joi, 29 noiembrie 2012

Incotro?

Când toată lumea pare a cădea de acord asupra a ceea ce va urma e mult mai probabil ca exact contrariul să se întâmple”. Cam așa aș putea rezuma lecția pe care mi-a predat-o unul dintre cei mai inteligenți oameni cu care am avut de-a face. Ceea ce e interesant e faptul că, așa cum m-a avertizat, a cunoaște acest lucru nu te scutește de inerentele greșeli în care instinctul nostru de turmă ne târăște. O fatalitate face ca, de cele mai multe ori, să ne dăm seama că am ignorat acest solid amănunt abia după ce ne lovim de consecințele comportamentului nostru irațional.

Am ales să-mi încep în acest fel articolul de azi deoarece pare că suntem din nou în fața unei credințe susceptibile de suportul unei largi majorități, aproape de unanimitate. Când vine vorba despre ceea ce va urma, marea majoritate a opinioniștilor par a fi de acord cu teza dezastrului. Suntem oare într-unul dintre acele momente în care, pentru a învinge, trebuie să ne activăm spiritul contrar? E o întrebare cât se poate de justă.

Date fiind realitățile în care ne zbatem, scenariul dezastrului inevitabil este cel logic. Vedem cu toții o economie care abia mai mișcă, simțim în ceafă(indiferent de naționalitate) răsuflarea nervoasă a statului din ce în ce mai înfometat și experimentăm, pe zi ce trece, o degradare continuă a standardelor. Lumea din jurul nostru pare a se dărâma, fundamentele sale sunt din ce în ce mai fragile. Elementele care ieri păreau stâlpi solizi de rezistență s-au dovedit a fi elemente ieftine de butaforie. Suntem abulici precum copiii care află că Moș Crăciun nu există sau că n-au fost aduși de barză. 


Nu sunt oare toate acestea elemente suficiente care să ne conducă la concluzia dezastrului, la scenariul furtunii perfecte? Orice om rațional aflat în fața unor certitudini nu face altceva decât să tragă concluziile care se impun. Dacă te uzi pe stradă e clar că e ploaie, dacă ți-e frig probabil că a venit iarna și e necesar să-ți pui o haină mai groasă. Sunt lucruri de domeniul evidenței asupra cărora chiar n-are sens să ne aplecăm. Oare?

Nu fac parte din categoria optimiștilor și nici a pesimiștilor. Prefer să mă mențin cât se poate de rațional, să judec lumea prin filtrele pe care le consider fundamentate și obiective. Desigur, sunt conștient că nu sunt deținătorul vreunor adevăruri absolute. În același timp am învățat că atunci când opinia generală converge către un punct, obligația noastră de ființe raționale este aceea de a ne îndoi și de a reface raționamentul. Este probabil instrumentul cel mai eficient care ne poate scoate din turmă. 

În ceea ce privește viitorul, cred că ar trebui să pornim de la faptul că echilibrul instabil în care ne aflăm poate avea avantajele sale. Ajunse la fundul sacului statele trebuie să ia măsuri ferme de rezolvare a problemelor. Cei care-și imaginează că războiul stat-cetățeni poate continua se înșeală. Atunci când statele persistă în eroare sunt dărâmate de către cetățeni. Democrația, atunci când există, este cea mai eficientă armă de readucere la normalitate a societății. Ce se întâmplă în prezent vedem limpede. Tot mai multe pături ale societății sunt nemulțumite. Sărăcia exacerbată din zonele de jos, erodarea clasei de mijloc, subțierea păturii superioare și o elită din ce în ce mai îngrijorată. În timp ce unii și-au pierdut de mult speranțele alții se tem de dezastrul pe care l-ar putea aduce ziua de mâine. Indiferent de cum am privi lucrurile, indiferent în ce zonă ne-am situa, teama reprezintă elementul central al tuturor.

Practic această teamă este cea care poate face ca lucrurile să se  miște. „Furtuna perfectă” poate fi un lucru pozitiv dacă mișcă lumea către altceva și dacă reușește să reducă dimensiunea de-a dreptul monstruoasă la care a ajuns teama. E un punct la care trebuie să medităm înainte de a ne considera, fără drept de apel, condamnați la tristețe.

10 comentarii:

  1. Nu am inteles exact care e solutia propusa de autor, pt ca articolul a inceput bine. Sper sa raspundeti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum aplici ce spui tu in teorie la nivel practic fara sa mai fie nevoie sa folosesti cuvantul TREBUIE !

    RăspundețiȘtergere
  3. romanul e rezistent , mai e muuuult si bine pana la fundul sacului , fata de comunism acum e boierie , mai ales pentru saraci !!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Crizele, amenințările și lipsurile îi determină pe oameni să aibă dorințe pe termen scurt mai degrabă decât pe termen lung. Cine sunt cei care fac promisiuni pe termen scurt dacă nu dictatorii? Gândirea pe termen lung este o construcție care folosește foarte mult din liantul numit încredere. Există ore așa ceva pe timp de criză? Dacă nu există încredere, atunci ceea ce mai rămâne este forța nu? Și ce iese oare atunci când la nivel social principalele ingrediente sunt forța, neîncrederea și gândirea pe termen scurt?

    Eu cred că toate războaiele din istorie au fost numai războaie între bogați și săraci, între stăpâni și sclavi, între cei puternici și puțini și cei slabi și mulți. Fiecare își urmărește interesul lui, iar interesul este ca dintotdeauna puterea pentru cei puternici și libertatea pentru cei slabi. Eu cred că acest război care îl trăim acum este început de cei puternici care probabil că au devenit mult prea frustrați de libertățile care există în societate. Tot ceea ce se întâmplă la nivel social este planificat și nu există niciodată accidente la nivel social. Poate că se urmărește o creștere a infracționalității pentru ca prin asta să fim dispuși să cedăm la tot felul de libertăți și să acceptăm cine știe ce fel de control pe care lumea să-l ceară de bună voie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sint de acord 100%

      Ștergere
    2. Nimic nu e intamplator totul are a o cauza , dar cauza poate fi una independenta si nu sa tina de vointa cuiva !

      Ștergere
  5. @remussatala
    Exista intotdeauna "accidente" in istorie. Nu poate fi planificat nimic la perfectie. Asa cum ai spus tu, cei puternici vor putere. Daca esti un ditai imperiul (roman, egiptean, american, etc.) si ai deja putere, cum se face ca imperiile decad si cei puternici ajung slabi? Asa au "planificat" oare faraonii, cezarii si presedintii americani, sa-si dea puterea barbarilor, indiferent ca sunt vizigoti, longobarzi acum 2000 de ani sau islamisti fundamentalisti, azi?
    Mecanismele care conduc umanitatea sunt mult prea complexe pentru a crede ca masonii sau bilderbergii planifica totul minutios pentru un anumit rezultat. Cel mult genul asta de indivizi intuiesc anumite curente, apoi le potenteaza si isi pregatesc terenul astfel incat schimbarea sa-i prinda acolo unde trebuie. E si asta ceva...
    Ca acum s-a inceput programul de distrugere a natiunilor, mi se pare ceva evident. Unde se doreste sa ajungem e greu de spus, dar ar trebui sa fie ceva mai bun, pe termen lung; asta e trendul istoric. Oricum, e clar ca paradigmele se schimba masiv probabil mai mult decat s-a facut vredata in ultimii 2000 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim
    Marile imperii nu prea au căzut ci doar s-au transformat, iar în plus de asta, nu ar trebui să trecem cu vederea faptul că aici în Europa avem religii care pun în centru ideea sacrificiului. Creștinismul de exemplu are ca principal simbol crucea, adică moartea prin tortură. Nu războaiele și sclavia au nevoie de oameni care să adore moartea prin tortură sau de modele de viață cu sacrificiu suprem prin moarte și tortură? Mă îndoiesc de faptul că imperiile cad dacă noi avem religii care așează în centru ideea sacrificiului. Ei prezic cum că pământul va arde cu tot ce este pe el, iar când se va întâmpla asta, lumea tot pe ei îi va urma pentru că cică ei au "adevărul" astfel. Singura schimbare care a intervenit a fost tehnologia și puțină laicizare. În rest sunt doar sacrificii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Opinie de ateu semidoct. Decat sa scrii prostii pe bloguri mai bine ai incerca sa intelegi ceea ce combati.

      Ștergere
  7. Ok, politica, economia și administrația au devenit mai sofisticate, dar și Biblia este sofisticată. Ritualurile bisericii sunt sofisticate. Nu e ceva nou, dar a fost nevoie pentru că a apărut învățământul obligatoriu. Biserica a fost împotriva învățământului obligatoriu și împotriva accesului la cărțile bisericești. A apărut ma apoi mass-media și acum internetul. Acestea sunt adevăratele schimbări, iar politica doar încearcă să se adapteze la ele. Tehnologia a luat avânt și e în mâinile prostimii. Ce trebuie făcut pentru ca prostimea să o dea autorităților de bună voie? Poate că o creștere a infracționalității ar fi un argument convingător, iar asta se realizează prin adâncirea prăpastiei dintre săraci și bogați care se face prin "crize" dar și prin degradarea educației, subfinanțarea poliției, imigrație și altele.

    RăspundețiȘtergere