vineri, 30 martie 2012

Revolutia s-a produs?

Când vine vorba de China toată lumea e sceptică. "Se produce o grevă" înseamnă că guvernul e pe ducă, "se măresc salariile" înseamnă scăderea competitivităţii, "scăderea unei cotaţii" înseamnă haos şi panică. Sunt clişeele cu care se lucrează în prezent. Mai vreţi? Căutaţi pe net filme şi informaţii despre imobiliarele chineze, despre mall-urile fără clienţi sau despre fabricile fantomă. E China pe marginea prăpastiei? "Feriţi-vă ca nu cumva să vă rănească fragmente contondente rezultate din căderea Chinei" par a spune marii analişti ai vremurilor noastre.

Realitatea e că mergem cu acest buzz mediatic de multă vreme. Chiar şi subsemnatul a căzut în urmă cu mult timp în această eroare. Între timp, informaţiile de-acolo se diversifică, semnalele de alarmă sunt trase continuu, bocitoarele de serviciu îşi fac datoria non stop. Moare gigantul? Hai să fim serioşi! China se face vinovată de faptul că este capabilă să răspundă cu promptitudine oricăror comenzi. Sunt produsele chinezeşti proaste? Ei bine, asta depinde de lăcomia intermediarului care, pentru câteva procente, face rabat serios de la calitate. N-o să reiau discuţia pro şi contra deoarece nu acesta e sensul articolului. Mă voi limita pentru moment la a observa că, în ceea ce priveşte producţia,  China pare a fi fabricantul mondial. O capacitate imensă de producţie, o forţă de muncă disciplinată şi, uluitor pentru mulţi, o uimitoare rată de absorbţie a noilor tehnologii. Chiar dacă unora li se va părea surprinzător, voi spune că nu am văzut în multe locuri din lume o asemenea deschidere la nou, o asemenea sete pentru tehnologie. Nu, nu e glumă, e doar realitatea. 

Dacă ceea ce am spus până acum e cunoscut, ceea ce voi spune în continuare cred că vă va şoca: v-aţi gândit ce s-ar întâmpla în cazul în care China ar fi numărul 1 mondial? Hai să facem un efort şi să încercăm să înţelegem cum ar arăta lumea dacă SUA ar cădea pe locul doi. Să facem eforturi sau să ne uităm pe fereastră? Vi se pare surprinzător? Nu cumva China este deja numărul 1 şi noi încă nu am înţeles nimc? Dacă aş spune-o eu, probabil aş avea îndoieli, dar această bănuială este împărtăşită de mult mai mulţi analişti care, în loc să stea şi să bocească, iau lucrurile aşa cum sunt.

Personal am observat cum China a avut puterea de a efectua auto-reglări din mers, a învăţat să facă la nivelul imensului său aparat politico-administrativ corecţii din mers. Cu toate că este imensă, administraţia chineză răspunde excelent comenzilor dovedind o inerţie minimă. Aceasta înseamnă că avem de-a face cu un participant deosebit de dinamic, capabil de repoziţionări şi reveniri atunci când este cazul. Celor care arată cu degetul imensul stoc de locuinţe(goale) le voi spune un lucru cât se poate de simplu: la nivelul Chinei există un deficit imens de locuinţe. Faptul că blocurile respective stau goale are şi o cauză: preţul. În timp ce în Spania(ca să dau un exemplu) dezvoltările imobiliare stau goale din cauză că efectiv nu există cerere, în China cererea există, dar nu sunt bani. Un lucru care poate fi rezolvat urgent. De ce nu se rezolvă acum? Ei bine, acesta e un parametru de control a ceea ce eu numesc  mecanică a societăţii(un termen poate forţat). Atunci când va fi necesar se va rezolva. Garantat! De ce? Pentru că acolo se poate!

Când e vorba de puterea economică, spune un cercetător al cărui nume îmi scapă, nu trebuie să ne uităm strict la PIB ci, în paralel, şi la alţi parametri precum producţia, comerţul şi puterea financiară externă. Ce avem în China? O dinamică excelentă a PIB-ului dublată de creşteri susţinute ale producţiei şi un comerţ despre care nu are sens să discutăm. Când vine vorba despre poziţia financiară a ţării nu trebuie decât să ne gândim la rezervele imense de valută străină despre care ştiu până copiii. Cei care sunt cititori mai vechi ai blogului, probabil îşi amintesc articolele despre contractele bilaterale încheiate de China. Să facem o recapitulare: în ceea ce priveşte relaţiile Chinei cu Rusia, Brazilia, Turcia, Coreea de Sud şi, mai nou, Japonia schimburile comerciale nu mai sunt decontate în dolari ci în monedele acestor ţări. Ce este comun acestor schimburi? Yuan-ul cumva? Parcă se conturează o nouă monedă internaţională sau mă înşel eu? 

Dacă vreţi o lecţie istorică vă provoc să vă amintiţi momentul în care PIB-ul american l-a depăşit pe cel al Angliei. Veţi avea o surpriză deoarece veţi întâlni un pattern similar celui de-acum. Forţând lucrurile, am putea spune că PIB-ul este un "lagging indicator" în ceea ce priveşte puterea unei ţări, mult mai importantă fiind dinamica relaţiilor economice şi a dezvoltării. Din acest punct de vedere China este viitorul şi, probabil, un curs de limbă chineză se va dovedi o investiţie profitabilă. În final n-o să fac altceva decât să vă adresez întrebare pe care, probabil, o intuiţi: ce veţi face atunci când veţi afla că revoluţia s-a produs discret şi că numărul 1 mondial e China? Şi, după ce aţi răspuns, ar trebui să vă întrebaţi de ce nu faceţi acel lucru acum!

P.S. Celor care au de gând să-mi vorbească despre dezastre bursiere sau financiar-bancare în China le voi spune un singur lucru: pentru economiile dinamice, în creştere, greutăţile sunt văzute ca provocări; pentru greoaiele economii aflate în declin istoric, greutăţile şi crizele au caracter de dezastru, au rol de "încă un cui bătut în sicriu". Căutaţi similitudinile istorice dacă nu mă credeţi.

15 comentarii:

  1. foarte interesant.totusi,dane,noi detinem opinii nu adevaruri.nu putem fi siguri de nimic.nu uita ca aceleasi lucruri se spuneau si despre urss in anii 60.atunci exista si un termen clar la care va depasi us.anul 1980.
    nu am inteles ce sa ne amintim despre preluarea statutului de lider economic a us de la uk.asta a fost in 1889.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. URSS avea o piata limitata oarecum la statele socialiste si la cele cu regimuri instabile care, de cele maimulte ori solicitau ajutoare contra politica. China are o piata formata din intreg globul! Si, mai mult, China are fundamente, ceea ce alte state nu mai au de mult timp.

      Ștergere
  2. Foarte bun articolul si foarte pragmatic indemnul. Fara a fi vre-un finantist, ce imi place la modelul de economie chinez, este rapiditatea cu care se iau anumite decizii cu implicatii adanci in economie spre deosebire de UE unde birocratia induce latente mari (si uneori blocarea) in luarea deciziilor.
    Sigur, in UE exista diversitate, divergente de opinie, dialog si discutii, dar cand e vorba de supravietuire primul lucru pe care ti-l doresti nu este sa "ai o discutie".

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bine punctat. 99% din oameni sunt orbiti de tv si de expertii lu Wall Street si compania. Aproape nimeni nu incerca sa inteleaga China dincolo de aparente. In 4000 de ani de istorie China aidoma pasarii Phoenix a murit si a reinviat de nenumarate ori. Este singurul imperiu care desi a fost ingenuncheat la un moment dat a rgasit forta necesara sa se ridice dupa cateva sute de ani (asta de mai multe ori). Puterea Chinei sta in faptul ca nu se schimba dupa invingatori ci invingatorii imbratisaza cultura si felul lor de a fi. Aceasta este cheia succesului lor din punctul meu de vedere. Iar forta lorr s-a vazut in Siria, americanii au facut pasul in spate si cred ca il vor face si in Iran desi pe la tv incerca sa tina coada sus. La ora actuala sunt ca in fabula aia cu cocosu care e singura pasare care poate sa cante si sa se tina tantose in timp ce sta cu picioarele in cacat.Democratia si dreptrile omului sunt depasite ca model avand in vedere miliardele de suflete care populeaza planeta. Acest sistem nu mai poate functiona si genereaza doar haos. Centralizarea, disciplina si capacitatea de a implementa rapid inovatiile sunt noua paradigma economica din punctul meu de vedere, iar Europa si SUA sunt rau in urma desi Europa are sanse mai mari sa actioneze spre deosebire de Americani.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dane, ai schimbat repede vorba...:D Sau nu te intereseaza ciripitul pasarelelor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca era ea. E vraja aia...

      Ștergere
    2. Si totusi cineva s-a obosit cu vraja. Colcaie tot felul de animalutze...

      Ștergere
    3. Si-acuma crezi ca aia e problema mea? Sa vad cine ce ciripeste si, mai ales daca respectivul/respectiva e X sau Y?

      Ștergere
    4. Aaa, nu. Dar cu siguranta au inceput sa se agite paduchii. Sper sa revi asupra povestii, chiar daca n-ai promis...

      Ștergere
  5. Cu tot respectul în opinia mea o singură țară va domina viitorul.
    CHINA este o bulă care se va sparge.În acest moment nu este posibil fiindcă economia CHINEI susșine în mod direct economia USA.
    De ce nu cred într-un viitor măreț al CHINEI?
    Este cel mai mare lagăr de muncă din lume: din cele 1.3 miliarde de locuitori 900 de milioane trăiesc cu sub un dolar pe zi.De aici este explicabil muntele enorm de cash cu care susțin datoria USA(la rându-i imensă).Oamenii nu au drepturi, nu au libertăți, nu au proprietăți.
    CHINA NU ARE SPAȚIU NU ARE RESURSE NU ARE VIITOR.
    Toți cei care călătoresc în CHINA vin extaziați de ce văd acolo.Fiindcă au fost îndoctrinați că în comunism nu se poate evolua.China fiind ultimul stat comunist trebuie să fie un fel de Coreea de Nord.
    Așadar mintea pusă în fața realității reacționează emotiv: ADMIRAȚIE.
    Era normal ca o economie semicentralizată și echilibrată de rolul statului(consider inepte teroiile cu liberalizarea piețelor) să aibă performanțe.
    Era normal ca atunci când lucrezi 14 ore pe zi cu soldatul lângă tine să nu te intereseze de drepturile omului,poluare, viitor, etc.
    CHINA este un lagăr de ROBOȚI.
    Acum scriu și rog să nu fiu apostrofat violent pentru opinai mea, că națiunea ai cărei următori 50 de ani aparține este RUSIA.
    Are resurse umane, are resurse minerale, are spațiu, are VIITOR.
    Economia UE este nimic fără RUSIA.Așadar în locul cursului de mandarină vă recomand un curs de limba rusă.Apropos pentru cei ce știu lb rusă foarte ușor se găsesc joburi plătite la 6-7 mii de euro lunar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hahaha :))))
      risete isterice - daca ai avea idee cit de greu se patrunde pe piata muncii si mai ales pe piata economica, n-ai mai spune asta

      fish

      Ștergere
  6. Andy : China urmeaza acelasi drum pe care l-a urmat in trecut Japonia. Spre deosbire de Japonia problema Chinei este structura populatiei din cauza politcii unui copil/familie. Vor fi multi batrani care vor fi sustinuti de putini tineri. Cred ca din privinta asta India are sanse mai mari sa devina puterea economica nr. 1.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Politica demografica a Chinei este una dintre cele mai destepte, cu toate ca incalca flagrant drepturile omului. Asa se face ca politica unicului copil va fi "liberalizata" la doi copii(inteleg ca in unele zone deja a inceput relaxarea), suficient ca peste 20 de ani sa ai forta proaspata pe piata muncii. Cum in China copii sunt considerati un semn de bunastare, politica va fi cu siguranta un succes.

      Ștergere
  7. Ca nespecialist, situaţia mi se pare că seamănă cu relaţia Imperiu britanic - Germania în perioada 1890-1914. Britanicii în cădere la producţia de oţel şi cărbune (produsele cele mai importante în acea perioadă), nemţii în creştere, etc. Din fericire acum nu există ceva echivalent cu navalism-ul.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Four Signs Of Asia’s Rise Over The West" (by Tyler Durden, April 3, 2012)
    http://www.zerohedge.com/news/guest-post-four-signs-asia%E2%80%99s-rise-over-west

    Fantastic! Gând la gând cu bucurie! Dan pe aceeaşi lungime de undă cu (celebrul) Tyler Durden de la Zerohedge. Bravo Dane, felicitări şi admiraţie!

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)