vineri, 14 septembrie 2012

Cele doua timpuri

Un film care, în cel mai bun caz, este catalogat insignifiant în Occident, a demonstrat că are puterea de a aprinde o mare parte a Orientului. O primă linie formată din Libia, Egipt, Yemen a reacționat violent, linia a doua formată din Maroc, Sudan și Tunisia a reacționat vizibil, în timp ce restul Orientului a intrat în fierbere. V-ați întrebat vreodată care este fenomenul pentru care se întâmplă aceste evenimente? Vă mai amintiți de scandalul caricaturilor daneze? La fel ca și atunci, o chestiune care în Occident ține de actualitate, de banal, are puterea de a declanșa acolo pasiuni fantastice.

Cauzele „nebuniei” sunt multiple, iar efectele, chiar dacă radicale, sunt încă minore față de capacitatea „atomică” a zonei. Diferențele dintre Orient și Occident, chiar dacă documentate, rămân de neînțeles pentru factorii politici de decizie. A încerca să acționezi acolo la fel ca în orice alt colț al lumii, bazându-te doar pe înțelegerea fenomenului globalizării de către nereprezentativii lideri locali, este o iluzie. Orientul trăiește altfel și, pentru cei care refuză să-i admită identitatea, reacționează surprinzător. Putem spune că ceea ce s-a întâmplat cu ambasadorul american din Libia a luat absolut pe nepregătite SUA. La fel și „contaminarea” celorlalte state cu virusul răzbunării, atacurile asupra ambasadelor și, într-un registru comun, reafirmarea urii istorice față de SUA.

Elementul principal care face diferența între cele două culturi este timpul, mai precis percepția sa. În timp ce pentru occidental timpul curge liniar, cu un început clar și un sfârșit care devine pentru fiecare individ din ce în ce mai apăsător și mai cert de la o clipă la alta, pentru oriental timpul este circular, periodic, mult mai apropiat de structura spirituală a ființei. Diferențele de percepție a timpului conduc la diferențe fundamentale între indivizii aparținând celor două culturi. Occidentalul trăiește în spectacolul debilizant al evenimentelor, are o memorie volatilă și se simte apăsat de spațiul și timpul limitat pe care le are la dispoziție. Este precum un alergător care știe că la sfârșitul cursei urmează să fie împușcat și, de asemenea, este motivat să câștige cursa. Pe de o parte luptă să ajungă primul, pe de altă parte, pe măsură ce se apropie de linia de final, este cuprins de îndoieli, de anxietate și, de cele mai multe ori sfârșește nebun. Orientalul își desfășoară viața diferit, pentru el timpul este ciclic, compus din morți și renașteri succesive, în concordanță cu natura și, cu siguranță, mult mai împăcat cu sine. Moartea nu este pentru oriental finalul, ci un alt început, o altă etapă. 

Diferențele de percepție conduc însă și la diferențe ale memoriei. Pentru occidental, timpul liniar implică uitarea rapidă a trecutului, trăirea vieții între un prezent abulic, bombardat de evenimente și un viitor aleator. Singura certitudine a occidentalului e sfârșitul, acel sfârșit apăsător. Orientalul însă își retrăiește viața de fiecare dată, traseul circular al timpului îl face să-și reamintească evenimentele, să nu le uite și să reacționeze la unele din ele ca și cum ele s-ar întâmpla în prezent. Așa se explică misterul „reamintirii întârziate” a unor evenimente, așa apar reacțiile radicale petrecute chiar și după mult timp.

Societatea occidentală, în superficialitatea sa, tratează interacțiunea cu Orientul în termenii puerili de cost și profit, de buzz mediatic sau prin intermediul altor filtre superficiale. Pericolul constă însă în această persistență a memoriei orientale care, în viitor, va conduce la acțiuni pe cât de violente, pe atât de inexplicabile pentru occidentali. Desigur, în lumea actuală, dominată de politica prostească a SUA, aceste elemente sunt considerate „chestiuni culturale”, care au un rol minor de diferențiere. Schema de lucru a pragmatismului politic american e una simplificatoare, care propune aducerea civilizațiilor la un numitor comun(globalizare) pentru satisfacerea propriilor nevoi politico-financiare. Prin această perspectivă poate fi explicată primăvara arabă și impunerea noii paradigme a statului islamic radical înlocuind „tiraniile democratice” impuse acum mai bine de jumătate de secol. Oricine înțelege că abordarea americană e iluzorie, dar, din punctul de vedere pragmatic al modelului „început-sfârșit”, aplicarea noii paradigme e perfectă. Tradus ar suna cam așa: „nimic nu durează la infinit, așa că pe noi nu ne interesează decât să dureze o perioadă”. Se uită faptul că experimentarea cu Orientul nu e benefică, se ignoră acumularea frustrărilor și toate acestea vor conduce la rezultate absolut groaznice. Dacă ne gândim bine, nebunia pornește numai de la refuzul unora de a accepta diversitatea.

Ajunși aici mă voi îndepărta aparent de Orient pentru a vă îndemna la meditație. Poate că e timpul să înțelegem și noi, atât ca individ cât și ca națiune, această diferență între cele două timpuri. Poate că e timpul să înțelegem că suntem într-o tranziție prelungită de la modelul timpului circular la cel liniar. Chiar dacă discuția depășește cadrul realității imediate cu care ne confruntăm poate merită să medităm puțin la noi, la ceea ce suntem și la ceea ce vrem să fim. Merită oare să ne părăsim esența pentru a funcționa defectuos într-un model în care ne vom mișca întotdeauna cu stângăcie? E un punct de plecare, e un element pe care trebuie cel puțin să-l conștientizăm înainte de a face pasul.

23 de comentarii:

  1. Ontelus Dan Gabriel14 septembrie 2012 la 11:58

    Preluand terminologia spengleriana, omul faustic occidental, iluzionat de raspandirea modelului sau de civilizatie la scara intregii planete, prin capitalism si globalizare nu il poate intelege pe omul magic oriental. In plus, secularizarea modernitatii occidentale nu poate fi integral transplantata in statele orientale, pentru ca acolo sunt cu totul altele mentalitatile, institutiile si comportamentele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre diferentele dintre cele doua timpuri vorbeste mai pe larg si Mircea Eliade in lucrarile sale.

    RăspundețiȘtergere
  3. excelenta pledoarie,poate ne explicati si de ce in lumea musulmana o femeie este mai ieftina decat o camila.datorita timpului,bineinteles!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si la tine, civilizatule, o femeie de pe centura cat costa?

      Ștergere
  4. Spre deosebire de occident, unde o femeie e mai ieftina decat o masina. Nu e timpul, e perceptia lui, a explicat f. bine. Intrebarea mea e dc totusi perceptia diferita valideaza teza ciocnirii civilizatiilor, pentru ca in acest caz miza globalizarii e pierduta din start.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimabile, in occident, femeile nu se negociaza in targ, la schimb cu masiniile. In unele tari musulmane exista practici in care se negociaza femei pe camile sau alte bunuri.
      Ne place sau nu, civilizatia musulmana a ramas cu mult in urma civilizatiei occidentale, fapt datorat in primul rand fanatismului religios.

      Ștergere
    2. Vrei sa spui ca targurile din occident sunt mai luxoase si mai curate? S-ar putea...Ca sa te parafrazez, in unele tari occidentale, femeile se negociaza pe masini, diamante sau metale pretioase...De multe ori, femeile consimtesc asupra schimbului, dar asta nu face ca "tranzactia" sa fie mai inaltatoare pentru conditia umana. Daca asta numesti avans in civilizatie, iti dau dreptate. Totul tine de perceptie.

      Ștergere
  5. Am uitat sa specific faptul ca acest articol e pentru oameni capabili sa gandeasca. Se pare ca unii nu s-au putut abtine nici de data asta. Ii rog pe respectivii repetenti pe care nu-i ajuta nici creierul si nici cultura sa se abtina pentru ca sunt mult prea prosti, iar rabdarea mea are limite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Omule, esti paradoxal.

      Ștergere
    2. Cunosti vreun om care nu e paradoxal? :-)

      Ștergere
    3. @Dan,
      Din asta se deduce in mod direct ca ai conceput si niste articole pt. oameni care nu sunt capabili sa gandeasca...

      Ștergere
  6. In umila mea parere, singura diferenta dintre Est si Vest e lipsa unui fenomen analog Renasterii in Orient. Vestul a creeat oameni precum Popper si Sartre iar ideile sustinute de acestia au ajuns sa reprezinte baza culturii occidentale. Fie ca recunoastem asta sau nu. Estul nu are filosofi atei cu influenta.

    Pe scurt, noi am respins biserica. Ei au invatat sa traiasca cu ea. In rest oamenii sunt exact la fel. Daca americanii ar realiza acest lucru si ar invata si ei sa traiasca alaturi de... particularitatile zonei lucrurile ar arata altfel. Napoleon a inteles acest lucru in timpul scurtei sale izolari in Egipt. Americanii nu cred ca sunt in stare sa o faca.

    In final, daca tot a amintit cineva mai devreme de Faust, imi permit sa ii aduc in fata pe cei doi burghezi din opera lui Goethe care discuta lejer despre razboaiele purtate la mii de mile distanta. Asemenea lor, bine ca si noi suntem la o oarecare departare de obiectul discutiei noastre...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu sunt de părere că articolul e un pic superficial - deşi într-o direcţie bună să zic aşa - dar na, e totuşi un articol nu un eseu.

      Dar următoarea afirmaţie din replica dată lui e extreeeem de discutabilă :

      >Estul nu are filosofi atei cu influenta.

      Se poate argumenta destul de consistent că, de ex, confucianismul e mai degrabă o filosofie agnostică decât o religie în sens abrahamic - şi influenţa sa e indiscutabilă într-o mare parte din lume. Aşa că genul ăsta de dihotomie e slăbuţ şi reducţionist ca premisă de discuţie ...

      Ștergere
    2. MIA, adevarul e pe la mijloc. Archon are dreptate privind prin prisma vestica, adica a societatii deschise si a mecanismelor pe care, cel putin la nivel teoretic, le intelegem. Greseala lui porneste de la "culpabilizarea" estului din cauza lipsei unui "fenomen analog Renasterii", uitand insa ca Renasterea a aparut ca o reactie la o societate exacerbata, care nu mai avea puterea sa functioneze, sa se auto-sustina. Intr-adevar sunt multi autori care considera ca nasterea intarziata a islamului a produs o "intarziere" a societatilor musulmane fata de cele aflate in aria crestina. Exista o falsa credinta in vest ca dezvoltarea societatilor se produce dupa un pattern similar si de aceea multi considera ca traiectoria europeana, mai devreme sau mai tarziu, va fi replicata peste tot.
      Greseala ta, pe care ti-o poate reprosa justificat, consta in aducerea ca argument a confucianismului. Acolo lucrurile stau diferit deoarece e o cu totul alta lume. In "confruntarea" occident-islam se porneste de la existenta unei baze comune si de-aici, eronat zic eu, se trag concluzii referitoare la posibilitatea evolutiei dupa o schema comuna.

      Ștergere
  7. Acum ai aratat foarte bine ,zic eu,felul de traire al nemului nostru carui acu atata usurinta l-am numit "mioritic", "mamaligar",etc, dar care a avut taria sa reziste amarului timpului cu obiceiurile sale cu portul sau cu limba sa.
    Americanizarea (occidentalizarea) lumii aratata de M. Eliade de mai multa vreme este exact ceea tu ai surprins acum atat de bine si Arsenie Boca ne-a lasat deasemenea in pictura sa de la Draganescu.
    Vedem atat de bine "trecerea" asta, cum o numesti tu,ce sterge valorile si pastreaza surogatele lor, din lipsa timpului,cum sterge in putin timp ideea de neam,tara ,obiceiuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari autorului pentru o postare de exceptie (NB: n-am spus „fara puncte de disputa”).
    Atit caricaturile de la Jyllands-Posten cit si filmul coptului sint in afara perceptiei mele estetice. Acestea fiind spuse, ma opun oricarei forme de cenzura, mai mult, ma pronunt in fiecare ocazie impotriva legilor care interzic "blasfemiile" sau "denigrarile" in perceptia unui grup sau altul. A spune, a scrie, a desena, nu raneste pe nimeni si este o forma sau inceputul unui dialog. Este un fel de a spune "asa te percep eu, tu ce zici?" Poate ca perceptia initiala este gresita, dar prin aproximari succesive se poate ajunge la un common ground, ori altfel, la Utöya.
    Sper ca nimeni nu sustine ca in cazurile de fata reactia ar fi proportionala cu stimulul, pentru ca nu este. Occidentul are intr-adevar o politica primitiva fata de orient - inclusiv zisa cenzura si paternalism exprimate prin legislatiile in vigoare - insa aici vorbim de reactia INTIRZIATA impotriva unor indivizi, iar felul ala de reactie este fundamental gresita indiferent daca esti occidental sau oriental prin prisma quid pro quo. Si "intirziata" este cuvintul cheie aici. Pentru ca exista o varietate de perceptii a timpului in orient, orientul nefiind unul singur, ci divers in esenta lui. Multi autori vorbesc din carti (in special de ghinda) despre „trasaturi definitorii”, dar exista o mare diversitate intre indivizii aceleiasi "natiuni" orientale (mai ales ca mai toate aceste natiuni sint constructii politice artificiale, dar despre asta mai mult cu o alta ocazie) si, prin urmare, intre timpii psihologici individuali. (Prin contrapondere, metoda de cercetare go-and-see ar trebui favorizata.) Occidentul este, intr-adevar, mai uniform, dar este la nivelul unui framework (cum Popper) si nu la nivel de perceptii sau de discurs/actiune. Ca dovada, iata, cit percep eu dinamica hoi polloi - si in general, dinamica de sistem - INTIRZIEREA, SINCRONICITATEA si AMPLIFICAREA indica ORCHESTRAREA reactiei impotriva unor indivizi. Cit despre actiune doar atit: dus ii timpul cind se puteau face afaceri in „Orient”. Si regret profund asta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Patru de la Poplaca15 septembrie 2012 la 21:30

    Inainte de Popper si Sartre (i-ai uitat pe Marx, Engels si Lenin) au mai existat alde Occam, Marsilio Ficino, Descartes, Spinoza, Leibnitz.
    Sint de acord cu afirmatia ca unii e prosti si nu va intelege niciodata. Prosti, dar vii! Cum spune si Poetul "Nu cerceta aceste legi/ Ca esti nebun de le-ntelegi!".

    RăspundețiȘtergere
  10. Politica externa americana in Orientul Mijlociu este in cea mai mare parte stupida, iresponsabila si ipocrita. Clar.
    Am insa niste nedumeriri (e un eufemism...):
    1) Orientalul îsi desfăsoară viata diferit, pentru el timpul este ciclic, compus din morti si renasteri succesive...
    Cand spui "orientalul" in fraza de mai sus, incluzi aici si islamul? Pentru ca spre deosebire de budism si hinduism (ca si religii majore) Islamul nu contine in doctrina lui asa ceva. Prin urmare revoltele aflate in discutie, desfasurate in lumea islamica, nu cred ca au drept explicatie acest mod de a privi existenta.
    2) Merită oare să ne părăsim esenta pentru a functiona defectuos într-un model în care ne vom misca întotdeauna cu stângăcie? Care este "esenta" noastra, ca romani, ca natie? Mai avem asa ceva, la nivel de masa critica? Eu ma indoiesc, semnele timpului spun ca nu (desi cred ca in anumite conditii e posibil ca acea "esenta" sa renasca la nivel de masa critica). Si atunci se naste o alta intrebare: poate saraca natia romana sa se afirme si sa se mentina de una singura in tavalugul intereselor care se abat pe aceste meleaguri si care de cele mai multe ori sunt dusmanoase? Daca da, cum si cu ce resurse o va face (caci masa critica nu exista)? Daca nu, ce e de facut?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Esti in eroare;
      2. Bineinteles ca exista o esenta.

      Ștergere
    2. A face niste afirmatii seci, nu reprezinta o argumentatie. Nu-i problema, eu imi fac partea.

      1) Afirmi ca sunt in eroare...Sa vedem... Sunt curente mistice in islam - anumiti sufiti de exemplu - (la fel ca si in crestinism; gnosticii de exemplu) care comenteaza pasaje din Coran (precum numitii crestinii din Biblie), in care PARE a se vorbi despre reincarnare (Roata Samsarei, legitatile Karmei, etc., din hinduism si budism). Dar doctrina oficiala si predicile aferente afirma ca reincarnarea este contrara islamului.
      As vrea sa imi trimiti niste referinte ale doctrinei oficiale islamice, care spune altminteri decat linkurile de mai jos.
      Atata timp cat ipotezele pe care se bazeaza un rationament sunt false, nu vad cum concluzia poate fi adevarata.

      http://www.tylerjhardy.com/reincarnation-in-islam-sufism
      http://islamqa.info/en/ref/14379
      http://www.defending-islam.com/page105.html
      http://ro.fgulen.com/intrebari-si-raspunsuri-despre-islam/81-este-compatibil-reincarnarea-cu-islamul.html

      2) Si daca "esenta" aceea exista, care sa fie? Sute de ani, natia romana si-a tras seva din filonul taranesc (legatura cu pamantul, bunul-simt, blandetea, smerenia, si acceptarea vointei divine). Pasoptistii au introdus un strat nou peste acest filon venit din timpuri ancestrale si anume constiinta nationala; aceea reala, profunda, activa. Scoliti in Occident (Franta in special), tinerii intelectuali (f. multi boieri) s-au intors in tara insufletiti pana la pasiune sa afirme latinitatea si locul natiei romane in Europa. In doar 60 de ani, dintr-un stat construit in cea mai mare parte dupa tipare orientale, stat supus turcului vreme de 400 de ani si pe care rusul deja pusese o laba, s-a faurit Romania Mare, un stat european, care negocia de la egal la egal cu marile puteri europene; un miracol. 30 de ani mai tarziu, ambele filoane au fost distruse de rusi cu eficienta diabolica. O noua generatie de naparci rosii isi face si azi de cap in Parlament, in Guvern si in general in institutiile Statului Roman; prasila celor de la '47. Majoritatea covarsitoare a romanilor din toate straturile sociale si de toate profesiile, nu mai cred in viitorul tarii si natiei lor; cum gasesc un prilej, toti aceastia fug din tara, isi scuipa in san si zic bogdaproste ca au scapat. Unde este "esenta" despre care vorbesti?

      Ștergere
    3. 1. N-ai inteles nimic din articol si, in consecinta, bati campii cu gratie;
      2. Faci parte din categoria celor manipulati de propaganda unui tembel. Nu-mi pierd timpul cu tine, dar cred ca ar trebui sa faci o cura de detoxifiere.

      Ștergere
    4. >Care este "esenta" noastra, ca romani, ca natie?

      Din păcate mai nou esența nației române se vrea a fi reprezentată de inefabila adorație a ființei băsiste ... :(

      Ștergere
  11. Alegerea de care vorbiti practic nu exista. La nivel personal singurele decizii importante din pacate nu cred ca mai au legatura cu lumea, sau mai bine zis cu grupul nostru largit. Votam degeaba. Avem pareri inutil. Chiar daca nu vrem ceva, "cineva" a "negociat" si trebuie sa facem acel ceva. Pentru ca trebuie.


    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)