joi, 1 noiembrie 2012

Picajul marilor japonezi

Primul meu video a fost un Panasonic. Mi l-a vândut un individ care făcea trafic între Constanţa şi Bucureşti. O hardughie de 'jde mii de tone peste care am dat întâmplător în podul casei de la ţară şi care cred ca e încă perfect funcţională. Întâmplarea a făcut ca prima mea cameră video să fi fost 
tot un Panasonic, la fel ca şi prima mea cameră foto digitală. 

În timp cred că am dezvoltat o pasiune pentru această firmă. Ipoteza mi-a fost întărită atunci când, într-un dulap în care-mi îngrop inutilităţile, am dat peste vechiul meu Toughbook, zăcând nebăgat în seamă sub un vraf de cărţi şi hârtii prăfuite. Am fost cuprins de un sentiment ciudat şi o groază de amintiri plăcute mi-au invadat memoria. Aproape că începuserăm să avem o istorie comună.

Nu ştiu când s-a rupt legătura dintre mine şi Panasonic. Dacă dau un ochi prin casă niciun echipament funcţional nu mai e de la ei. Oare de ce? Trecerea a fost oarecum discretă. Pur şi simplu n-am mai simţit nevoia să iau ceva de la ei deoarece concurenţa ori oferea ceva în plus, ori venea cu un preţ de nerefuzat, ori ambele. Astfel Panasonic pare a fi făcut un pas hotărâtor spre intrarea în istorie. 


Probabil bănuiţi de ce mi-a venit în cap această istorie. Ştirea conform căreia compania va înregistra o pierdere de 9.6 mld. dolari pur şi simplu a şocat. Este o pierdere de treizeci de ori mai mare decât estimările analiştilor! În faţa acestor cifre seci pur şi simplu nu poţi decât să rămâi mut.

O situaţie similară avem şi la ceilalţi doi mari producători niponi de electronice: Sony şi Sharp. De la ambii se aşteaptă rezultate financiare dezastruoase în condiţiile în care realitatea ne demonstrează cum regii de altădată sunt pur şi simplu spoliaţi de pe piaţă. Nu trebuie decât să ne uităm la modul categoric în care Sony a fost eliminat de către Apple de pe piaţa playerelor portabile pentru a înţelege cum stau de fapt lucrurile. După ce zeci de ani Sony a fost "regele walkman", un Apple venit din preistoria computerelor a atacat dur cu un gadget digital aruncând gigantul japonez în banal şi uitare. Şi a făcut-o elegant, fără să-i pese de dinozaurul care încă se încăpăţâna să vândă căruţe de ascultat CD-uri.

Şi, dacă nu vă este de ajuns exemplul payerelor portabile, vă readuc în atenţie un alt start incredibil pierdut de Sony. Pentru cei care nu ştiu ei au scos pe piaţă primul ebook reader(demn de a fi luat în seamă). Cu toate acestea a fost o chestie de nişă, fără mare succes. De ce e simplu de înţeles acum! N-au fost capabili să dezvolte un ecosistem în jurul aparatului. S-au  bazat pe vechile practici de business, aşteptând ca alţii să ofere cărţi pentru echipamentele lor. N-a fost aşa şi când Amazon a venit cu Kindle, Sony a părăsit piaţa într-un mod jalnic.

Ceea ce vedem acum este specific tuturor marilor companii japoneze producătoare de tehnologii înalte. Ce ne spune faptul că marii producători japonezi n-au fost capabili să facă un telefon mobil de succes? Dar faptul că n-au rezistat pe piaţa computerelor? E un subiect de meditaţie, o lecţie despre adaptare şi înţelegere a schimbărilor. Ceea ce n-au reuşit să perceapă este faptul că s-a trecut de la - să-i spunem - business-ul fragmentat la cel integrat. Piaţa trebuie captată în felii mari, mai nimeni nu mai joacă pe nişe. Dacă oferi un produs trebuie să storci tot ce poţi din el. Dacă fabrici un aragaz trebuie să te asiguri că tot tu vei vinde şi tigăile şi instrumentele adiţionale şi, pe cât posibil, cât mai multă materie primă. Trebuie să te gândeşti cum să faci astfel încât să vinzi tot tu chiar şi gazele(sau electricitatea) utilizate de acel aragaz. 

Mulţi cred că Steve Jobs a fost genial deoarece a conceput gadgeturile după care se dau masele în vânt. Fals, extrem de fals! Aşa cum am demonstrat în mai multe rânduri aici, produsele de succes ale Apple îşi au originea în concepte dezvoltate cu mult timp înainte de concurenţii lor. Jobs a fost genial prin modul în care a dezvoltat business-ul. Încă de la începuturile Apple Jobs a insistat să deţină totul sau, mai bine spus, cât mai mult posibil. Puţini ştiu că în faza de proiectare a iPhone Steve Jobs dorea ca numai Apple să poată produce soft pentru noul telefon. De ce, e logic! Maximizezi veniturile de pe urma propriului produs. Odată ce ţi-a cumpărat telefonul, individul devine captiv în universul tău şi, în acest fel te asiguri că obţii maximul de pe urma produsului tău. Desigur, a renunţat la idee în momentul în care s-a asigurat că-i va face pe alţii muncească pentru el percepându-le comisioane usturătoare pentru accesul la "Store".

Marile companii japoneze pur şi simplu n-au fost capabile să se adapteze. Au fost confruntate cu un model de business căruia nu i-au putut face faţă, nu au fost capabile să-i contrapună nimic nou şi, surprinzător poate, nu au reuşit nici măcar să-l imite. E o lecţie excepţională! Rămâne să vedem dacă va putea fi învăţată într-un final de niponi.

18 comentarii:

  1. salut Dan...mai sti cat ai dat pe primul video? ca era parca peste 10000 lei ceausisti....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti pot raspunde eu, 12000 lei (ceausisti!), un Philips, in conditiile in care un salariu se invartea in jurul a 2000 lei, iar o paine (Dambovita) costa 3 lei. Norocul meu este ca l-am vandut cu putin inainte de "Revolutie". Cu 10000 lei...

      In alta ordine de idei, eu am "mers" in general, pe vremuri, cu Sony (walkman, camera video, pick-up), avand totusi si statie si boxe Akai + un dublu-deck Technics (divizie a celor de la Panasonic). Toate "Made in Japan". Oh, tempora...

      Ștergere
  2. Care 30.000 de lei direct de la navigatori. Akai.....

    RăspundețiȘtergere
  3. Japonezii se incapataneaza sa tina la calitate, si pentru asta ii stimez. Daca vrei sa-ti cumperi plasma, nu prea ai cu cine compara un Panasonic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pioneer este peste Panasonic la plasme, ce-i drept sunt tot japonezi. Dar LCD-ul a mancat mult din piata plasmelor si a recuperat si pe diferenta de calitate a imaginii in ultimii ani. Nu este inca acolo, dar a depasit plasma prin versatilitate si utilitate. Iar superamoled, care depaseste deja plasma si la calitatea imaginii, bate la usa. Deocamdata timid, pe tablete de 7" gen P6800 aflate deja in productie de masa si pe televizoare de 55" prezentate doar la CES. Dar in curand va deveni noul standard. Liderii in domeniu ? Coreenii de la LG si Samsung.

      Ștergere
    2. Pioneer nu cred ca mai face plasme.

      Ștergere
  4. Firmele (umile creatii umane) se bazeaza pe factorul uman. Cand acesta isi atinge si depaseste nivelul de incompetenta firma colapseaza. In functie de cat de mare este si cu cat si-a depasit nivelul de incompetenta, prabusirea este mai lina sau mai abrupta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sony a avut creaţa idee cu conectorii dedicaţi la toate aparatele lor, de la foto până la telefoane şi redarea muzicii. Şi clienţii i-au zis pa! Apple a făcut la fel, şi lumea îl adoră! De ce? Nu ştiu! Dar probabil japonezii se vor reinventa, după nişte amputări dureroase. Oricum, cutremurul din 2011 i-a dat pe toţi peste cap.
    Mai este o problemă: aproape toţi au divizii foto. Au inventat tot felul de scule, una mai scumpă decât alta. Şi mai greu de cărat! De ce bizonul mediu consumator ar da o căruţă de bani, când la jumătate de preţ îşi cumpără ăl mai bun telefon, cu o cameră pe la 8-10-12 MP, şi cu softul aferent pentru a prelucra fotografiile. Başca Internetul şi toate cele. De altminteri a apărut aparatul foto cu legătură la Internet şi Android.
    Probabil este o perioadă confuză pe piaţa asta, şi oamenii nu ştiu încotro s-o apuce. Nici celor de la Apple nu le e prea clar ce şi cum. Vom vedea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, telefoanele cu camere performante vor manca piata ”sapunierelor”, dar segmentul cel mai rentabil pe piata de foto digital e cel al DSLR-urilor sau, mai nou, al mirrorless-urilor.

      Ștergere
    2. Nu te grabi, ca in curand Apple va avea aceeasi soarta ca si Sony. Era o vreme cand si Sony erau in top, in ciuda conectorilor si cardurilor "speciale" cu care erau doatate jucariile lor. In final s-a prins lumea ca era doar un motiv de a mulge bani in plus, la fel se va intampla si la Apple. Sony 2000 = Apple 2012

      Ștergere
    3. Nu diviziile foto le aduc pagube, ci in special alea de televizoare.
      Si Sony si Panasonic au o prezenta foarte onorabila pe piata camerelor foto (nu pe cea a sapunierelor :) ).

      Telefonul mobil nu trebuie folosit pentru fotografiat decat atunci cand constati, injurand, ca desi ti-ai luat ca de obicei aparatul de fotografiat la tine (un mirorless de la panasonic, sa zicem), ti-ai uitat cardul in sd reader...

      Ștergere
    4. Da - și la televizoare îi mănâncă tot unii "de-ai lor", de aproape - adică băieții de la Samsung, unde asigurarea unor venituri și din alte surse/ramuri + strânsa cooperare cu statul a dus la acapararea unor cote record de piață la LCD/LED-uri.

      Ștergere
  6. Tocmai insistenta lui Jobs de a controla totul este cea care a facut ca Apple sa piarda lupta cu PC-ul in anii 80.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vrut sa atac si problema asta, dar ma intindeam prea mult cu articolul. E si nu e asa. Practic, picajul Apple a inceput in momentul in care a plecat Jobs si a aparut ”cultura corporatista” in companie. Poate o sa ne intindem la discutie pe viitor deoarece e un subiect extrem de interesant si generos!

      Ștergere
    2. @Anonim: Au pierdut pe piata PC DUPA ce Steve a fot inlaturat de la conducerea firmei si au adus ca CEO un individ de la Pepsi... Cand l-au adus pe Jobs inapoi lucrurile au inceput sa se miste iar.

      Ștergere
  7. caderea japonezilor sa aiba oare de-a face cu deceniile pierdute (defaltioniste)?
    criza a inceput in Japonia prin '90, cand metrul patrat in Tokyo ajunsese pe la un milion (de yeni), de atunci toate au mers cam downhill la ei; restul lumii abia de vreo cinci ani a inceput sa experimenteze ce japonezii gusta de vreo 20.
    adica the end of growth?

    RăspundețiȘtergere
  8. De acoprd cu Dan. Japonezii nu au mai avut nimic special fata de concurenta ceea ce a facut sa nu-i mai cumpere lumea. In plus designul produselor lansate in ultima vreme a fost mult in spatele concurentei, cu multe reminescente a anilor 80 ceea ce a facut sa nu mai atraga privirile pe raft.

    RăspundețiȘtergere
  9. Si,cu toate astea,eu am ramas indragostit de electronicele japoneze...de vintage-uri...ascult si acum,fermecat,sunetul clar,mult peste cel al unui CD,care se revarsa din magnetofonul meu Akai(am si un Pioneer,la fel de senzational)-au peste 27 ani vechime,merg la fel de bine ca-n prima zi...da,cineva de aici a punctat corect-japonezii se incapatineaza sa tina la calitate...si ce calitate!

    RăspundețiȘtergere