sâmbătă, 24 martie 2012

Escape from Camp 14

V-ați fi putea imagina cum ar arăta viața unui individ al cărui prim contact conștient cu lumea este legat de o execuție? Sau ce sentimente îl pot încerca atunci când își amintește că și-a condamnat cu seninătate mama și fratele la moarte? Oare cum te-ai putea simți dacă ai ști că evadarea ta va fi plătită cu sângele tatălui tău? Desigur, toate acestea sunt lucruri care ne depășesc imaginația, dar veți fi cutremureați să aflați că sunt reale și, mai ales, că cineva le-a trăit pe toate.

Escape from Camp 14” este o carte revelantă care te face să privești viața total diferit. Este povestea unui copil, Shin In Geun, născut într-unul din lagărele nord coreene. Faptul că a fost rodul căsătoriei a doi deținuți a reprezentat un motiv suficient pentru a fi, la rândul său, un exclus al societății deoarece vina se moștenește. Astfel copiii sunt vinovați în aceeași măsură pentru ceea ce au făcut părinții sau rudele lor apropiate. Un fapt cât se poate de normal într-o societate cotropită brutal de un sistem nemilos. Vinovat de faptele părinților săi, Shin este condamnat să crească în Camp 14, loc devenit pentru el singura realitate. Un loc blestemat în care codul legislativ este comprimat în câteva reguli stricte gen ”sexul neautorizat se pedepsește cu împușcarea” sau ”cei care fură sau ascund hrană vor fi împușcați”. O lume orwelliană perfectă care chiar există. Oamenii de-acolo trăiesc având un regim alimentar precar, compus din terci de ovăz, varză murată și supă de ceapă. Pentru a evita pelagra sunt nevoiți să vâneaze șobolani și insecte. Unii dintre ei, precum Shin, nici nu știu că există altă mâncare pe lume. De altfel, Shin este unul dintre fericiții soartei deoarece stă într-una din cele mai bune locații pe care Camp 14 le poate oferi. El și mama sa au propria cameră. Confortul însă se oprește aici deoarece nu există niciun fel de mobilier, fiind nevoiți să doarmă direct pe ciment. Curentul electric este disponibil doar două ore pe zi, apă curentă sau săpun nu există. Te poți spăla într-un râu, însă iarna acest lucru e imposibil din cauza frigului. Așa se face că iarna oamenii miros precum animalele.

Căsătoria este, cu siguranță, un eveniment important în viața oricui. În Camp 14 ea este răsplata pentru cei mai buni și mai docili deținuți. În niciun caz nu are legătură cu vreun sentiment deoarece gardienii sunt cei care decid cuplurile. După declararea căsătoriei, te poți bucura de sex autorizat timp de cinci zile pe săptămână. Relațiile dintre mebrii familiei sunt cel puțin ciudate deoarece fiecare e conștient că trebuie să păstreze distanța. Copiii sunt răsplătiți dacă-și toarnă părinții sau frații, dar nu răsplata este cea care-i face să aibă acest comportament, ci sentimentul datoriei. Ești educat de mic să-ți respecți îndatoririle, motiv pentru care torni din instinct. Când Shin primește ca recompensă pentru bun comportament la școală o vizită la mama sa este surprins să constate că aceasta nu se bucură deloc. Mai mult, noaptea o surprinde în timp ce-i gătea fratelui său orez, aliment pe care nu avea cum să-l dețină și pe care cu siguranță îl furase încălcând una din reguli. Mai mult, ascultând discuția dintre cei doi înțelege că fratele său plănuiește să evadeze. Atunci își dă seama că viața îi este pusă în pericol deoarece regulamentul spunea că ”orice martor al unei tentative de evadare care nu reușește să raporteze în timp util acest lucru va fi împușcat”. Fuge în miez de noapte la școală și, sfătuit de prietenul său cel mai bun, raportează totul gardianului de noapte al școlii. Numai că acesta, intuind recompensa pe care o va obține, raportează mai departe că el a descoperit tentativa de evadare. Shin, la cei 13 ani pe care-i avea, este încarcerat într-o pușcărie subterană unde este supus interogatoriilor și torturii, fără a i se spune care-i este vina. Într-un final înțelege că este victima raportării voit eronate a gradianului de noapte și le spune anchetatorilor varianta sa, menționând numele prietenului pe care-l avea ca martor. Chiar și așa, nu este eliberat imediat, ci este mutat într-o celulă mai bună unde este îngrijit de un deținut bătrân. Într-o noapte, legat alături de tatăl său sunt duși, legați la ochi, cu un camion spre o destinație necunoscută. Ambii sunt convinși că au fost condamnați la moarte și că acestea sunt ultimele lor clipe de viață. Ajunși la destinație, constată că au fost aduși de fapt pentru a asista la execuția a mamei și fratelui vinovați pentru tentativă de evadare. Mama sa a fost spânzurată, iar fratele împușcat. Chiar dacă nu s-a putut uita în ochii lor, Shin a fost convins că meritau ceea ce li s-a întâmplat.

Remarcabil în carte este modul în care Shin începe să conștientizeze lumea sau, mai bine spus, să-și facă o imagine despre ceea ce este lumea de fapt. În celulă, bătrânul care l-a îngrijit i-a povestit că există noțiunea de ”afară” și că acolo mâncarea are gust. E primul moment în care conștientizează că mai există și altceva. Târziu, după ce ajunge să lucreze permanent într-o fabrică de uniforme militare, i se dă în grijă un deținut pe care trebuie să-l învețe ceea ce știe. De asemenea, șeful său îi dă ordin să se împrietenească cu Park - noul venit - pentru a afla de la el tot ce ascunde despre trecutul său, politică și familie. Park înțelege care e rolul lui Shin, ascultă cu atenție instrucțiunile însă evită să răspundă întrebărilor legate de el. Abia după câteva săptămâni Shin este surprins de Park deoarece acesta îl întreabă de unde e. O întrebare ciudată deoarece toată viața lui Shin se desfășurase acolo. Neștiind ce să-i răspundă îi întoarce întrebarea. Când Park îi spune că provine din Pfenian, că aceea este capitala țării și că se află la aproximativ 50 de mile de Camp 14, Shin este surprins. Mai mult, descrierea mâncării, a gustului cărnii de porc, vită sau pui efectiv îl înebunesc pe Shin care ia decizia să nu-l toarne pe Park. Mai mult, ajunge să plănuiască împreună cu acesta evadarea. O evadare care, din fericire pentru Shin se produce, dar în care prietenul său moare. Shin reușește să fure o uniformă militară și călătorește ilegal prin Coreea de Nord. În urma unor numeroase aventuri reușește să ajungă în China, de unde merge în Coreea de Sud pentru ca, în final, să se stabilească în SUA. 

Escape from Camp 14” este cartea care reproduce cu lux de amănunte o lume incredibilă. O lume pe care noi acum nici măcar nu ne-o putem imagina. Cred că de la ”Fenomenul Pitești” n-am mai citit o carte atât de tulburătoare. Dincolo de odiseea lui Shin avem o imagine despre cât de jos poate coborî omul, despre cât de ușor putem redeveni animale. Este o carte fascinantă pe care v-o recomand.

9 comentarii:

  1. Doar "Killing Fields" (e vorba de rezumatul cartii, ascultat noaptea la Europa Libera) a mai avut un efect asa puternic. Astea sunt carti ce ar trebui predate in scoli.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu inteleg ce vrei sa spui prin "cât de ușor putem redeveni animale" dar expresia e creata de fiinte inconstiente. Intre animal si om (pardon, monstru) nu exista comparatie.

    O formulare cat de cat constienta ar fi "Dincolo de odiseea lui Shin avem o imagine despre cât de jos poate coborî omul, despre cât de ușor putem redeveni monstrii"

    Iar asta nu este nimic in comparatie cu ororile din razboaiele mondiale in care monstrii s-au ucis unii pe altii in numar de 100 altii spun car 160-180 de milioane de fiinte bipede. Chiar acum citeam un articol dupa o carte despre ceea ce se intimpla in spatele fronturilor din al doilea razboi mondial Reportajul se bazeaza pe o carte publicata de istoricul britanic Keith Lowe si intitulata Continentul salbatic (Savage continent).

    Aceasta specie de fiinte carora li se spune oameni din perspectiva mea nu are dreptul sa existe dar din nefericire are libertatea si inca si liberul arbitru de a exista. Aceasta se intimpla pentru ca din punctul meu de vedere fiecare isi merita situatiile in care se afla conform: ceea ce dai este ceea ce primesti, daca nu dai nu primesti(fie negativ fie pozitiv).

    Bineinteles sint si exceptiile, OAMENI exceptionali, constructivi si frumosi.

    Oricum, din ceea ce am observat, aceste fiinte devin monstrii mai degraba cand se afla in grup decat singuri, exceptiile fiind bolnavii mintali.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper doar ca nu e vorba de amintiri din viitor

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm ... după ce am vizitat Coreea de Sud mărturisesc că iau povestirile astea așa, cu o doză serioasă de scepticism.

    Și asta din câteva motive : deja acuma ( sau mai exact în anul de grație 2009 ) guvernul sud-coreean nu mai vede chiar cu așa ochi buni imigrația - devenită deja destul de importantă numeric - a "fraților" din Coreea de Nord. Costurile cu azilanții sunt destul de mari plus că respectivii în majoritatea cazurilor se dovedesc greu angajabili în economia modernă a Sudului ( habar nu au de engleză, dialectul lor e nițeluș diferit, sunt practic analfabeți în utilizarea calculatorului ș.a.m.d. ) așa că ... cam singura șansă a unuia care nu e oficial de rang înalt ( de preferat din armată ) e ... să supraliciteze cu astfel de povestiri.

    Știu că sună cinic dar na ... cam asta e impresia sud-coreeanului "de rând".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Percepţia celor din Sud nu trebuie să ne facă să sărim peste ceea ce se petrece acum în Nord. Lucrurile sunt cunoscute, poveştile sunt numeroase. Mai multe aici: http://www.linkglobal.org/.

      Ștergere
  5. Well, asa cum exista societatzi umane oarecum apropiate de rai exista si asta apropiata de iad. Extrapoland putem intzelege niste chestii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Caut cartea asta de vreo 3 săptămâni. Recomand și ”The Aquariums of Pyongyang” și ”Nothing to Envy”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Folosesc Nook, nu Kindle, iar în format hardcopy nu plănuiam să o cumpăr. Am citit-o ieri oricum, merci.

      Ștergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)