marți, 2 octombrie 2012

Lumea de azi (V)

Pe Terry l-am cunoscut absolut întâmplător într-o cursă Londra-Madrid. Avea loc lângă mine și, ca de fiecare dată, am început să discutăm chestii convenționale. După aterizare aveam să ne întâlnim la biroul de închirieri mașini unde se afla în imposibilitatea de a-și lua mașină. Văzându-l la încurcătură și știind că merge oarecum în aceeași direcție, noi la Cordoba, el undeva între Cordoba și Sevilla, ne-am oferit să-l ducem. A stat două secunde după care a zis că-i OK, că e mai bine așa.

Ca orice american care se respectă e extrem de volubil, se minunează la orice și e împăcat cu el însuși. A făcut bani din intermedieri imobiliare și a avut norocul să-l găsească nebunia economică fără nicio expunere. Pe la începutul lui 2007 o operație care l-a ținut câteva săptămâni la pat l-a iluminat. A conștientizat că toți banii pe care i-a făcut nu reprezintă nimic dacă moare. Așa că și-a lichidat tot business-ul și s-a hotărât să-și ia un concediu prelungit pentru a vizita lumea. În Spania a ajuns în 2009 și, probabil mânat de instinctul său imobiliar, și-a spus că e momentul să-și cumpere o finca în Andaluzia. A făcut-o în primul rând datorită frumuseții locurilor, a liniștii pe care i-au inspirat-o peisajul și satul uitat de lume. E mulțumit de investiția sa, cu toate că, văzând ce-a urmat și care sunt trendurile, are o îndoială puternică. Dac-ar fi așteptat probabil ar fi luat-o mult mai ieftin și e foarte posibil ca pe viitor să-și mai piardă din valoare. Se împacă însă cu gândul că, la cât a cîștigat din imobiliare își poate permite fără probleme și o investiție neinspirată. Iar faptul că a luat-o doar pentru el și familie chiar nu-i mai dă emoții în ceea ce privește o ipotetică valoare viitoare.

Ușor discuția alunecă spre criză, politică și actualitatea lumii de azi. E cumva neliniștit de ceea ce urmează. „Ce părere ai, crezi că se va face schimbul de putere între China și SUA?”. Sub nicio formă nu crede asta. A bătut China în lung și-n lat, spune că o cunoaște destul de bine și că n-au nicio șansă. „Au parte de-o dezvoltare economică puternică, dar asta e doar pentru ei. Noi am trecut de mult prin această etapă, ei nu fac altceva decât să redescopere lucruri pe care noi le-am descoperit acum mult timp. În fapt noi nu facem altceva decât să profităm de ei, în timp ce ei se cred puternici. În realitate sunt extremi de slabi ”. Pare interesant ceea ce spune și-ncerc să-l provoc spunându-i că la ora actuală costurile de-acolo sunt imbatabile. „E o mare iluzie. Nu-s inventivi și așteaptă să li se dea de lucru. Într-adevăr, e mai ieftin de produs la ei, dar asta nu înseamnă că, la un moment dat nu ne vom putea muta infrastructura de producție în altă parte, poate în Africa. Ce vor face atunci?”.

E foarte încrezător în SUA și în capacitatea țării de a se auto-regenera. Îmi spune că istoria a demonstrat superioritatea mecanismului politic american, că e foarte greu, dacă nu chiar imposibil să învingi America. „Să nu uităm că suntem cea mai puternică armată din lume. SUA are cel puțin 30 de ani înaintea celorlalte țări. Până la urmă, de când e lumea cel mai puternic face legile. Așa e și-acum. La chinezi comuniștii nu fac altceva decât să-i amăgească pe oameni că sunt mare putere pentru că asta le justifică lor scaunele. Dar nu poți fi lider mondial atunci când regimul tău se bazează pe teroare și cenzură”. Îi replic dându-i exemplu cu camerele video montate peste tot în lumea democratică, cu ascultarea comunicațiilor operată de mega-organizații gen NSA și cu multe alte abuzuri care se petrec și în ceea ce numim lume civilizată. Oare asta nu e o formă de constrângere? Desigur, nu e de acord. Spune că e o mare diferență între a fi urmărit pentru a se face o fotografie a societății și a fi urmărit pentru a fi pedepsit. Are încredere infinită în instituțiile SUA și consideră că tocmai aici e avantajul societății sale. 

Până la urmă concluzionează că marele pericol pentru SUA nu e China ci UE. În cazul în care se reușește aici o uniune flexibilă, probabil va da multe bătăi de cap SUA, chiar dacă acum se zbate în chinurile facerii. Amenințarea n-o vede posibilă decât din partea unei democrații, nicidecum din partea unei autocrații precum cea chineză. Interesant, gândesc, e un punct de vedere care comprimă în el întreaga politică americană.

Între timp, după parcurgerea unui drum superb ajungem la finca lui Terry. Într-adevăr, o priveliște superbă și o liniște absolută. Ne despărțim de el și ne promitem să ne întâlnim, poate chiar dacă are de gând să vină în România. Pe drumul de întoarcere, soarele desena un apus fabulos făcându-mă să mă gândesc serios dacă nu cumva judec greșit. Pragmatismul debordant al lui Terry părea a avea o fundație solidă. La urma urmei, lucrurile se mișcă după aceleași legi de când lumea, iar legea celui mai puternic e una dintre cele mai verificate. 

5 comentarii:

  1. Interesant punctul de vedere dar mai ales surprinzator cat de diferit vedem noi lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imperiile se nasc, traiesc si mor. Cu o secunda inaintea dezastrelor nimeni n-ar fi prevazut colapsul vreunuia. Tocmai autosuficienta dovedeste calea pierzaniei !

    RăspundețiȘtergere
  3. invingator e cel care adapteaza. si china si sua au aceasta putere. eu zic ca trebuie sa gasesca o cale comuna. lumea viitoare, chiar daca va mai dura ani si ani pana se va ajunge acolo va fi o lume a compromisurilor si a intelegerii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dl Terry ar trebui sa fie mai ponderat in exprimare
    China este o mare putere atat militara ( are cea mai mare armata a lumii -iar armamentul rusesc de ultima generatie est foarte competitiv )cat si economica nefiind doar o fabrica de asamblare.Trebui reamintit ca in China s-a pus in functiune prima statie din lume de captare si reutilizare a CO2 din lume iar americanii au importato cu succes.
    Lumea se schimba , deoarece cam peste tot in lume s-a produs un fapt important :accesul la informatie si scoala este extraordinar de mare iar multi uita acest fapt.Dl Li din povestea trecuta este cel mai bun exemplu iar ca dumnealui sunt multi in multe tari.Ce era valabil ieri poimaine va fi istorie .Odata cu lumea se schimba si viziunea economica si politica a statelor.
    George

    RăspundețiȘtergere
  5. Amenințarea n-o vede posibilă decât din partea unei democrații, nicidecum din partea unei autocrații precum cea chineză. Interesant, gândesc, e un punct de vedere care comprimă în el întreaga politică americană

    Cred ca acesta e cel mai bun paragraf din toata seria, si imi confirma inca o data ca e cel mai bun blog pe care-l am in reader.

    Merci, V.

    RăspundețiȘtergere