miercuri, 10 octombrie 2012

Urmatoarea revolutie araba?

Chiar dacă până acum Arabia Saudită a părut protejată de spectrul revoluțiilor Primăverii Arabe, lucrurile nu sunt foarte clare acolo. Desigur, la suprafață totul pare calm, dar sunt câteva chestiuni destul de apăsătoare.

Voi începe prin a vă aminti că media de vârstă a țării este una destul de joasă, de numai 26 ani, aproximativ 30% din populație având sub 14 ani. Datorită geografiei zonei, peste 80% din populație este urbanizată. Principalele orașe ale țării au peste 1 milion de locuitori(capitala Riad are aproape 5 milioane), iar populația totală este de aproximativ 26 milioane.


Din punct de vedere al sistemului de guvernare Arabia Saudită poate fi considerată o relicvă istorică. Avem de-a face cu o monarhie absolutistă, fără guvern, fără parlament sau partide. Desigur, instituțiile menționate există însă nu au nicio personalitate sau relevanță. Guvernul e condus de monarh, miniștrii sunt numiți pe criterii strict subiective, iar puterile casei regale sunt limitate doar de Allah. Există de asemenea un soi de parlament numit Consiliul Consultativ, dar ai cărui membri sunt numiți de către rege pe o perioadă de patru ani. În ceea ce privește alegerile ele există doar la nivel local și aceasta abia din 2005. Noțiunea de alegere este oricum destul de vagă având în vedere faptul că partidele politice sunt interzise.

Chestiunea cu adevărat interesantă este cea legată de succesiune. Și aceasta pentru că cei mai apropiați descendenți ai lui Ibn Saud au prioritate la tron. Așa se face că succesiunea nu se face de la tată la fiu ci de la un frate la altul în ordinea descrescătoare a vârstei. Abia după epuizarea acestor variante intrând în joc și copiii lor. În consecință, actualul rege(Abdullah) are aproape 90 de ani în timp ce urmașul său desemnat(Salman) are 77 de ani. Cu alte cuvinte este extrem de puțin probabilă o întinerire a guvernării. Comparând media de vârstă a conducerii cu media de vârstă a țării observăm o primă ruptură deosebit de vizibilă.

Contestatarii regimului sau cei care doresc o modernizare a țării sunt destul de repede eliminați într-un mod extrem de original. Dacă prin anii '80 era preferată încarcerarea celor neconformi(de ex. fondatorii și membrii marcanți ai partidelor de sorginte comunistă), în prezent regimul îi expulzează discret pe agitatori în diverse state cu care au un fel de parteneriat de primire necondiționată. 

Semnele de slăbiciune ale sistemului au apărut cu precădere după Primăvara Arabă, în special atunci când Zine al-Abidine Ben Ali, ex președintele Tunisiei, a decis să se refugieze în Arabia Saudită. Câteva manifestări de protest au fost reduse rapid la tăcere, însă sentimentul populației a fost unul profund negativ. Voci din ce în ce mai vehemente s-au ridicat împotriva regimului cerând mai multe drepturi și democratizarea statului. Regele a contracarat manifestațiile cu un program social foarte generos, de peste 100 mld. dolari, închizând pe moment subiectul. 

Cu toate că generosul program social a părut a fi o soluție solidă, cifrele încep din acest moment să lucreze împotriva monarhiei saudite. În primul rând suma implicată în acest program este imensă reprezentând peste 50% din PIB-ul țării. Aceasta lasă foarte puțini bani cercului esențialilor regimului care, de la un moment dat s-ar putea să devină neliniștiți. În plus, situația nu este pe deplin calmată deoarece în estul țării, acolo unde sunt câmpurile petrolifere, populația este în continuare nemulțumită, frecvența demonstrațiilor fiind una crescută. Cei din est se consideră nedreptățiți și ar dori să beneficieze de avantaje mai mari deoarece petrolul este extras de pe câmpurile lor.

În plus, în interiorul țării se desfășoară o puternică agitare a enclavelor șiite, mișcări instrumentate în special de către serviciile iraniene și siriene care caută în acest fel să producă o ruptură în „inima sunită”. Declanșarea unei revoluții în Arabia Saudită ar mai ușura presiunile americane care sunt exercitate în prezent asupra celor două țări, astfel încât interesele producerii unei rupturi de ritm sunt deosebit de mari.

Toate cele enumerate mai sus cred că sunt argumente suficiente pentru a trage concluzia că, în Arabia Saudită, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de stabile pe cât par. Deocamdată spiritele par a fi calmate, dar să nu uităm că sacul a cam ajuns la fund. Țara nu s-a modernizat, este total dependentă de hidrocarburi și populația în creștere explozivă are nevoi din ce în ce mai mari. Nevoi care, în scurt timp, vor fi aproape imposibil de acoperit. Avem în față un mix complicat, o situație care se poate transforma radical peste noapte. Deocamdată apele par calme, dar demonii adâncurilor lucrează.

4 comentarii:

  1. Cred ca ar mai fi ceva de adaugat.
    Cresterea demografica rapida si subventiile masive + preturi ffff mici au dus la o rata extrem de rapida a consumului de energie - in special petrol.
    Situatia nu mai poate fi tolerata pe termen mediu/lung.
    In acest ritm KSA va continua sa reduca exporturile lasind un mare gol pe pietele energetice mondiale.
    DEci logica ne spune ca se vor lua masuri de reducere a consumului. Ceva similar cu scenariul Irakian sau Libian cred ca este previzibil.
    Chiar daca respectivele societati au fost libanizate sectorul petrolier este infloritor si creste productia ca Fat Frumos - mai ales in Irak.
    S a facut, se poate si acum observ in presa Anglo o ingrijorare sporita fata de aceste cresteri aberante de consum. Daca actuala KSA nu va putea sa se reformeze o vor face altii. Si majoritatea va fi detasata de la teava de petrol.
    Oricum participarea saudita la exploatari este aproape de zero. Se reduce la niste pistolari care pazesc exploatarile si conductele. Nu i greu sa fie inlocuiti asa cum se poate vedea in cazurile concrete din Libia si Irak.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan eu sunt de cateva luni in KSA si sunt chiar in regiunea de est si pot sa spun ca nu am vazut sau am auzit de manifestatii. Aici se arde benzina in draci, nimeni nu foloseste motorina decat camioanele. Sa nu spun ca un plin de benzina costa 15 ron pentru benzina de 91 in loc de 300 ron cat e in Romania. Problema cu veniturile si consumul intern de pretrol tine mai mult de strategie. KSA are nevoi energetice foarte mari pentru desalinizare apei de mare si pentru consumul intern (aici nu se poate sta fara A/C) dar problema e ca ei nu iau in considerare energia nucleara de frica Iranului pentru a nu escalada conflictul. Din aceasta cauza KSA arde 3 milioane de barili pe zi din 11 cat exploateaza doar pentru generarea de energie electrica, barili care nu merg la export. Daca scadem si cat rafineaza pentru consumul intern de benzina ajungem la o imagine mai completa. Sa nu spun ca din cauza interdictiei pe care o au femeile care nu pot conduce singure si nu se pot deplasa fara un membru al familiei afara din casa (exceptie mallurile) asta genereaza un trafic rutier intens toata ziua, de la birou acasa pentru masa, de la birou acasa pentru a transporta sotia la mall, pentru ridicat sotia de la mall, pentru ridicat copiii de la scoala etc, se ard milioane de barili inutil. Sa nu zic ca nu exista transport in comun gen metrou sau altele si chiar daca ar exista pana nu cresc preturile la pompa mentalitatea si gradul de folosirii a masinii sau motoarele cu litraj mare vor ramane in continuare.
    Concluzie, pana nu se schimba mentalitatile nu vad o reducere a consumului de petrol. In acelasi timp atata timp cat petrolul ramane peste 100 usd/ bbl nu vad o reducere a beneficiilor sociale si a preturilor subventionate care le permite sauditilor si expatilor sa aiba o calitate a vietii ridicata in mijlocul desertului. Inca un amanunt, poate numarul sauditilor este de 24 milioane dar expatii dubleaza populatia care traieste aici la aprox. 60 milioane locuitori cu implicatiile de rigoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Posibilitati de reformare interna in KSA nu cred ca sunt.
    Si cum nu se va putea tolera ca bastinasii sa arda o cantitate de petrol atit de mare in era plafonarii productiei singura varianta logica este ca vor fi reformati cu forta.
    Actualul sistem a fost pastrat atita timp cit a permis exploatarea petrolului si reciclarea excedentului financiar in bonuri de tezaur anglo - americane.
    Si a facut asta cu interventii externe minime. Ori acum modelul incepe sa devina pagubos.
    Revolutia este vizibila la orizont.
    Zona petroliera - de fapt extractia - va fi detasata de restul etniei. Modelul prin care se va face este deja experimentat si perfectionat in Lybia, Iraq si acum in Syria - mai putin petrolul in Syria.
    Deci as zice ca stim si cum se va face.

    RăspundețiȘtergere