vineri, 5 octombrie 2012

Lumea de azi (VII) - in loc de concluzii

Iată că a sosit momentul să pun punct mini-serialului început săptămâna trecută. Cu toate că mi-ar fi plăcut să vă prezint mulți alți oameni interesanți de care am dat prin peregrinările mele, prefer să închei aici deoarece altfel risc să schimb direcția blogului. 

Ceea ce am încercat să prezint în aceste articole e faptul că lumea e mult mai complexă decât ne este prezentată oficial. Mai mult, conflictele și tensiunile pe care le vedem sunt date nu numai de interesele economice ci și de diferențele culturale și de viziune. Ceea ce putem spune este că lumea face ceea ce știe ea de când există, adică se schimbă. Însă schimbările nu merg în aceeași direcție și, din această cauză conflictele sunt inevitabile. 

Este foarte posibil să ne îndreptăm spre cristalizări ale culturilor, spre o nouă ordine mondială în sensul celei descrise de mult hulitul Huntington. O nouă împărțire a lumii după modele culturalo-religioase care să mimeze răspunsul la nevoile de azi ale oamenilor. Mapamondul unipolar, condus de o singură entitate și supunându-se unui singur model e o iluzie. 

Până acum am fost obișnuiți să privim lumea prin intermediul unei viziuni simpliste, ca și cum civilizația X este echivalentă cu civilizația Y plus/minus ceva. Trebuie să înțelegem că lumea este un univers care cuprinde lumi total diferite, că există diferențe iremediabile între culturi și că viziunea simplificatoare care presupune transplantul unui model de societate în toate aceste culturi este unul fals. Lumea este în aceeași măsură a lui Terry la fel cum este a lui Tariq, a exuberantului domn Li sau a  lui Mohamed(oricare dintre ei). 

Deosebit de interesant este  faptul că, după o perioadă de aparentă stagnare abulică, fiecare dintre marile culturi ale lumii încearcă să-și croiască un drum propriu. Este ceea ce a observat foarte bine Giulio, anume faptul că societatea post-istorică e o iluzie, că modelul lui Fukuyama e unul fals. Lumea nu se poate lăsa prinsă în capcana plictiselii. Așa că, cel mai important eveniment la care vom asista este reintrarea în istorie. Luați-vă adio de la modelul călduț al lumii de până acum. Motoarele culturale sunt turate la maxim, confruntările de aiurea nu semnalizează decât faptul că începe revanșa istoriei asupra non-istoriei. Nu este o veste bună sau rea, este noua realitate. Globul fierbe într-o supă ale cărei ingrediente suntem noi cu toții. Ce va ieși din tot acest mix rămâne să vedem. Anostul spectacol al lumii statice s-a terminat. Urmează istoria!

4 comentarii:

  1. Stii care ar fi o tema interesanta pe care ai putea-o aborda? Influenta respectivelor culturi asupra progresului in acele zone. Eu cred ca progresul in anumite zone tine foarte mult de cultura, religie si obiceiuri. Ce parere ai?

    P.S. Felicitari pentru seria de articole. Daca ai atat de multe de povestit, de ce nu editezi o carticica, chiar daca nu-ti aduce avantaje materiale?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Marius
    ce intelegi prin progres? o schimbare in orice sens ar fi ea sau o evolutie (in sens de parcurs) catre un model de civilizatie vazut ca ideal sau superior? ca daca e a doua varianta, am impresia ca este tocmai ceea ce Dan incearca sa explice ca e fals.
    progresul e ceva atat de relativ si atat de intrinsec legat de valorile si deci de cultura unei societati, incat raspunsul la intrebarea ta vine de la sine

    RăspundețiȘtergere
  3. Progresul il vad ca pe o evolutie a societatii dar nu spre un model de civilizatie. Rezultatul progresului este o civilizatie. Ideea este, in ce masura se dezvolta o civilizatie tinand cont de caracteristicile ei?

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos spus! :)Iti recomand Gramatica civilizatiilor de Fernand Braudel care trateaza despre asta. A aparut si in Romania acum vreo 30 de ani si cred ca o sa-ti placa.

    RăspundețiȘtergere