joi, 18 octombrie 2012

Cateva cuvinte despre legea insolventei personale

Cu toate că am mai vorbit despre subiect, voi relua discuția deoarece este unul dintre cazurile emblematice care ne demonstrează cum funcționează în realitate România. Cu toate că nu am o pregătire juridică, voi încerca să explic modul în care văd lucrurile și să demonstrez de ce reacțiile autorităților în fața unor chestiuni normale e de-a dreptul schizofrenică.

Chiar dacă nu poate fi considerat un argument valid din punct de vedere juridic, voi începe prin a spune că legea insolvenței personale este una care funcționează în țările dezvoltate. În democrațiile periferice precum cea în care ne aflăm, legea este privită cu frică. Și, când în ecuație mai intervine și o instituție internațională burdușită de interese(FMI), lucrurile se complică până la blocare.

Cu toate acestea, e mai simplu decât ar părea la o primă vedere. Pornind discuția de la societățile comerciale, putem afirma fără a greși că acestea sunt niște entități abstracte cărora legiuitorul le-a permis să aibă personalitate juridică, deci să poată interacționa în societate. Chiar dacă teoretic există o problemă destul de serioasă, avantajele acceptării acestor entități sunt mult mai mari decât dezavantajele.

Ajunși în acest punct constatăm că societăților comerciale li se oferă posibilitatea protejării de creditori prin intermediul procedurii insolvenței. De asemenea, în cazul în care nu se reușește reabilitarea economică a persoanei juridice se trece la lichidare, adică la punctul în care creditorii trebuie să-și asume pierderile(întreg patrimoniul este vândut și împărțit proporțional creditorilor). O persoană fizică supraîndatorată nu beneficiază de aceste facilități. Mai mult, nu există mecanismul falimentului, prin intermediul căruia, în cazul unui individ insolvabil, creditorii să-și înregistreze pierderile, iar datoriile acestuia să fie șterse. Aici apare un dezechilibru clar, vizibil chiar și de către un neinițiat în drept precum subsemnatul. Faptul că persoanelor fizice li se refuză de către legiuitor un mecanism care este disponibil societăților comerciale este un abuz. Cu alte cuvinte, în societatea autohtonă, oamenii au mai puține drepturi decât societățile comerciale, lucru care e complet anormal.

Faptul că și actualul Guvern refuză să susțină legea insolventei personale este cel puțin o prostie și o dovadă că mai avem extrem de mult până la normalitate. Din punct de vedere logic, acest voit gol legislativ ar putea fi atacat la CEDO, cu șanse certe de câștig. Însă e greu de crezut că un individ îngenuncheat de datorii, falit de facto, ar putea susține un asemenea proces.

Principalii oponenți ai legii falimentului personal sunt reprezentanții băncilor, lucru pe care-l consider, de asemenea, o prostie. Cu siguranță că în cazul adoptării unei asemenea legi s-ar înregistra pierderi, dar sunt curios ce altceva reprezintă tonele de credite cu buletinul ale căror beneficiari au dispărut din țară? Ce altceva reprezintă creditele garantate cu terenuri ale căror valori, nici măcar ipotetic nu pot reveni la evaluările generoase de dinaintea crizei? Marea majoritate a acestor credite nu numai că sunt pierderi, dar continuă să producă pierderi, chiar și prin faptul că atârnă în balanțele respectivelor instituții. Într-adevăr, în cazul unei legi care ar curăța piața, ar muri definitiv speranța că se va recupera ceva din gunoiul creditelor fără acoperire.

În final nu-mi rămâne decât să constat că ne scăldăm în continuare într-un joc de-a economia de piață. Dacă, în loc de joacă, am decide să implementăm cu seriozitate societatea către care vrem să mergem cu totul altele ar fi rezultatele. Dar până la rezultate trebuia să trecem de la „Mircea, fă-te că lucrezi” la „Hai la muncă pentru că am vorbit deja prea mult!”.

10 comentarii:

  1. Nu pot fi de acord, pentru ca falimentul unei societati inseamna afectarea altor societati. E un joc cu niste reguli cu care toti au fost de acord. Pe cand falimentul unei persoane fizice inseamna nu afectarea bancii, ci afectarea celorlalte persoane fizice prin nationalizara deja automata a pierderilor bancare. Nu mai zic de "Prima C(r)asa", FNGCIMM & shit.

    Nu sunt de acord ca prostia unei minoritati sa fie platita in mod direct si fara repercusiuni de majoritate.

    Ca un program alternativ la falimentul personal: cine intra in "incapacitate de plata" ar trebui sa presteze munca in folosul comunitatii iar datoria sa-i fie platita astfel de catre comunitate. Daca omul e bun doar sa dea cu matura, atunci in 200-300 de ani scapa de datoria facuta pentru un Logan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cocos,daca "afara" exista legea asta inseamna ca stiu ei ceva ce tu nu intelegi.

      Ștergere
    2. Asa, si cel care l-a indatorat pentru un logan nu are nici o vina, sau nu si-a asumat nici un risc, nu? Nu face parte din piata (pe care a speculat-o ofertand bani) ori este implicit scutit de orice risc? Si daca e asa, de ce?

      Ștergere
  2. @Adamclisi

    Pai, ar trebuie sa plateasca boul de i-a dat credit unui insolvent. Pana in 2008, creditarea era un simplu proces de aruncat bani in prosti... de catre niste jeguri imbecile. Daca_copiii lui ghetea sunt insolventi... a'ta e'te... la puscarie cu tot neamul bancarzilor, de la primul gainar de a semnat contractul de credit pana la cel mai mare cacat bancar, de mana cu isarescu... bernachi si alte loaze proaste cu aere de dumnezeii... ma-sii.

    Despre ce munca in folosul comunitatii vorbesti? Ti-e dor de niste fascism pe paine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Adamclisi, dar ceilalti creditaci platesc pentru prostia insolventilor mascati care au emigrat sau care s-au dat pierduti dar si pentru ticalosia celor care au creditat cu 7 maini pentru bonusurile grase de la sfarsit de an (risc zero au zis ca nu exista faliment personal). Cand o sa existe si in Rromania credite cu euroribor + 0.25% cum este in vest? Acum 2 zile citeam un articol cu dobanzile actuale la brc, euribor + 6.75%?!? Nu e de 40 de ori mai mare? Pai cam de 40 de ori mai mari sunt ratele de insolventa mascate in romania si ineficienta bancilor romanesti fata de tarile mai civilizate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu poti practica dobanzi ca-n vest atata timp cat riscul de tara e mai mare decat in vest.
      Cand dai o lege, nu poti pleca de la premisa ca debitorul sau creditorul sunt de rea credinta. Se poate intampla ca o banca sa acorde credit unei persoane perfect solvabile, care in timp devine insolvabila din varii motive cum ar fi pierderea unui job, etc.

      Ștergere
    2. Aproape jumate din valoarea creditelor este reprezentata de depozite ale rezidentilor, pentru care nu se plateste prima de risc. Mai mult, o mare parte din sumele preluate de bancile din Romania din afara, nu e reprezentata de imprumuturi de la alte banci, care sunt purtatoare de CDS, ci sunt credite intragrup, fara CDS.
      In perioada de creditare febrila, bancile au luat imprumuturi pe termene scurte, cu CDS relativ mic, acordand credite pe termen lung cu dobanzi mari.
      In aceste conditii, sa faca bine sa isi asume diminuarea profitului.

      Ștergere
  4. Prima intrebare ar fi daca functioneaza bine procedura de faliment in cazul firmelor. Pentru ca daca nu functioneaza, e.g. executori corupti, ne-profesionisti, structuri si proceduri timpite, atunci nici o sansa ca cea a falimentului personal sa poata functiona. In cazul asta banca-i better off cu un corp propriu de portarei si cu procese civile, alegind ea, banca, momentul executarii, chiar daca, virtual vorbind, in cazul in care ar porni procedura de faliment ar putea lua in posesie TOATE asset-urile debitorului.
    Pentru persoana fizica, nu-i in nici un caz un dans pe roze. Falimentul personal nu inseamna prescrierea datoriilor sau macar socializarea lor, nici chiar in legislatiile considerate "debtor friendly", ci chiar costuri suplimentare pentru debitor (e.g. plata executorului).
    La sfirsit ambele parti pot iesi intarite, dar pentru functionarea intregii proceduri, si incercind sa fiu fara prejudecati, s-ar putea sa fie nevoie de mult mai multa gindire sistematica, judecata la rece si disciplina profesionala decit este acum in Romania.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred ca vom vedea vreodata legea asta promulgata in Romania. E doar praf in ochi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aplicarea unei legi a falimentului personal acum in Romania ar introduce o procedura asupra persoanei, condusa de agenti de stat/autorizati/privati.Nu vad cine ar avea interesul sa ajunga la o modalitate de stingere a datoriilor persoanelor fizice pe aceasta cale. Sunt virtual sute de mii de romani in aceasta situatie, ar inseamna multa birocratie si arbitrariu. Problema reala o reprezinta creditele bancare de nevoi personale fara garantii reale unde rata de default a ajuns la procente de doua cifre. Sunt in acesta situatie sute de mii de debitori, creantele lor deja au fost vandute sau atarna prin contabilitatea bancilor asa cum spune si autorul articolului. Problema deriva din faptul ca, o data investite cu titlu executoriu, aceste creante devin cumva imprescriptibile desi sunt obligatii de a da o suma de bani. Exista o procedura de stingere a datoriei prin executarea silita asupra persoanei asa cum detaliaza codul de procedura civila, dar ea conduce de cele mai multe ori la situatii stagnante in care debitorii nu au detin pe numele lor bunuri imobile sau mobile de valoare si nu exista un patrimoniu material al persoanei debitorului. In loc sa propunem un faliment personal, mai bine am introduce un termen de prescriptie al dreptului de a cere executarea silita. Cu alte cuvinte, daca un creditor nu reuseste sa execute un titlu de creanta investit cu formula executorie judecatoreasca in termen de x ani de la data investirii atunci debitorul poate ridica aceasta exceptie dupa implinirea termenului sau caracterul executoriu al titlui sa nu mai fie reinnoit de instanta dupa implinirea acestui termen. Vorbim de termenul de prescriptie al executarii silite pentru ca este evident ca un creditor/cesionar de creanta care nu a reusit sa recupereze intr-un termen de ...5 ani de zile o creanta certa lichida exigibila negarantata este putin probabil sa o mai faca in viitor. Sanctiunea neplatii datoriei o reprezinta neeligibilitatea pentru viitor a debitorului care nu mai poate contracta datorii prin prisma istoricului sau de creditare. Deocamdata bancile nu vor sa-si actualizeze bilanturile, sa recunoasca pierderile si sa-si asume o parte din ele in conditiile in care totul este consecinta politicilor de creditare pe care ele le-au dus in urma cu cativa ani. Prin urmare nu vor dori sa accepte nicio masura legislativa de natura a le permite debitorilor sa se dezlege de glie. Formal, acestia raman datori pentru sume, solduri, dobanzi si penalitati, iar realitatea este ca acele datorii nu vor mai fi niciodata integral achitate, dar vor tine blocate multe resorturi in economie.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)