miercuri, 21 noiembrie 2012

Surpriza Autonomy

HP este una dintre companiile emblematice ale epocii computerelor. Nu cred că este om care să nu cunoască cele două inițiale ale companiei fondate în ... 1939. HP este o istorie în sine și, în același timp, este o companie care a clădit istoria deoarece poate fi considerată una dintre fondatoarele poveștii Silicon Valley. 

Ca un urmăritor vechi al lumii IT am constatat cum compania a alunecat în iluzie fix atunci când ar fi trebuit să crească, să se impună categoric în noua economie. Nu cred că greșesc dacă spun că problemele companiei încep de la numirea în funcția de CEO a lui Carly Fiorina, la sfârșitul anilor '90. Atunci, din dorința de a câștiga mai multă putere, noul CEO a decis achiziția Compaq formând cel mai mare producător de computere din lume. Însă prețul plătit pentru această ghidușie s-a dovedit a fi mult prea mare, iar locul de „cel mai mare” a fost spulberat după achiziția diviziei de computere a IBM de către Lenovo. Multe s-au întâmplat de-atunci, iar destinele companiei au fost conduse pe drumuri greșite. Nu voi aminti decât în treacăt cum un fost CEO, Mark Hurd, a adăugat achizițiilor neinspirate Palm Inc., în 2010. Ceea ce a urmat e cunoscut de toată lumea.


Însă probabil cea mai neagră perioadă din istoria HP a fost cea începută în septembrie 2010, atunci când frâiele gigantului IT au fost preluate de Léo Apotheker. Asupra acestui individ venit de la SAP au planat încă de la început tot felul de suspiciuni, în special legate de afacerea furtului de cod de la Oracle(pentru cei care-și mai amintesc, SAP a fost obligată să plătească despăgubiri cocoșătoare pentru faptul că angajați ai sai au furat cod proprietar de la Oracle). Léo Apotheker și-a propus, nici mai mult nici mai puțin, să transforme HP într-o companie software. O aberație pentru cei care știu că de-a lungul timpului HP s-a confundat cu hardware-ul. Printr-un sprijin obținut inițial în Consiliu, Apotheker a condus achiziția Autonomy, o companie britanică a cărei menire era să facă tranziția HP de la producția de hardware la servicii și software. Între timp, strategia lui Apotheker s-a dovedit a fi neviabilă și, la un an de la angajare, în septembrie 2011, acesta a fost înlăturat din companie. În locul său a fost adusă Meg Whitman, o persoană mult mai indicată ca CEO.

Am făcut această lungă prezentare pentru a înțelege cu adevărat știrea la care mă voi referi în acest articol. Este vorba de scandalul care a izbucnit ieri și care s-a lăsat cu scăderea titlurilor HP cu aproape 12%. Compania Autonomy, pe care HP o achiziționase în 2011 cu aproape 10 miliarde de dolari, s-a dovedit a fi mințit la momentul achiziției în ceea ce privește datele sale contabile. Meg Whitman s-a ferit să folosească termenul de fraudă, spunând că este vorba de „grave greșeli de contabilitate, informări greșite și deformări ale realității”. Mai pe șleau, admite că HP sub conducerea lui Apotheker a cam luat o țeapă de 10 miliarde! Este un scandal care se află abia la început. HP a informat atât autoritățile americane cât și pe cele britanice asupra acestui fapt, iar ceea ce urmează tinde să țină prima pagină a ziarelor mult timp de-acum înainte. 

Ceea ce s-a întâmplat la HP cred că a ținut mai mult de eșecul găsirii unui adevărat CEO al companiei, o persoană care să înțeleagă exact valorile pe care a fost clădită compania, țintele sale și direcția pe care trebuie să meargă. Norocul celor de la HP a constat în faptul că business-ul de bază le-a funcționat bine, reușind să acopere prostiile făcute de toți neaveniții aduși pe post de guru. HP a căzut, vreme de mai bine de un deceniu, iluzie a individului providențial adus pe post de șef al companiei. Experiența ne arată că un conducător de companie poate fi un far călăuzitor doar dacă respectiva companie a fost ridicată de el de la zero. Bill Gates, Larry Ellison, Richard Branson s.a.m.d. sunt într-adevăr indivizi capabili să tragă după ei companii, dar e vorba de companiile pe care le-au fondat pentru a-și impune viziunea. Nu cred că Richard Branson ar putea conduce Microsoft sau că Ellison ar fi capabil să îndeplinească rolul de șef al Virgin. Ceea ce n-au înțeles multe companii este că CEO-ul ar trebui să fie mai degrabă un post tehnic; nu trebuie să alegi un CEO spectaculos, ci unul eficient. Iar dacă e posibil, e bine să-l recrutezi din companie. Probabil puțini sunt cei care au auzit de Ginni Rometty. Pentru mine este unul dintre cei mai capabili CEO din industria IT. Absolut deloc spectaculoasă, extrem de discretă, însă eficientă la maxim. 

Închei aici prezentarea scandalului HP. Probabil mai multe detalii veți afla în zilele următoare din presă întrucât e un subiect generos. Ceea ce am vrut să subliniez este impactul dezastruos pe care-l poate avea recrutarea unui șef pentru destinele unei companii. HP e o lecție care sper să-i facă pe mulți să analizeze și calitatea management-lui atunci când decid să investească într-o companie. 

3 comentarii:

  1. Ieri a iesit la pensie Paul de la Intel. Intel a fost multumit de prestatia acestuia. Sunt curios cine vine in loc. Paul era un tip non tehnic, era marketing guy, si avea 40 de ani de Intel.

    RăspundețiȘtergere
  2. Și cum, nu doar statul este prost administrator? Doamne ferește și apără! Se întoarce lumea cu curu-n sus! Acum, serios vorbind, de ce au cumpărat Palm, de ce l-au ucis? Că dacă tot s-au apucat de soft, Palm avea un sistem de operare chiar interesant. N-au știut să-l vândă. Și da, e bine să recrutezi din companie, dar și mai bine să-l pregătești înainte tot în companie.

    RăspundețiȘtergere
  3. sa ma bag si eu in seama. Chiar am achizitionat HP 50 la 17$ si inca 100 la 13,6$. Cam inainte de fiecare cadere semnificativa. Cred ca mai cumpar inca 100 daca ajunge la 10$.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere