joi, 17 ianuarie 2013

Marea repatriere

Începută ca o discuție marginală, inițial catalogată ca bârfă ieftină, problema aurului nemțesc a devenit  de-a dreptul stringentă. Atât de stringentă încât anul trecut Curtea Federală de Audit a recomandat Bundesbank actualizarea politicii de repatriere a rezervei. O recomandare care nu lasă loc altor interpretări și care a devenit practic obligatorie.

Așa se face că Bundesbank a început procesul de repatriere a unei părți a rezervelor de aur astfel încât 50% din aurul țării să fie păstrat în interiorul granițelor. Plecând însă de-aici s-a ajuns la speculații și comentarii puternice deoarece modul în care Germania își repatriază rezervele ridică numeroase semne de întrebare. 

Până acum, aurul nemțesc era deținut în proporție de 31% în interiorul țării(la Frankfurt), restul fiind distribuit după cum urmează: SUA - 45%, Anglia - 13% și Franța - 11%. Așa cum spuneam, modul în care Bundesbank a decis să repatrieze aurul este destul de dubios. Practic nemții își aduc înapoi tot aurul din Franța, iar din rezerva de la New York doar 300 de tone. De cea de la Londra nici gând să se atingă!

Și totuși de ce e dubios? Ei bine, aici e marea problemă. Nimeni nu a pus până acum la îndoială soarta aurului depozitat la Paris. Cu toate acestea nemții și-au retras tot aurul fix din depozitul care nu fusese pus la îndoială de nimeni. Cu toate că asupra aurului depozitat la americani planează cele mai multe suspiciuni, Bundesbank a decis repatrierea unei cantități infime, de doar 8% din rezerva sa totală. Ceea ce ridică numeroase semne de întrebare este faptul că minuscula cantitate de aur(e vorba doar de ~300 tone) va fi repatriată într-o perioadă de 10 ani! E o informație care pune sub semnul întrebării viabilitatea SUA. 

Cum e posibil să ai nevoie de 10 ani pentru a repatria 300 tone în condițiile în care, teoretic, ar trebui să ai cel puțin 8000 de tone în tezaur? Asta fără să punem la socoteală aurul pe care marea majoritate a țărilor au decis să-l depoziteze la tine? Păi dacă SUA e capabilă să livreze doar 30T pe an, cum s-ar comporta dacă și alții și-ar retrage aurul de-acolo? Ceva pare putred.

La fel de dubios e faptul că Germania nu s-a atins de rezerva de la Londra. Orice om sănătos la cap ar alege să-și diversifice depozitele, nicidecum să și le concentreze. Personal, știind de „marea aglomerație” de aur de la Londra, prefer Parisul. Este mult mai sigur și mai ferit de scandaluri. Fără să mai punem în discuție faptul că, în cazul în care se va dovedi că aurul din beciurile engleze s-a cam volatilizat, ce-ai putea să iei din insula aia amărâtă pentru a-ți acoperi pagubele? Ploaia, vântul sau frigul? Până la proba contrarie, Parisul nu pare deranjat de faptul că trebuie să le livreze instant nemților aproape 400 de tone. Pur și simplu nimeni n-a comentat nimic. În schimb, dacă acea cantitate ar trebui extrasă de la Londra oare ar fi la fel de lejer?

Zvonurile de pe piața aurului sunt numeroase și deloc liniștitoare. De peste 10 ani, GATA(Gold Anti-Trust Action Committee) oferă dovezi privind manipularea pieței aurului de către FED. Mai multe documente desecretizate din arhiva serviciilor secrete americane(prezentate prin 2009 pe acest blog) relatau despre o veritabilă acțiune de plasare de cârtițe în marile bănci centrale ale lumii pentru a preveni cumpărarea de aur de pe piața liberă și pentru a forța achiziționarea, în schimb, de dolari sau SDR(DST). Rămași cu din ce în ce mai puțini insideri, putem bănui că americanii au intrat fizic pe piața aurului, doar dețineau cantități impresionante. În cazul în care prin depozitele lor cam bate vântul putem spune că se cam duce de râpă noțiunea de credibilitate. Iar piața aurului fizic devine o imensă bombă cu ceas. Și spun aceasta deoarece dacă la nivelul băncilor centrale planează o asemenea suspiciune, imaginați-vă ce e la nivelul băncilor comerciale, la cea a emitenților de hârtii cu acoperire în aur. E vorba de o piață suspectă despre care probabil vom mai vorbi.

Revenind la repatrieri ale aurului, trebuie să remarcăm că acțiunea Germaniei nu e singulară. Prima țară care a decis să-și repatrieze rezervele în proporție de peste 85% a fost Venezuela. Hugo Chavez decis în 2011 retragerea aurului pe care țara îl avea depozitat în străinătate. Marea parte a rezervei externe de peste 150 de tone era depozitată la Londra. Aurul a ajuns la Caracas prin noiembrie 2011, iar acțiunea lui Chavez a avut parte de o ciudată publicitate negativă, fiind prezentată ca o risipă inutilă făcută de „dictatorul nebun”. Mă rog, chiar dacă nu sunt pe o poziție ideologică apropiată de a lui Chavez, nu înțeleg care ar fi „costurile piperate” pentru păstrarea propriilor rezerve în interiorul granițelor și cu ce ar fi mai sigură stocarea aurului într-o pivniță din perversul Albion.

Repatrierea aurului de către nemți cu siguranță nu va mai avea parte de povești cu dictatori și ideologii improprii. Rămân însă numeroase întrebări, în primul rând legate de desfășurătorul retragerilor din SUA. Oare ce aur mai are FED în depozitele sale? Sau, mai bine spus, oare mai deține FED aur? E o întrebare mare cât o criză globală inimaginabilă. 

_____
P.S. Ca să evit comentarii inutile voi face precizarea că nu mi-am schimbat deloc opiniile referitoare la  așa-zisa investiție în aur. În continuare o consider păguboasă, riscantă și nerentabilă la nivel de individ.

16 comentarii:

  1. Ce parere ai de "idiotii" care au cumparat de la Piraeus "in medie peste 500 grame". Unul a cumparat chiar si 4.5 Kg. Pe 2.11.2009 luai aurul de la ei cu 116 lei pe gram. Acum e 209 lei pe gram iar Piraeus ti-l rascumpara cu 170 lei pe gram.

    Recunoaste Dane, in privinta aurului ai dat-o rau in bara ca toti anal-istii economici, si inca nu vrei sa recunosti. Tocmai la nivel de individ aurul era o investitie excelenta pe termen lung.

    RăspundețiȘtergere
  2. articolele tale sunt foarte interesante.aproape de fiecare data abordezi altceva.nu tin minte sa fi gasit in blogosfera noastra un blog economic la fel de bun.
    oricum, scrii bine si inspirat
    keep going...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Old news, de prin 2009 sau 2010. Da un google dupa "ursuleti metale pretioase" si o sa vezi inclusiv pozitia Romaniei in acest rahat.

      Ștergere
  3. Daca are cineva timp si chef sa ii explice unui nestiutor ca mine de ce e aurul atat de pretios, i-as multumi pentru iluminare. In afara de bijuterii (praf in vant) ce altceva ii confera acel "the precious!"? Nu e consumabil, nu da energie, nu produce nimic, nici macare nu e un metal atat de dur ...

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1) Este foarte dens, valoarea echivalenta unui metru cub de lemne iti incape in buzunar.
      2) Este inert si nu corodeaza. Nu are nevoie de conditii speciale de depozitare, nu expira.
      3) E usor de testat. Cat de usor e de testat valuta unui stat strain (francii elvetieni, care oricum se schimba regulat)?
      4) E usor de apreciat. Cat de usor se apreciaza terenurile, imobilele sau diamantele?
      5) Cantitare relativ constanta. Nu te poti astepta la o crestere cu 100% a aurului in lume. Pe cand de imobile da.
      6) E din ce in ce mai greu de produs si de gasit, cu costuri mari, nu creste in copaci. Asta inseamna ca fiecare gram nou introdus pe piata a produs deja o cheltuiala substantiala din pretul de vanzare. Adica nu "dilueaza" valoarea aurului deja existent.
      7) E recunoscut oriunde in lume.

      Si cel mai important: are valoare intrinseca. Si asta e confirmata in mod repetat in istorie si inclusiv in prezent, inclusiv de articolul de mai sus. Bancile il vor, oamenii de rand il vor, majoritatea il vor. Deci are valoare. Si asta nu se va schimba peste noapte doar pentru ca ne dam seama ca nu e digerabil. Am stiut asta mereu, n-a fost niciodata digerabil dar totusi mereu a fost dorit.

      PS: da, si aurul poate avea bule. Dar inca nu e cazul, ba din contra, dovezile arata ca e puternic subevaluat din motive obscure. Cand o sa fie aurul pe bula, NIMENI n-o sa aiba dubii in privinta asta.

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru explicatie, dar va rog sa ma credeti ca tot nu inteleg ... si anume:
      #1, #2, #3 - am inteles, sunt proprietati fizice ale metalului. De asta este folosit in tehnica si in decoratiuni (obiect de lux). Dar tot nu e de ajuns pentru a fi evaluat atat de mult.
      #4 - aprecierea unui produs cred ca se face pentru potentialul ce il ofera sau pentru valoarea deja furnizata.
      #5, #6 - tot greu incep sa se gaseasca si petrolul, dar petrolul produce la energie si o infinitate de produse derivate.

      #Valoare intrinseca, si asta e cel mai important: bancile il vor pentru ca "oamenii de rand il vor". Dar de ce ar vrea omul de rand atat de mult aurul? Nu il poate digera, nu poate vedea mai bine cu el, nu poate auzi mai bine, nu il face mai inteligent sau mai sanatos. Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar cu cat o persoana are mai mult aur pe/la el, cu atat mai putina educatie are. De ce acest "totusi mereu a fost dorit"?

      Inca o data multumesc pentru raspuns si sper ca autorul sa nu se amuze prea mult pe seama comentariilor naive, dar eu tot ne-iluminat ma simt. :)

      Ștergere
    3. "da de ce e dorit aurul?" pentru ca asa sunt oamenii,mereu au stiut ca in caz de razboi,calamitate,etc pleci in bejanie cu o bocceluta cu bijuterii nu iei casa sau roaba cu pamant in carca. daca intelegi asta cumperi si tragi si tu foloase. daca nu intelegi faci pe filozoful neinteles

      Ștergere
    4. Da si matale un google dupa "ursuleti si metale pretioase". Vei gasi acolo un articol intitulat What The Silver Vigilantes Understand That You Probably Don’t

      In el este detaliata frumos istoria metalelor pretioase, utilizarile industriale pe care le au acestea, consumul si cantitatile ramase plus multe altele... ;)

      Ștergere
    5. The physical properties of silver include ductility, electrical conductivity, malleability, and reflectivity. The demand for
      silver in industrial applications continues to increase and includes use of silver in bandages for wound care, batteries,
      brazing and soldering, in catalytic converters in automobiles, in cell phone covers to reduce the spread of bacteria, in
      clothing to minimize odor, electronics and circuit boards, electroplating, hardening bearings, inks, mirrors, solar cells,
      water purification, and wood treatment to resist mold. Silver was used for miniature antennas in Radio Frequency
      Identification Devices (RFIDs) that were used in casino chips, freeway toll transponders, gasoline speed purchase
      devices, passports, and on packages to keep track of inventory shipments. Mercury and silver, the main components
      of dental amalgam, are biocides and their use in amalgam inhibits recurrent decay.

      Ștergere
    6. @gunnar kyrre, citeste definitia valorii intrinseci. Si daca iti place sa te pierzi in filozifie intreaba-te de ce oamenii in mare majoritate declara la orice ora ca isi doresc libertate si democratie. Si sunt gata sa moara pentru asta. Si multi chiar mor. Dar totusi nimeni nu e capabil sa defineasca exact ce sunt ele, limitele lor atingand lejer dictatura sau anarhia. De religie si ierterea divina nici nu mai zic. La fel e si aurul. O "dragoste" eterna a maimutelor emancipate. Si ori te adaptezi, ori o dai in filozofii si te trezesti cu un teanc de hartii fara valoare in caz de dezastru. Hartii care oricum isi pierd valoarea cu 2 cifre pe an in mod "natural". Aurul nu e o investitie. Dar e un depozit al dracu de bun.

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. In afara aplicatiilor din tehnica (microelectronica e.g.) n-are nici o valoare.
    E conventia unor smecheri. "Valoare intrinseca"... Muahaha ... ... ...

    RăspundețiȘtergere
  6. >#1, #2, #3 - am inteles, sunt proprietati fizice ale metalului.

    Exact - și tocmai ele îi permit să îndeplinească funcția pe care oamenii o așteaptă de la un mijloc de schimb/susținător al banilor :
    - să nu se deterioreze;
    - să aibă o valoare ( relativ ) constantă;
    - să aibă un număr redus - ideal nici una - de întrebuințări proprii - căci altfel ar risca să fie mari cantități din el blocate.

    De-aia metalele prețioase au fost alese ca și suport fizic al banilor - adică mijlocul universal de schimb - chiar înainte ca această noțiune să fie complet conceptualizată și conștientizată ca atare.

    Simplu, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Fed nu mai are aur din 1934. Au recunoscut-o deschis in audierile din congresul american la intrebarile lui Ron Paul: (de la minutul 1.40 devine interesant)

    http://www.youtube.com/watch?v=Pl305N56CGY

    Deci cele 8000 de tone care apar in bilantul FED sunt asa cum spune functionarul respectiv "an accounting document called gold certificates"

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce mai are SUA in Fort Knox ?

    Lingouri de tungsten ce sa aiba ...

    De ce l-au inscenat pe Strash-Kahn la faza cu menajera ? Ca sa ii astupe gura la timp.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)