vineri, 20 iulie 2012

Secretul investitiilor bursiere

Iată că, încet și sigur, blogul acesta intră în categoria bătrânilor blogosferei. Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la faptul că aceasta este postarea cu numarul 1000 sunt cuprins de emotie. O mie de articole e imens! Atunci când m-am apucat de blog n-am crezut că voi ajunge să scriu mai mult de câteva zeci de postări. Iată cum curgerea timpului m-a contrazis încă odată.

Lăsând la o parte amintirile și statisticile, e timpul să atac un subiect asupra căruia merită să revin din timp în timp. Cei care citesc blogul de la început poate-și amintesc de un experiment pe care l-am făcut cu vreo câțiva ani în urmă. Ideea era cât se poate de simplă: azi dădeam numele unei acțiuni care mâine exploda. OK, dacă ghicești o singură dată se poate spune că ai avut noroc, dar când o faci de mai multe ori și rezultatele sunt palpabile nu înseamnă că ești un geniu, un copil teribil al piețelor? Ei bine, nu! Cei care-și amintesc de experimentul meu știu bine care era era sursa teribilei intuiții pe care o aveam atunci: tocmai descoperisem niște escroci. Schema era una simplă, la fel ca toate schemele eficiente de delapidat credulii: te abonai la un newsletter gratuit care-ți servea numele acestor companii. Ca prin minune, după ce băieții făceau anunțul, prețurile acelor acțiuni săreau în aer. Era vorba despre acțiuni nelichide și neinteresante despre care mai nimeni nu știa mare lucru. Șmecherii din spatele afacerii aveau grijă să se alimenteze din timp cu acțiuni ale respectivelor companii și-apoi să facă recomandarea către fraieri(probabil cateva sute de mii de abonati ai newsletter-ului). Ce urma e simplu de înțeles: fraierii cumpărau înnebuniți titlurile transformate peste noapte în vedete, iar șmecherii vindeau de câteva ori mai scump acțiuni banale, fără nicio perspectivă. Mai simplu spus, unii căutau norocul pe care alții știau să și-l facă.

Exemple de suveici sunt numeroase. Nu-mi dau exact seama care parte irațională a creierului nostru ne împinge spre lucruri nebunești. Am văzut mulți oameni naivi care cred în povești ale piețelor și care, de cele mai multe ori, sfârșesc cu pierderi substanțiale. Mitul insider-ului este, desigur, unul dintre cele mai populare. Schema e la fel de simplă precum cea prezentată anterior: un individ serios, care vorbește apăsat, îți vinde baliverne că are pe cineva în consiliul de administrație al nu știu cărui gigant, că știe ce urmează înainte de a se lua oficial deciziile s.a.m.d. Omul de rând îl crede și merge pe mâna lui. Își deschide cont la casa de brokeraj indicată și așteaptă informațiile. Care informații sosesc sub forma de newsletter banal, cu extrase din presă(nici măcar de la vreo agenție de presă, ci din ziare, cu întârzierea de rigoare). Care e șmecheria? Insider-ul e de fapt un agent de vânzări plătit cu un comision pentru fiecare client adus casei de brokeraj. Banal și stupid! Dacă, în plus, brokerul îi mai dă și comision de rulaj, nu va ezita să-ți livreze informații aberante pentru a-ți mări tranzacțiile. Până te prinzi îi faci oameni pe alții.

Poate cel mai de succes model este cel al geniului financiar, al analistului rece care miroase de la o poștă oportunitățile. Individul respectiv e recunoscut, în jurul lui se învârt o grămadă de țuțeri care fac buzz. Omul nu ia pe oricine sub aripa sa ocrotitoare,ci doar câțiva clienți grași. În rest, ține conferințe scumpe, dă informații cu jumătate de gură, face apropo-uri glumețe și pare simpatic. Îl cunoașteți? Dacă nu, aflaţi că acesta este un alt specimen care se învârte în lumea burselor: pescuitorul de balene. Indivizii de acest tip nu fac altceva decât să agațe clienți foarte bogați cărora le administrează investițiile. N-au mari cunoștințe, dar știu să se îmbrace și să vorbească. Sunt simpatici și au grijă să amestece în limbajul glumeț termeni bursieri care să sugereze gradul lor înalt de percepție a piețelor. Nu-ți vor da niciodată un răspuns clar, sunt maeștrii echivocului. Și totuși, cum reușesc să păcălească oameni atât de bogați? Răspunsul vă va uimi: mult mai simplu decât ar face-o cu oamenii săraci. A fi bogat nu echivalează de cele mai multe ori cu a fi deștept. Când sursa bogăției e o moștenire, lucrurile sunt și mai clare. Așa se face că, acești consultanți ai bogaților au, de multe ori, surse mult mai ușoare de câștig. Dacă vă întrebați care e schema de plasament a sumelor care le sunt încredințate veți rămâne uimiți: depozite bancare negociate, fonduri de investiții și investiții directe care imită strategia unor fonduri diversificate. Comisioanele pe care le percep sunt usturătoare, de neimaginat pentru un om normal.   

Ultima întâmplare pe care o să v-o povestesc ține de mirajul Forex. Primesc un telefon de la un necunoscut:„Alo, bună ziua? Sunt X, consultant de investiții și vreau să vă atrag atenția asupra unei oportunități de 30% pe dolar! ”. Ești nedumerit. De la celălalt capăt al firului se aude un teribil zgomot de fond, e forfotă, ești confuz. Cine e tipul ăsta? Nu-ți dă mult răgaz, începe să-ți înșire rezultate fabuloase, îți spune cum poți să te îmbogățești peste noapte, cum analiștii lor știu exact ce se întâmplă pe piețe. Te invită la un seminar unde abureala continuă. În final, dai o groază de bani de la care-ți iei adio. Tocmai ai fost spoliat în cel mai grosolan mod. Felicitări! Ești următorul pe lista lui de fraieri. Ştiind că asta e o schemă veche de când lumea(bursieră), documentată într-un film celebru, te întrebi cum naiba de se mai găsesc oameni care să pice în astfel de capcane.

Poveștile burselor sunt numeroase. Din nefericire oamenii sunt ghidați de o doză foarte mare de irațional și cred în povești cu zâne. Personal am rămas stupefiat de numărul extrem de mare al celor care-mi solicită sfaturi de investiții. Cu toate că am spus de nenumărate ori că nu fac asta primesc în continuare solicitări în acest sens(probabil tocmai faptul că spun clar că nu dau sfaturi private mă califică pentru mulţi în categoria celor credibili, cu toate că ar trebui să înţeleagă clar că nu sunt decât un individ oarecare de pe net). Dacă aș fi avut stofă de escroc cred că acum eram în culmea gloriei. Desigur, nu toți dintre cei care mi-au scris se calificau la spoliere, dar cred că aș fi găsit suficientă materie primă. Sper ca cei cu care am conversat în privat să-mi dea dreptate în sinea lor.

În final să ne întoarcem la titlu. Care e marele secret al investițiilor bursiere? Cum de unii câștigă, iar alții pierd, cum se poate profita de cantitatea imensă de bani care se toacă în această mașinărie infernală? Există cu adevărat un secret? Răspunsul este da. Există câteva mari secrete ale burselor pe care vi le voi dezvălui în continuare fără a vă cere niciun ban. În primul rând, o să vă spun că fiecare investiție comportă un risc, risc pe care trebuie să-l minimizezi cumva. Singura modalitate de a-l minimiza este informația: cu cât ai mai multe informații despre titlul respectiv, cu atât riscurile sunt mai mici. Informațiile, în marea lor majoritate sunt publice, deci ușor accesibile. Aşa că, nu-ţi rămâne decât să le pui cap la cap şi, pe baza lor să tragi concluziile de investiţie. Trebuie să fii la fel de bine pregătit să pierzi pe cât de bine pregătit eşti să câştigi. Dacă ai calculat bine câştigi, dacă nu, pierzi. Când pierzi trebuie să analizezi, să vezi unde anume ai greşit şi să nu mai repeţi acea greşeală. Cam asta e toată filozofia. Sună banal? Ştiaţi lucrurile acestea? Probabil răspunsul la ambele întrebări este da. Marele secret e că nu sunt alte reguli. Nu există inteligenţe sclipitoare ale pieţelor, nu există guru ai investiţiilor. Există o minoritate discretă a celor care-şi fac temele şi câştigă. Restul, majoritatea covârşitoare, e compusă din cei care nu-şi fac temele, se încred în poveşti şi-şi riscă aberant banii. 

3 comentarii:

  1. M-as fi asteptat la un sfat de genul : 60 % actiuni, 40 % obligatiuni (sau alta proportie in functie de apetitul de risc).
    Sau ca pretul unui asset este egal cu randamentul asteptat minus covarianta lui cu piata (covariance pricing theorem) si deci este mai bine sa cumperi ceva care este bine corelat cu piata pentru ca pe termen lung platesti mai putin pentru acelasi randament asteptat. Sau ca comusioanele au un puternic impact negativ in randamentul total. Si ca nu ai cum sa bati piata in mod constant.

    Nu stiu dc e bine in a da sperante unor oameni ca daca isi fac meticulos lectiile vor castiga la bursa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si telefonul meu a ajuns cumva in lista astora care vor sa ma imbogateasca peste noapte. Prin dialog civilizat nu ai cum sa scapi de ei in mod politicos, asa ca de regula folosesc o tasta rosie.
    Sper ca urmatorul apel sa vina intr-un moment in care am 5 minute de pierdut pentru ca as vrea sa le spun ca am auzit ca se fac bani din bulbi de lalele si ca poate ma vor ajuta ei sa investesc in aceste active...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu sunt deranjat periodic de specimene d-astea. Se poate scapa mai usor de ei prin propunerea unei vizite la notar prin care garanteaza cu averea personala castigul "100% sigur"

    RăspundețiȘtergere