marți, 13 noiembrie 2012

Surpriza petrolului

O informaţie dată publicităţii ieri de către Agenţia Internaţională pentru Energie are darul să ne surprindă şi, în acelaşi timp, să ne oblige să ne punem întrebări. Conform agenţiei pariziene, până în anul 2020 SUA urmează să devină cel mai mare producător mondial de ... petrol. La prima vedere informaţia este cel puţin surprinzătoare însă, trecând de şocul iniţial trebuie să începem să înţelegem ce implică această modificare de strategie.

Până în urmă cu câţiva ani SUA avea o politică activă de conservare a propriilor resurse energetice. Mai pe şleau spus, mergeau pe ideea că înainte de a începe să consumăm ce avem noi trebuie să consumăm ce au alţii. Aşa se face că politica externă americană s-a cam orientat după acest deziderat. Orice puţ petrolier descoperit genera jihadul instaurării unui model american friendly. Din punct de vedere declarativ SUA solicita statelor care au petrol deschiderea pieţei, adică vânzarea resurselor naturale pe piaţa liberă. La prima vedere poziţia poate părea corectă, dar, lucrurile au arătat întotdeauna diferit. 

În primul rând, noţiunea de piaţă liberă venea întotdeauna la pachet cu directive oculte care impuneau respectarea interesului american, adică a firmelor marelui Sam. Nu putem să nu observăm cum majoritatea firmelor care contează la nivel global sunt cele care se trag direct din "defunctul" Standard Oil al lui Rockefeller. Mişcarea de securizare a surselor energetice prin intermediul firmelor proprii de exploatare a reprezenat una dintre direcţiile dominantele ale politicii externe americane a secolului XX şi continuată cu aceeaşi hotărâre în prezent. Privind retrospectiv nu putem să nu observăm cum marea majoritate a conflictelor de după cel de-al Doilea Război Mondial au avut ca motiv real controlul surselor de petrol. 

În al doilea rând, impunerea forţată a scoaterii pe piaţa liberă a resurselor nu coincide aproape niciodată cu interesul statului asupra căruia se îndreaptă bunăvoinţa americană. Acest lucru se vede cu ochiul liber în statele care şi-au epuizat resursele de petrol şi care, ne mai suscitând interesul fratelui american, se află în aceeaşi sărăcie şi lipsă a democraţiei din care au fost preluate de americani. Singura diferenţă e că acum sărăcia urmează să se accentueze deoarece, în lipsa surselor, lucrurile nu au cum să progreseze.

Dar, cu siguranţă, SUA nu poate fi acuzată de faptul că-şi urmăreşte interesele. Faptul că anumite state cad pradă politicilor americane poate ţine de moralitate, dar ce legătură are moralitatea cu politca? În politică interesul primează, iar faptul că nu eşti capabil să-ţi aperi propriul interes te face direct vinovat, indiferent de cât de debalansat este raportul de forţe.

Revenind la anunţul Agenţiei Internaţionale pentru Energie, trebuie să înţelegem că avem de-a face cu o schimbare majoră de paradigmă. Faptul că SUA îşi doreşte independenţa energetică nu are cum să nu ne facă să ne punem întrebări. De ce ar abandona mega puterea prezentului o paradigmă pe care a urmat-o mai bine de şaptezeci de ani? Ei bine, aici se poate ascunde una dintre marile promovări ale prezentului. În urmă cu ceva vreme vă povesteam despre dilemele Arabiei Saudite în ceea ce priveşte exploatarea petrolului. Rezervele acestei ţări au fost supraevaluate pe vremea în care membrii OPEC aveau ca principal ţel stabilirea unei cote cât mai mari. Falsitatea cifrelor rezultate din perioada de reevaluare a rezervelor s-a văzut în momentul în care Arabia Saudită n-a mai reuşit să-şi crească producţia de petrol, în ciuda cererii sporite(subiect tratat pe larg în trecut). Fenomenul a fost combătut de oficialii saudiţi, dar realitatea e cu totul alta. Vă spuneam în perioada aceea că, din punct de vedere al rezervelor certificate, Canada se situează pe o poziţie superioară Arabiei Saudite. Pe vremea aceea SUA nu intra în discuţie din cauza multor nebuloase legate de rezervele acestei ţări. Iată însă că lucrurile se schimbă, şi o nouă stea apare pe harta uleioasă a aurului negru.

Noua politică de independenţă energetică poate sugera că petrolul este cam pe terminate în lume. Altfel e de neînţeles motivul pentru care americanii se apucă să umble la propria cămară. Desigur, deocamdată nu sunt capabili să-şi asigure necesarul numai din producţia proprie, iar proiecţiile ne arată că nici măcar în 2025 nu-şi vor putea acoperi necesarul de materie primă. Dar lucrurile se pot schimba în condiţiile în care în paralel cu creşterea exploatării propriilor resurse va fi impulsionat consumul responsabil şi economisirea. 

Cu siguranţă sunt numeroase aspecte ale noii paradigme americane, implicaţii care nu pot dezvoltate într-un articol. Însă ceea ce trebuie să înţelegem este că ne aflăm într-o perioadă de schimbări profunde. Dacă noua tendinţă va fi continuată vom vedea modificări colosale în politica şi economia mondială. Sursele tradiţionale de petrol urmează să fie împărţite între Europa, China şi puterile emergente. În timp ce setoasa China încearcă o securizare după model american, prin asalturi politico-economice, Europa pare lipsită de arme şi cumva izolată pe un continent secătuit de resurse. 

Nu ştiu de ce tind să cred că Bătrânului Continent îi revine misiunea găsirii soluţiei pentru păstrarea civilizaţiei în lumea post-petrol. Va reuşi oare continentul care a fost farul călăuzitor al lumii să rezolve această nouă provocare a omenirii? E o întrebare deocamdată fără răspuns.

12 comentarii:

  1. 85% din americani se duc la serviciu cu masina personala. Oricat de economice devin masinile, oricum toata economia e bazata pe un consum monstruos, nu degeaba fiind poluatorul #1 mondial.

    Mi se pare mai degraba un basm pentru a calma apocalipticii peak oil. Cand s-o termina petrolul, nici US cu 5% din populatia lumii nu mai e in siguranta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca SUA va deveni cel mai mare producator de petrol nu este o stire foarte tare. Pentru americani problema este cât vor dura rezervele de care dispune tara în conditiile mentinerii consumului actual si mai ales ce alternative au în vedere pentru momentul când rezervele disponibile se vor epuiza.
    Dupa parerea mea aici este marea problema.
    Pentru ei si pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. "păstrarea civilizaţiei" ... civilizatia vest-europeana a fost cladita SI pastrata prin furt si razboaie si nu vad daca va putea fi pastrata altfel. probabil ca "civilizatia" vest-europeana va supravietui... in China si SUA caci Europa n-are resurse sa tina un razboi. Cand spun "razboi" nu ma refer (neaparat) la confruntari armate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felul asta de a vedea lucrurile ("civilizatie cladita prin furt si razboaie"), este extrem de limitat si radical. Este o parte adevarata din istorie dar tabloul complet al civilizatiei europene este mult mai complex. Ma indoiesc ca acum omenirea are ce sa puna in loc, daca Europa de Vest cade. Ne pandesc sute de ani de haos, tulburari sociale si relatii de tip tribal.
      Daca Europa nu e o civilizatie pe care sa te poti baza si pe care sa ti-o doresti puternica, ce altceva pui in loc? Ce civilizatie asigura bunastare de masa, acces la cultura, educatie si informatie, libera exprimare si drepturile omului mai mult decat Europa de Vest (cu un model aproape desavarsit in tarile scandinave)?
      Sau altfel spus, incearca sa raspunzi sincer la intrebarea: in ce tara din lumea asta ai dori sa traiesti?

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. pai in aceeasi directie e nevoie sa se inventeze si sperm-powered generator , pentru ocaziile cand mai facem cate o ... laba !

      Ștergere
  5. Anunțul nu e neapărat surprinzător dacă luăm în calcul că o bună măsură din creșterea producției americane actuale vine din "sursele neconvenționale" - precum tehnologia de fracturare a șisturilor ... care se pot dovedi neviabile sau ( greu ) sustenabile din motive ecologice și/sau politice.

    Dar da - partea cea mai interesantă ( și periculoasă ! ) a anunțului e consecința indirectă : și anume că rezervele și automat și producția "surselor clasice" din țări precum Arabia Saudită e pe ducă ... :(

    RăspundețiȘtergere
  6. Raportul EIA spune ca astazi 20% din TOTALUL necesarului de energie este importat de USA si ca in 2020 USA va deveni independenta energetic; dar:
    A: cererea zilnica de titei este astazi de cca 19 milioane barili
    B: productia interna zilnica (cf. EIA) va fi, astfel, 10 milioane barili (2015), 11,1 milioane (2020), 9 milioane (2035).
    Cum faci A=B? Ocupi Canada? Sisturi? Nici asa nu da armetica. Ce-i drept lucruri s-au schimbat major in US, ceea ce s-a vazut in raportul EIA din Iunie: emisiile de CO2 erau -16% fata de virful din 2007, la nivelul 1990; la fel, consumul de benzina s-a "curbat" puternic de la ultimul virf din 2002. Dar trebuie tinut cont de doua lucruri, incetinirea economiei si optimizarile - mai ales in - constructii si utilizare (care au un cost in sine, dar asta-i o alta poveste).
    Pe de alta parte, ar fi mai bine pentru toti daca USA i-ar lasa in pushca pe arabi, insa fara aplicarea unor inovatii tehnologice majore (care deja exista, de fapt, macar ca prototipuri) cred ca raportul este wishful thinking. Rapoartele EIA trebuie luate cu un pinch of salt, EIA fiind in definitiv un instrument politic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raportul din iunie este de la EIA (Energy Information Administration); restul este IEA.

      Ștergere
  7. Doua comentarii:
    1) Nu sunt de acord cu asta: "Nu putem să nu observăm cum majoritatea firmelor care contează la nivel global sunt cele care se trag direct din "defunctul" Standard Oil al lui Rockefeller. " A fost adevarat in trecut, de exemplu in 1953 in Iran cand primul ministru a fost dat jos printr-o lovitura de stat sustinuta de UK si US. Nu e adevarat acum, de exemplu resursele Irakului nu sunt exploatate de firme americane, ci firme chineze, franceze, etc. La fel, mari producatori precum Arabia Saudita, Emiratele, Kuwait, Venezuela, etc, au companiile lor de stat, nu lasa firmele vestice sa profite. Numai in cateva tari precum Nigeria si Angola pot firmele vestice sa profite gras.
    2) Sunt resurse neconventionale in multe locuri din lume. Faptul ca incep sa fie exploatate acum arata ca:
    a) petrolul _ieftin_ din lume e pe duca, companiile petroliere au ajuns la concluzia ca pretul barilului va fi de peste $80 pe termen lung, si nu le mai este frica de repetarea anilor 80 (la inceputul acelui deceniu au investit masiv in prospectiuni petroliere in SUA, dar apoi Arabia Saudita a dat drumul la robinet, barilul a ajuns la $18, si mare parte din companiile americane au dat faliment.
    b) conducatorii SUA de ambele partide au luat o decizie strategica de dezvoltare a resurselor proprii (si de incurajare a importurilor de la vecinii canadieni), si permit mai multa exploatare pe platforma continentala (in ciuda riscurilor ecologice).

    Mai este un alt factor, mai mare decat petrolul--gazul, mai precis enormele cantitati exploatate prin fracturare hidraulica. Deja industria chimica SUA profita enorm din preturile foarte mici ale gazului, si se fac investitii masive in autobuze, caminoane, TIR-uri, etc, care sa mearga pe gaz in loc de motorina. Asta va reduce mult consumul de hidrocarburi lichide (chiar daca autoturismele personale vor ramane pe benzina sau hibride electrice). Exploatarea masiva a gazului ar putea permite SUA sa devina exportatoare de petrol in zece ani, dar nu cred ca guvernul SUA va permite exportul petrolului crud (exporta acum doar produse rafinate, pentru ca are o supracapacitate la rafinarii, dar nu va deveni o exportatoare neta).

    Alt efect al gazului ieftin este ca SUA isi inchide treptat termocentralele pe carbuni (ca e mai ieftin de produs curent cu gaz, si nu mai renteaza sa fie produs din carbune), si va deveni in curand cel mai mare exportator de carbune din lume. Grupari ecologice incearca oprirea planurilor de construire de terminale carbonifere pe coasta de vest, dar cred ca vor esua. Mii de vagoane zilnic vor fi incarcate in vapoare care sa exporte carbunele in China, miscorand astfel deficitul comercial dintre cele doua economii principale ale lumii. Daca se socoteste si carbunele ca energie, cred ca SUA deja este o exportatoare neta de energie; sau cel putin daca se socotesc SUA si Canada impreuna (ca economiile sunt deja integrate), in mod clar exporta mai multa energie decat importa.

    Concluzia mea este ca americanilor li s-a acrit de Orientul Mijlociu, si prin independenta energetica cauta sa se separe de ce se intampla acolo. Atunci nu le va ma pasa nici de revolutii etc. in tarile arabe. Vor lasa petrolul arabilor sa fie problema Chinei, Indiei, si Japoniei (daca renunta la centralele nucleare).

    Radu

    RăspundețiȘtergere
  8. Pot să mă gândesc la o nouă tehnologie care va scoate petrolul din ecuație?

    RăspundețiȘtergere
  9. Petrolul natural va fi scos din ecuatie doar cand va deveni prea scump, ceea ce va dura mai multe sau mai putine decenii. In acel punct, combustibilul poate fi sintetizat (cum a facut Germania in WWII dupa ce Romania a rupt alianta cu nemtii, sau cum a facut Africa de Sud cand era sub embargo din cauza apartheidului), dar combustibilul sintetic este inca prea scump, echivalentul a $200 pe baril. Biocombustibilul deocamdata e prea scump (cu exceptia etanolului din Brazilia, dar nu orice tara poate creste trestie de zahar); poate in viitor in zone calde si insorite se vor putea creste alge (in bazine de apa acoperite de sere), dar nu stiu cat de ieftin va putea fi facut.

    Alta optiune este ca electricitatea sa devina foarte ieftine, fie prin termocentrale pe gaz (cu fracturarea hidraulica, gazul poate fi exploatat foarte ieftin in multe tari), fie prin centrale nucleare, care au riscurile lor (si cu cat oamenii tin mai mult la siguranta, cu atat centralele nucleare sunt mai scumpe).

    Deci in concluzie sunt multe alternative care vor fi folosite din ce in ce mai mult in viitor, dar deocamdata tot petrolul (si alte hidrocarburi precum gazul, carbunele) sunt cele mai ieftine.
    Radu

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)