masinile electrice folosesc energie neregenerabila asa cum am mai spus, iar hidrogenul este un "acumulator" de energie, nu un "generator" asa cum multi cred. Ca sa produci hidrogen lichid e nevoie de energie, din nou, neregenerabila. E ca si cum ai spune "am descoperit apa calda, ea ne incalzeste casele!".

    Daca continui sa sustii ca "suntem aproape", da exemple clare, fezabile, cu sanse de aplicare globala in urmatorul deceniu. Nu vinde pasarea de pe gard, "mai avem putin! suntem aproape! eu vad deja vad luminita de la capatul tunelului!". Altfel, pesimistul ala de la The Crash Course e cel realist, nu tu, nu economistii, nu politicienii.

    2) Nu siliciul si-a atins viteza maxima, siliciul nu e singurul, de ani de zile exista tehnologii gen disc optic multistrat, capabile de viteze ce fac DVD-ul de azi sa para o disketta de 5.25". Ci piata s-a consolidat deja, s-a polarizat, AMD a cumparat ATI, Seagate a cumparat Maxtor, etc. Conducerea IT-ului a fost luata de "baieti destepti la 4 ace" care fac acum bani din "varietate" (glossy, i-Alb, etc) nu din inovatie. Geniile IT care au creat domeniul asta au fost bagate in concediu prelungit.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ontelus Dan Gabriel21 ianuarie 2012 la 14:12

    Solomonic sau paradoxal, atat Dan Selaru, cat si Dan Diaconu au dreptate. Si nu doar pentru ca postarile si comentatorii lor au o tinuta remarcabila, ci fiindca, in functie de observator si de realitatea observata & conceptualizata, complexitatea este dimensiunea corpusculara, iar simplitatea este cea ondulatorie. Astfel, evaluand tehnocratic-matematic, Dan Selaru arata just fragilitatea echilibrului termodinamic al lumii globalizate, a carei complexitate politicienii si economistii nu o mai pot gestiona. Pe de alta parte, istorico-filosofic, Dan Diaconu denunta, la fel de corect, ,,plafonarea" din lumea actuala, ascunsa in spatele unei diversitati de bunuri si servicii. Concluzia, pe care o intuim cei mai multi, este ca fie agonia financiar-consumista va continua pana la epuizarea resurselor, fie cineva/ceva o va opri, dand un alt curs, neprevazut, umanitatii.

    RăspundețiȘtergere
  10. Adamclisi:(1) L-am adus in discutie pe Flavian din cauza ca Martenson era idolul lui. Departe de mine gandul sa jignesc pe cineva.
    In ceea ce priveste restul alegatiilor pe care le faci nu comentez. Doar pastrez comentariul pentru a ti-l pune in fata peste 8-10 luni. :-)
    (2) Prin ceea ce ai scris(cu exceptia primei fraze) nu faci altceva decat sa-mi dai dreptate. Urmeaza consolidarea. Atat.

    RăspundețiȘtergere
  11. "abia acum am început să înțelegem că tratarea efectului e inutilă fără cunoașterea cauzei(o chestiune veche de când lumea de altfel)."

    Complet de acord, restul e... doar un răspuns pentru Dan Șelaru care a prezentat niște... influențe... din on-line... "gen" interpretari gresite ale celor de la zerohedge care au gogonat niște concepte preluate de pe Peak Oil. În finalul articolului a și ținut să scuze politrucii români pe motiv că... n-au ce face. Poate cel mult o pavea și-o pârtie.

    Ceea ce a crescut în complexitate este capacitatea sistemelor de a favoriza concentrarea bogăției și de a menține această situație.

    Pentru a transfera resursa din... farfuria sărăntocului în contul "capitalistului dăștept, de dreapta" a fost nevoie de ȚEPE TOT MAI COMPLEXE (scheme Ponzi tot mai subtile)... până când săracul a rămas în farfuria... goală.
    "Din 2008 încoace", pentru a menține statul quo-ul celor 0,1%, iarasi s-a apelat la... complexitate. :D

    Deși avem resursele și technologiile necesare asigurării unui nivel de trai decent pentru toți farfurioșii, deocamdată sistemul "complex" pompează digits pentru menținerea schemelor Ponzi, precum și în speculații pe grău, ovăz... petrol, care provoacă beatitudinea bine cunoscută... consumatorului final.

    Dar oricărei aluzii la echitate și reglementare a sistemului financiar, tonetarii sar în apărarea... "capitalismului"... trimițând oral victimele sistemului "complex" la... muncă, de parcă munca le-ar rezolva... problemele. :D

    Cu cât ești mai cretin și handicapat cu atât sistemul "complex" se poate lipsi mai ușor de tine. "Din contră", capabilii și perspicacii produc plus valoare fără număr... pentru același sistem "complex" până când ajung în stadiul de cretini sau/și handicapați.

    Prioritatile si necesitatile majoritatii au ramas in mare cam aceleasi cu cele ale victimelor... sclavagismului sau feudalismului.

    Nu speraţi că se vor întoarce vremurile "bune" de altădată, nu există aşa ceva, e doar un truc al creierului nostru.

    Dan@trenduri, negatia de mai sus este fie puerilă, fie susceptibilă de "educarea"... tonetarilor.

    Evolutia e un concept... periculos pentru sistemele "complexe". :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Do the Math, e la mine in blogroll, e un blog pe care merita sa-l citesti, ca sa vezi cu cifre de ce simplitatea este, ca vreau eu sau nu, solutia care se va impune.

    RăspundețiȘtergere
  13. Un sistem complex este insusi omul, un singur om, pe care intreaga omenire nu a ajuns sa-l cunoasca decat poate 1%. Vorbim de politici planetare cand nu suntem in stare sa ne intelegem cu alti 10 locatari de pe scara blocului intr-o problema simpla. Si ala e un sistem extrem de complex.

    Pe de alta parte, prin prisma populatiei prezente exagerat de mari comparativ cu toata istoria cunoscuta, si cu dinamica ei actuala, prin prisma mijloacelor de distrugere in masa care se afla in mainile cine stie cui, cred ca suntem intr-un echilibru extrem de instabil.

    Cred ca vorba omului simplu: "ce-o fi, Dumnezeu stie" e cea mai inteleapta, omenirea e depasita de ceea ce se intampla, si nu intelege nimic, oricat ar incerca sa para ca isi are destinul sub control.

    RăspundețiȘtergere
  14. Noile directzii sunt o varianta si in opinia mea. In sensul ca aceasta ferfenitzare a societatzii este dictata de ceea ce doresc oamenii, de driveul lor. Moda, valorile ce definesc succesul, ceea ce credem noi ca ne face fericitzi. Cred ca ipotezele calcul ale lui Dan Selaru sunt valabile. Nu stiu in ce masura suntem in criza petrolier-energetica.

    Partea proasta este ca omul tinde sa se schimbe doar in urma unor shocuri. Putzin sunt cei care au o privire diferita asupra lumii si semenilor. Si chiar si aceia sunt prinsi in textura sociala care ne duce la serviciu zilnic intre 8-16.

    O alta cale a reducerii complexitatii ar mai putea fi in opinia mea readucerea omului ca fiintza capabila a reduce entropia in centrul economiei. Economia in momentul acesta este condusa de "oameni juridici", incapabili de alegeri intre bine si rau, fiintze hade fara suflet,ci doar cu o morbida grija de canibalizare a tot ce mishca. Exemplul cel mai concret si celebru este Steve Jobs si lupta lui cu o companie pe care el a creat-o si care l-a ejectat si respins. Produsul sau este un exemplu de reducere a complexitatii. Dorit de teenager si miliardar deopotriva.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Dan,
    Fara a dori sa te contrazic (strict legat de acest articol), imi aduc aminte ca intr-un articol mai vechi ai dat ca posibila solutie la actuala criza o restructurare a societatii pe toate palierele, in unitati mai mici, mai flexibile si mai transparente. O solutie de bun-simt, intrucat actuala criza, dupa parerea mea, este o criza a valorilor; e o criza cauzata de coruptie si impostura. Ori coruptia si/sau impostura isi fac loc si se camufleaza cu usurinta in structurile super-ierarhizate, unde in hatisul birocratic si in incalceala unor regulamente ingrozitor de stufoase, reusesc sa deturneze resursele produse de colectivitate si astfel sa paraziteze intreg sistemul.
    Deci din acest punct de vedere, teoria complexitatii ca si cauza a crizei mi se pare reala.

    @Pongo,
    Am mai spus-o cu alte ocazii: Steve Jobs este un produs de marketing. Este un geniu, adevarat, dar geniul lui a produs gadgeturi, fara valoare adaugata reala. Totul pt. a face bani. Stiu ca multi imi vor sari in cap, dar inainte de aceasta ganditi-va de ce un om ca Sir Tim Berners-Lee este mult mai putin cunoscut desi creatia lui are o importanta cruciala pt. omenire.

    @All,
    Peak-oil si toate problemele energetice...atata timp cat petrolul este pilonul central al actualei civilizatii si produce munti de bani, nu se va livra nicio alta sursa energetica viabila. Motoarele electrice si tot ce se experimenteaza acum sunt piste false. Tehnologiile valide de producere a energiei vor fi livrate la momentul "potrivit", ramane de vazut si la ce costuri...

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Gelu: Pixar nu e produs de marketing. Iphone nu e produs de marketing.Si cu una si cu alta omul a avut probleme. Fara Pixar Disney ajungea in lista aia de subventzionatzi ai bugetului SUA
    Vuiton e produs de marketing :-))

    RăspundețiȘtergere
  17. @Pongo,
    iPhone este un gadget, un produs de marketing; care aduce bani multi celui ce l-a produs, si atat.
    Progresul in industria telecom dat de "telefoanele inteligente" este similar cu ce se intampla in industria auto de vreo 15-20 ani. Gadget, glamour si mult marketing...Un Mercedes fabricat acum 20 de ani era mai fiabil decat unul fabricat azi. Cel putin astea erau declaratiile celor de la Mercedes acum vreo cativa ani, cand si-au fixat ca target sa reatinga acel prag de fiabilitate; personal sunt sceptic ca vor reusi (nu discut motivele caci ma departez de subiect).
    Ma intorc la iPhone...Daca nu esti de acord cu faptul ca iPhone este un gadget si un produs de marketing, incerca sa compari plus-valoarea adusa de un iPhone cu plus-valoarea adusa de tehnologia WWW. Care din ele are impact mai mare asupra societatii umane si o ajuta sa se dezvolte? Personal consider o asemenea intrebare de prisos...
    Si am mai pus o intrebare in postul precedent: de ce Sir Tim Berners-Lee este mult mai putin cunoscut decat Steve Jobs? Daca ai raspunsul la aceasta intrebare, vei intelege de ce iPhone e un produs de marketing.

    RăspundețiȘtergere
  18. Nota bene
    http://www.econtalk.org/archives/2012/01/taleb_on_antifr.html

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)