vineri, 6 aprilie 2012

Leul si ceilalti(II)

Anul trecut prin octombrie vă spuneam că leul urmează să se deprecieze și, ca urmare a acestei mișcări, trebuie să căutăm măsuri de protecție. În cele ce urmează voi încerca să actualizez datele cuprinse în acel articol la noile realități, să vedem împreună dacă soluția pe care o propuneam atunci(achiziția de franci) mai este valabilă și, de asemenea, să încercăm să găsim noi supape

În primul rând, în ceea ce privește leul, lucrurile par a merge cât se poate de clar în direcția devalorizării sale. Trecerea la IFRS a eliberat băncilor mai mult de o treime din provizioane. Aș putea spune că, prin această mișcare, BNR și-a cam consumat unul din ultimele gloanțe decente în ceea ce privește ajutorarea instituțiilor financiare de la noi. Minimizarea impactului crizei asupra băncilor a fost gestionat de BNR prin pase de oxigen sub forma eliberării treptate de rezerve. Renunțarea la sistemul local de constituire a provizioanelor a eliberat o groază de bani care vor îngroșa profiturile băncilor cel puțin în T1. Pericolul pe care-l văd constă în supraaprecierea unilaterală de către bănci a valorii garanțiilor și constituirea de provizioane simbolice în conformitate cu noua procedură. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o modalitate facilă de ascundere a prafului sub preș. Cu siguranță că BNR știe care e realitatea, însă, acesta este singurul mod de a putea depăși cu siguranță pragul de 4.375. Respectivul prag este considerat ca factor major de risc încă din 2007 și toate măsurile pe care le-am văzut până acum nu au făcut altceva decât să pregătească depășirea acestuia. Poate vă întrebați de ce este necesară această depășire abia acum. Personal cred că cei din BNR nu ar considera-o necesară, dar realitatea electorală îi obligă. Măsurile populiste gen "reîntregirea salariilor" și restul ajutoarelor care probabil vor înnebuni după locale trebuie susținute cumva, iar devalorizarea leului este cea mai facilă(dacă nu cumva singura posibilă). De asemenea, scăderea dobânzii se constituie într-un factor de presiune. Pe scurt, așa cum am spus și în octombrie, cred că leul va urma un parcurs de devalorizare. În această ecuație BNR probabil va încerca să găsească o cale de devalorizare treptată pentru a combate reacțiile isterice ale pieței.

Privind acum către franc trebuie să menționăm două știri de ieri care, de altfel, m-au făcut să scriu acest articol. Prima se referă la spargerea în premieră a „pragului strategic” de 1.2 stabilit de Banca Elveției ca raport minim acceptabil între franc și euro. Încercarea acestui prag nu este deloc întâmplătoare, ea venind pe fondul unor previziuni extrem de proaste pentru Europa. Scandalurile datoriilor se țin lanț în timp ce șpăguiala oficială „ajutor contra achiziții”(vezi submarinele portugheze luate de la nemți) continuă fără rușine. Toate acestea reprezintă elemente de risc pentru moneda euro, iar francul este cel mai facil refugiu. Cel de-al doilea eveniment de ieri a fost înțelegerea istorică dintre elvețieni și nemți în ceea ce privește taxarea de către Berlin a investițiilor germane din Elveția. Este vorba de un diferend extrem de vechi; Germania a arătat de mult cu degetul către Elveția din cauză că mulți nemți bogați au ales Țara Cantoanelor ca bază pentru „optimizarea fiscală”. Așa se face că, ceea ce pentru nemți(la nivel oficial) era evaziune, pentru elvețieni era un lucru normal. Pactul care urmează a se semna va fi o premieră interesantă deoarece ambele părți au cedat câte ceva: cetățenii germani își vor păstra anonimitatea, însă Berlinul va încasa taxele generate de aceștia. Înțelegerea pare a face parte din strategia Elveției pentru conservarea raportului EUR/CHF, însă sugerează și o oarecare fragilitate a țării vis a vis de acest subiect. Chiar dacă anunțul de anul trecut părea cât se poate de categoric, nu sunt sigur că Banca Elveției va avea puterea(și, la un moment dat chiar interesul) de a păstra reduta de 1.2. Înțelegerea cu Germania va avea ca efect moderarea unui flux de bani care curge istoric de-acolo(vă mai amintiți de averile hitleriștilor din băncile elvețiene?), ceea ce va face mai ușoară păstrarea în continuare a raportului vizat momentan de elvețieni.

Dacă însă ne gândim la viitor putem limpede să ne dăm seama că, în cazul unui dezastru în Euro, reduta apărată acum de Elveția va deveni istorie, iar deținătorii de franci vor fi protejați. Chiar dacă acum nu ne imaginăm, există și alte metode de protecție, dar care încă nu sunt scoase la lumină deoarece nu este cazul. Însă oricând Elveția poate apela la ele! E bine să fim conștienți de acest lucru, e bine să înțelegem că independența absolută a Elveției îi dă puterea de nu avea nicio constrângere atunci când vine vorba de politica sa economică și monetară. Din acest punct de vedere rămân în continuare la opinia mea conform căreia, pentru noi, francul este o variantă bună de protecție. La fel de adevărat este că avem variante mult mai bune de investiție monetară în Asia, însă acestea nu au pe piața locală lichiditatea francului. În concluzie, pentru cei care caută o variantă facilă de protecție, francul cred că este un refugiu deoarece raportul de 1.2 oferă în continuare un discount la achiziție(dacă ar fi lăsat liber, cursul s-ar îndrepta fără ocol către 1). Cei mai sofisticați, care se mișcă mai bine prin lumea valutară(în sensul că nu sunt legați de lichiditatea locală a unei valute) cred că ar trebui să caute variante emergente în general și asiatice în special deoarece acolo este viitorul prezentul. 

11 comentarii:

  1. Am credti in CHF.
    Vreo 70 000 chf. Ce ma sfatuiti? Sa incerc sa fac refinantare? Nu am cum sa il platesc.
    Am cam 15 000 lei de care vreau sa iau chf. Sa iau acum sau sa mai astept. Cum va evolua cursul euro chf?
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ofer sfaturi! Blogul contine opinii si-atat. Decizia trebuie sa o iei singur, asumandu-ti riscul aferent. E un principiu pe care-l respect!

      Ștergere
    2. anonim
      eu nu-s asa principial
      deci

      - banuiesc ca ai dobanda la creditul in CHF jumatate decat ai putea obtine dobanda la euro... deci vei avea costuri mai "rele" la noul credit
      - o eventuala trecere din CHF in EUR te va costa intre 1000-1500 euro (evaluare, comisioane, notar)
      - cat este evaluarea imobilului? pentru ca e posibil sa nu te incadrezi la gradul de acoperire a creditului cu garantii si sa trebuiasca sa faci o rambursare in avans substantiala pentru a putea refinanta creditul in alta moneda
      - cred ca in urmatorii ani CHF se va devaloriza fata de EUR si asta pentru ca sunt optimist si cred ca vor veni si vremuri mai bune si deci CHF-ul (moneda de refugiu) va fi incet incet parasita de cei speriati
      - nu miza pe interventii viitoare ale Bancii Elvetiei... bucura-te de ele! :)

      concluzia: stai asa... greseala ai facut-o deja
      sau
      fa ce a zis Dan: "Decizia trebuie sa o iei singur, asumandu-ti riscul aferent"... principial e corect... doar ca principiile nu-ti tin de foame

      PS referitor la evolutia cursului... pe ce termen?? caci banuiesc ca ai creditul pe vreo 20 de ani cel putin... chiar te astepti la previziuni pe termenul asta?
      pai sa te ajut... in 10-15 de ani Elvetia va trece la Euro... e bine asa?

      Ștergere
  2. Dan, cred ca intrebarea pe care vrea sa o adreseze cel de mai sus e urmatoarea: la un credit pe termen lung inca 20 de ani etc., merita sa refinantezi acum si sa marchezi o pierdere potentiala fata de cursul chf-eur sau chf-ron de acum trei ani sau daca poti sa astepti fara sa devii insolvent pana cand francul se va intoarce la minime istorice pentru a refinanta?
    Intrebarea reformulata ar fi, mai dureaza criza inca 20 de ani intr-o forma mai atenuata si vom avea parte de un deceniu pierdut asemeni Japoniei scenariu in care marcarea pierderi ar fi mai putin negativa decat scenariul unei inrautatiri a crizei pe termen scurt 1-3 ani urmata de o revenire abrupta la situatia anterioara scenariu in care ar merita pastrata expunerea pe franci?
    Un short pe perechea euro-chf nu ar putea si folosit ca offset pentru a atenua ratele bancare?
    Daca consideram refinantarea in ce moneda ar fi bine de refinantat astfel incat dobanzile sa fie mici? Daca depozitele e bine sa fie in franci in ce moneda vezi tu datoriile astfel incat acestea costul total sa fie cat mai mic (dobanzi + principal).
    Cred ca in auditoriul tau 'creditacii' depaseasc 'investitorii'...., din pacate si eu ma numar in prima categorie. Ar fi un subiect interesant de poll.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acelasi raspuns ca mai sus. Sorry, dar asta e viata. In general e bine ca fiecare sa-si asume riscul gandirii. Cand externalizezi aceasta obligatie trebuie sa te astepti la belele!

      Ștergere
  3. Eu nu pricep un lucru: incepi cu leul si termini cu franc versus euro. Ce legatura are sula cu prefectura? De ce nu vad eu francul ca un colac de salvare:

    1) e o tara mica, o economie mica. Guvernul lor nu e chiar culmea stabilitatii si poate oricand genera inflatie pentru protejarea economiei proprii. Cresc preturile, cresc salariile, elevetienii nu-s afectati, strainii da.

    2) teoretic masa monetara a unei tari ar trebui sa acopere "valoarea totala" a acelei tari si doar atat. Masa valutara a francului acopera de cateva ori economia Elvetiei si asta e fix definitia unei bule. Francul e acum in situatia dolarului american, cu riscuri similare, doar probabilitatile fiind diferite.

    3) lichiditatea e valabila acum, pe o piata fluida, dar in caz de dezastru Euro francul o sa fie la fel de greu de vandut ca aurul.

    Cu varianta asiatica sunt de acord, pot fi o solutie de backup, dar putini au acces la ea.

    Asa ca pentru "dezastre adevarate" tot materii prime recomand. Aur, argint, cupru, lemne, etc. Nu e tocmai ce viseaza un orasean dar pentru probleme urbane uneori exista doar solutii rurale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Defineste mica si, mai ales perla:"cresc preturile, cresc salariile, elevetienii nu-s afectati, strainii da"; e o chestie cu care baietii aia de-acolo nu se joaca: seriozitatea. Daca tu crezi ca Elvetia e Romania cred ca nu mai are sens sa discutam.
      2. hahaha! Ai habar ce si cat e masa monetara? ai habar ce si cat e economia? Eu cred ca folosesti termenii fara a sti semnificatia lor.
      3. Asta cu "lichiditatea" o folosesti probabil ca principiu pentru a recomanda achizitia de aur, nu-i asa? :-)

      Ștergere
    2. Nu se joaca? Pai legarea 1.2 Euro ce naiba e daca nu o forma interventionista de salvare a propriei pieli? Ai ajuns sa crezi ca "romanii's porci dar elvetienii au obrazul subtire"? Daca mergi "pe incredere" atunci numai solutie de siguranta nu se numeste ci un pariu cu alte sanse. Mai bun, mai prost, viitorul va decide.

      PS: am scris deja ca recomand achizitia de "aur, argint, cupru, lemne, etc". Cine-si tine toata averea in hartii isi merita soarta.

      Ștergere
    3. Legarea aia s-a facut pentru a impiedica aprecierea monedei, nu pentru a-si salva pielea. Ideea de la care s-a pornit a fost ca produsele elvetiene ar fi devenit prea scumpe pentru exterior si ca e bine sa se mai ocupe si cu altceva decat comertul cu bani. Dar, asa cum am explicat si in articolul anterior, in momentul in care interesele proprii o vor cere, vor renunta la "legarea" monedei deoarece nu le va conveni sa-si vanda produsele contra hartie de ziar.
      In ceea ce priveste increderea, afla si tu ca baietii aia fac ceea ce se numeste "comert cu increderea" de vreo cateva sute de ani si le iese! Noi suntem de cand ne stim panglicari si, de asemenea, ne iese! Despre asta e vorba.
      In ceea ce priveste recomandarile, ma bucur cand vad indivizi atat de categorici care recomanda produse extrem de vandabile si lichide precum "aur, argint, cupru, lemne". Pacat ca sunt gru digerabile in caz de foame...

      Ștergere
  4. Daca Euro pica la nivelele "acelea" la ce grad de integrare are economia Romaniei cu cea europeana ... cam ultima problema va fi in ce moneda se pastreaza citeva ( zeci ) de mii de euroi. :(

    RăspundețiȘtergere