joi, 18 aprilie 2013

Euro?

Am stat mult să mă gândesc dacă are sens să postez această opinie. Fac parte dintre susținătorii necondiționați ai construcției europene, însă, în ultima perioadă, mă văd îngroșând rândurile dezamăgiților. E destul de ciudat să trăiești sentimente contradictorii. 

Nu vreau să o lungesc în considerații vagi, nu vreau să-mi exprim frustrările în această postare. Vreau însă ca împreună să încercăm să înțelegem de unde vine falimentul de facto al configurației europene actuale, cum de s-a ajuns ca o construcție impresionantă să fie foarte aproape de ruină.
Ideea unui spațiu comun în care să te poți bucura de libertatea de mișcare a fost o idee larg apreciată. Unei Europe care după un război devastator a trebuit să mai suporte încă jumătate de secol de Război Rece i se deschidea o nouă perspectivă care avea o finalitate dorită de toată lumea: eliminarea complexelor istorice și instaurarea unei păci unanim dorite. Pur și simplu nu ai cum să te opui unei asemenea idei! Și istoria demonstrează că atât timp cât aceste principii au guvernat, lucrurile au arătat bine.


Cu toate acestea trebuie să conștientizăm că eroarea a apărut aproape în același timp cu ideile originare. Un spațiu comun, pentru a se desăvârși avea nevoie de o „limbă financiară” comună, de o constantă acceptată de toți jucătorii. Nu ai cum să ai un spațiu comun fără o monedă unică deoarece libertatea de mișcare ar putea fi altfel îngrădită. Un principiu logic, dar de la care au pornit absolut toate problemele. Ceea ce n-au înțeles arhitecții Europei Unite a fost faptul că banul e mai mult decât o simplă convenție. În sine, moneda are o mare încărcătură culturală, mult mai mare decât simpla gravare a unor simboluri naționale pe bancnote. 

Ideea unei monede unice ar fi avut sens, într-o primă fază, mai mult ca monedă universal acceptată, care să poată fi folosită liber peste tot în UE, dar care să funcționeze paralel cu monedele statelor componente. Traiectoria normală ar fi condus la o acceptare naturală a noii valute după principiul monedă slabă/monedă tare. Cum bine se știe, când pe o piață sunt acceptate valute considerate slabe și valute considerate puternice, participanții au tendința de a economisi(și automat de a accepta) valuta puternică și a de cheltui valuta slabă. Acesta ar fi fost modul natural de introducere a Euro, un proces lung dar natural, care ar fi durat probabil zeci de ani și care ar fi condus într-un final la o monedă unanim acceptată. 

Diverse interese ale statelor membre, susținute și de complexitatea destul de mare a unui proces natural de migrare spre euro, au forțat adoptarea brutală a noii valute în statele care îndeplineau criteriile de convergență. Apoi, închizând ochii, au fost acceptate(sau poate mai bine spus obligate) și statele mai de mâna a doua, economii slabe care urmau să devină victimele celor mari. Putem spune fără a greși că această trecere pripită la Euro a fost primul act dictatorial care a zguduit Uniunea. Ceea s-a întâmplat se știe: peste tot au crescut prețurile, nivelul de trai fiind sacrificat pe altarul unei ipotetice bunăstări viitoare. 

Așa se face că, după o perioadă destul de scurtă de fragilă stabilitate, Continentul a fost lovit de cea mai puternică bombă financiară din istorie. De-atunci lucrurile au luat-o razna. Democrația inițială a fost treptat înlocuită cu dictatura birocrației europene, iar când prostia birocraților s-a dovedit de-a dreptul aberantă aceasta a fost înlocuită de politica pumnului în masă practicată de marile state. Fără a greși, putem spune că trăim sub presiunea unor măsuri aleatoare, unele din ele luate prin presiunea prostiei birocratice europene, altele sub efectul egoist al unor state mari. În tot acest hățiș aberant singurele lucruri care răzbat sunt dezastrele provocate de imbecilitatea măsurilor anterioare. 

În ceea ce privește moneda unică lucrurile sunt de-a dreptul critice. Injecțiile financiare practicate de către BCE într-o perfectă corelare cu FED încep să-și arate roadele. Instituțiile care au accesat facilitățile generoase ale Băncii Centrale nu mai sunt capabile să returneze fondurile. Băncile cipriote reprezintă doar începutul. O mulțime de alte instituții se află în imposibilitatea de a returna banii. În funcție de țara din care provin împrumutații se decide absolut subiectiv(conform aceleiași reguli a pumnului în masă) ori lapidarea împrumutatului(dacă are ghinionul să provină dintr-o națiune mică) ori rostogolirea neortodoxă a datoriei. În acest fel, instituțiile financiare ale statelor mari dispun teoretic de lichidități mari și de „soliditate financiară” în timp ce suratele din țările mai neajutorate ajung hălci digerabile de către cei mari.

Care este finalitatea acestui joc e simplu de intuit. Giganții financiari continentali au picioare de lut, dar, în același timp, au capacitatea distructivă de a îngropa realmente anumite națiuni. Cu toate că sunt dependenți de perfuziile BCE ajung să impună măsuri aberante prin presiunea politică exercitată de politicienii din țările de origine. Poate vă întrebați care este finalitatea acestui joc sau, mai bine spus, dacă există vreo finalitate a sa. Acestei întrebări nu putem să-i opunem decât realitatea că matematica are o limită a sa. În scurt timp vom putea observa cu ochiul liber că forțarea logicii nu poate ține la infinit și că toate acele magnifice instituții financiare continentale nu sunt în realitate decât elemente ieftine de butaforie. Ceea ce va fi cu adevărat tragic va fi că rahatul stocat acolo se va revărsa peste toată lumea. 

Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât să mă întreb care sunt interesele unora care ne împing cu disperare spre forțarea adoptării monedei unice? Cât de strâmb poți gândi când ai în față spectacolul grotesc al unei societăți care se îndepărtează din ce în ce mai rapid de democrație pentru a păstra o monedă iluzorie? Europa plătește în acest moment tributul propriei pripeli și pare căzută într-o cursă de șobolani. Până la urmă, toată povestea se va încheia cu un deces: ori al monedei ori al construcției europene. Oare de ce ne-om dori noi să fim actori? Cu o asemenea perspectivă, meseria de bocitoare pare infinit mai tentantă.

16 comentarii:

  1. Foarte misto si uluitor de simpla ideea existentei monedelor in paralel. Oul lui Columb.
    Intrebare: nu ar fi posibila reintroducerea vechilor monede nationale, care sa permita corectiile necesare? Intrebarea o pun in contextul in care presupunem ca se poate trece peste orgolii sau argumente de natura politica gen "inacceptabil, caci o asemena masura arata ca am gresit." Oricum, asumarea greselii si corectia aferenta mi se pare o masura realista si de bun simt in aproape orice situatie imaginabila.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iertata-mi fie ignoranta,dar in ce fel,"rahatul stocat acolo se va revărsa peste toată lumea".
    Asa de sumbra sa fie perspectiva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e o metafora care acopera orice,astfel autorul poate spune peste un timp ca a profetit corect.

      Ștergere
    2. Anonim(09:44): Activele neperformante ingropate in contabilitatea respectivelor institutii vor iesi la un moment dat la suprafata. Deocamdata e ca la Radio Erevan: ei au impresia ca tu ai impresia ca ei au bani; in realitate ei n-au bani, tu stii ca n-au bani, dar cat timp poti accesa niste bani de la ei esti multumit gandidu-te ca altii vor fi cei care vor deconta. Momentul "stop joc" e atunci cand cartile vor fi date pe fata si vei observa ca banii pe care-i au ei sunt de fapt hartii. Acela e momentul revarsarii.

      Anonim(09:58): Am totusi pretentia ca ceea ce fac aici nu se intersecteaza cu practicile gen mama omida. :-)

      Ștergere
    3. Nu si in cazul bocitoarelor... chinei.

      Bocitoarele nu s-au inselat niciodata in privinta nimanui. :)

      Ștergere
    4. Toti banii sunt hartii... Asta e sistemul actual... Cunoasteti unul mai bun?
      ....

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Forțarea adoptării euro trebuia însoțită de forțarea unificării fiscale și de forțarea cheltuirii după regulile sectorului public (adică acolo unde există interes public, chiar dacă nu acolo sunt contribuabilii cei mai grași). Și trebuia însoțită de o forțare a investirii banilor europeni doar în Europa. După mine nu trebuia decât un stop investițiilor în afara Europei și un stop imigrației forței de muncă din afara Europei și drept consecință victimizarea economiilor europene slabe nu ar mai fi avut loc. Ceea ce povestesc eu s-a întâmplat cu succes în fazele de consolidare ale economiilor naționale acum multe decenii și secole.

    RăspundețiȘtergere
  5. Forma corectă: "Adoptarea euro trebuie insotita de unificare fiscala".

    Fortarile sunt... fortate.

    Oricum, sistemul asta ar permite masinariei planificarii centralizate germane sa ruleze din plin, celorlalti neramanandu-le decat sa se dezvolte... conex... mai o maslină, mai o frunzuliţă.

    Fara euro, Germania e kaput! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Fara euro, Germania e kaput! :)"

      Nu sunt de acord. Profitul Germaniei ar fi mai mic. Germania a dus-o bine, daca nu chiar mai bine, si fara euro. Bineinteles ca principalul beneficiar al euro este Germania.

      Ștergere
    2. Germania va fi bine merci si fara euro. Doar atat ca va avea un pib cu cateva zeci de procente mai mic.

      Si va concura fair cu China.

      Germania se va descurca... multi nemti... nu prea. :D

      Ștergere
    3. @AC,
      Saracii nemti, deja le plang de mila...Or sa emigreze in masa in China - aia curajosi, iar aia mai comozi in Rusia sau Romania, mai aproape de patrie.

      Ștergere
  6. Dane,
    Te miri "intens" de trendul Evropei, dar pari a nu intelege ca euro si-a trait traiul si si-a mancat malaiul...
    A fost doar o etapa in dialectica comunista a constructiei -deconstructiei europene;se trece acum - vorba lui Ilici cel mumificat - la o noua etapa a luptei...
    Iar cand ma uit la biografiile( nu alea oficioase) ale lui Ciocanu, Bampiru de Iopui&comp, cu state vechi de utecisti prin tarile lor de origine, nu ma mai mir de nimic...
    Poate doar ca inca nu l-au prezentat pe Marele Inselator. la emisiunea "Planeta are (un singur) talent:iata-l ! !"

    RăspundețiȘtergere
  7. Vorbind de unificare, cuvintul are semnificatii difertite depinzind de weltanschauung-ul fiecarui interlocutor: unul o pricepe politic, altul social, un al treilea din punct de vedere a mobilitatii fortei de munca, altul ca pe o moneda unica, fiscal, cultural, s.a.
    Asta-i ca si in fabula cu orbii si elefantul, fiecare orb "vede" ceea ce stie; doar ca facturile sint inversate, cineva gindind sa faca elefantul si fiecare chior va fi multumit. Acuma, cineva poate sa spuna ca toate dimensiunile astea sint necesare, si poate ca sint, dar la limita. In fapt, fiecare componenta, poate functiona bine-mersi fara celelalte si stim asta pentru ca forta de munca a fost mobila inainte de deschiderea granitelor, afaceri s-au facut inainte de moneda unica, politici comune au fost posibile (sau la fel de imposibile) inainte de parlamentul european. Armonizari ulterioare pot aparea sau disparea, ramine la latitudinea fiecarui grup de "chiori". EUROfantul are alocate prea multe prerogative si cele mai multe sint principial false.

    RăspundețiȘtergere
  8. buna ziua

    Pt lamuriri suplimentare va rog sa consultati Philpe Bagus Tragedia monedei euro

    RăspundețiȘtergere
  9. A propos de dictatura birocratiei europene, am simtit-o pe pielea mea la sedintele la care am participat la CE inca de acum vreo 5-6 ani, incat nu mai imi trebuie sa calc pe acolo (recunosc mirosul dictaturii - din per.copilariei..): Statele Membre isi spun parerea, decizia se ia cum doreste CE. Noroc ca Ro nu reuseste sa se incadreze la conditii pt euro, ca ne-ar termina definitiv! (vezi ce s-a intamplat cu Grecia careia i s-a fortat intrarea in UEM - si tot lor le-au facut circ ca au falsificat datele!)

    RăspundețiȘtergere