La vânătoarea de oportunități

În patru ani cuvântul criză a cunoscut numeroase conotații, a fost subiectul a milioane de analize, a fost fost întors pe toate părțile și, culmea, nu s-a banalizat. A intrat în noi, ne-a obsedat, ne-a posedat, ne-a înfricoșat sau, din contră, ne-a descrețit frunțile. Indiferent de cum a perceput fiecare criza, am ajuns să ne identificăm cu ea, să considerăm că suntem fără speranță sau că noi suntem criza. Dincolo de conotații cred că ar trebui să ne întrebăm acum dacă am învățat ceva din această criză, dacă am înțeles ce a provocat-o, ce a menținut-o și, mai ales, ce o alimentează în continuare. Sunt întrebări legitime pe care preferăm să le ignorăm, iar această ignoranță ne costă.

Lăsând la o parte considerațiile de ordin teoretic e timpul să ne întoarcem la realitate, adică la ... criză.  Probabil știrea care va persista (volatil) azi va fi cea referitoare la downgrade-ul operat de Moody's pentru cincisprezece instituții internaționale de credit, dintre care cea mai spectaculoasă este scăderea cu trei nivele a rating-ului Credit Suisse. Este o știre, dar trebuie să remarc un lucru cât se poate de clar, anume că  scăderea rating-urilor începe să nu mai aibă mare relevanță. Dacă stăm să ne uităm pe evoluțiile titlurilor băncilor respective vom vedea că scăderea operată de Moody's era deja o realitate pentru investitori. Cu toate acestea, mișcările agențiilor de rating încă au importanța lor deoarece confirmă ceea ce piața bănuiește.

Celor mai vechi pe acest blog țin să le reamintesc o afirmatie de-a mea de acum vreo patru ani. Spuneam atunci că marele deranj financiar va trece de la bănci la state pentru ca, într-un final, să revină acolo de unde a plecat. Anul trecut, când acțiunile băncilor scădeau cu 10-20% într-o singură zi vă atrăgeam atenția că suntem în apropierea unui asemenea moment. Iată-mă acum reamintindu-vă că statele sunt aproape incapabile să mai salveze băncile. Problemele pe care le au cu propriile datorii le obligă la indiferență în fața încercărilor prin care trec băncile și acționariatele lor. Desigur, probabil nu vor fi lăsate să se prăbușească, dar e cert că nu trebuie să se mai aștepte nimeni la împrumuturi generoase sau alte tipuri de aranjamente avantajoase, ci, mai degrabă, la naționalizări seci urmate de intrări în forță pentru lichidarea pozițiilor care n-au legătură cu economia reală. Cu alte cuvinte, posibil să vedem pusă în aplicare la exact strategia care trebuia aplicată de la început: separarea problemelor financiare de economia reală. 

Pare că trăim în apropierea unei bombe atomice pe cale să explodeze. Spun aceasta nu pentru a stârni panică, deoarece cred că va mai dura ceva până când vom asista la spectacolul grandios și, în același timp, macabru. În aceste condiții rămâne întrebarea: încotro? O criză în bănci echivalează cu probleme probleme ale banilor, cu o criză monetară. Și atunci cum rămâne cu îndemnul ”stați pe cash” repetat de toți analiștii? De-abia aici avem o întrebare. 

Personal cred că răspunsul este economia reală. Criza a adus numeroase titluri mult sub valoarea lor, a venit cu oportunități. Posibil ca pe-acolo să se găsească bărcile de salvare, dar există două avertismente pentru această strategie. Primul avertisment este dat de realitatea că în marea de oportunități există numeroase false-oportunități. Dacă vreți o comparație aproximativă, e ca și cum te-ai duce să cumperi ferme de găini atunci când  lumea se confruntă cu o epidemie de gripa aviară. Probabil prețurile vor fi apropiate de zero, dar trebuie să te întrebi dacă ești pregătit pentru consecințe și, cel mai important, trebuie să fii capabil să vezi și să înțelegi business-ul respectiv. Degeaba dai aproape zero pe o afacere fără perspective deoarece nu vei obține altceva decât o sursă de nervi. Cel de-al doilea avertisment ține de contextul istoric. Din punct de vedere tehnic spre sfârșitul acestui an ar putea începe un nou val de scăderi masive ale burselor și abia după finalizarea acestuia să avem fundația solidă pentru creștere.

Cu alte cuvinte, iată-ne din nou acolo unde ne tot aflăm de o vreme încoace: în mijlocul dilemelor, înconjurați de o mare de incertitudini. Adică în continuare trebuie să stăm atenți, să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă și, cel mai important, să fim pregătiți să luăm decizia la momentul oportun. Luciditatea și calmul sunt singurele arme pe care le putem folosi pentru a traversa această perioadă.