luni, 27 mai 2013

Noua dezordine amoroasa

Când Shinzo Abe s-a instalat în fruntea guvernului japonez a anunțat că va pune în aplicare, pas cu pas, ceea ce a promis în campania electorală: o politică economică orientată puternic spre creștere susținută de o politică monetară pe măsură. Chiar dacă în perioada de campanie actualul premier a fost foarte vocal, cred că marea majoritate a liderilor G8 au stat relaxați considerând că nu este vorba decât de o retorică specifică perioadei electorale.

În Japonia însă realitățile sunt cu totul altele. Chiar dacă pare incredibil, acolo politicienii se mai țin și de cuvânt. Iată de ce, în ciuda privirilor surprinse ale partenerilor din G8, Abe și-a văzut liniștit de politica sa. Iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate.


Ceea ce a făcut Shinzo Abe nu e o inginerie nemaivăzută ci, mai degrabă, pare a ține de bunul simț. Japonia vine după o perioadă extrem de mare de stagnare, cu o piață internă plictisită și cu o economie aflată în pragul colapsului. Cu puține excepții, firmele-fanion ale Japoniei sunt într-o situație dezastruoasă. O continuare a practicilor de până acum nu ar fi însemnat altceva decât o cădere accentuată și un deznodământ ușor de intuit.

Nu trebuie să fii mare specialist pentru a-ți da seama că că avem de-a face cu un setup care nu-ți lasă prea multe alternative. Astfel, Abe a făcut ceea ce trebuia: a extins programul de stimulare fiscală și l-a dublat cu măsuri monetare excepționale. Conform planului, yen-ul s-a depreciat substanțial, iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Piața internă s-a revigorat, iar exporturile au crescut. Per total, în trimestrul 1, Japonia a înregistrat o incredibilă creștere economică de 3.5%(YOY).

Rezultatul era cât se poate de logic. Însă, chiar dacă mulți ar fi tentați să o spună, deocamdată nu e vorba de niciun succes. Artificiile de politică monetară produc rezultate certe, însă nu știm cât de mult timp pot fi aplicate unei economii mari. Pentru a „stimula” inflația BoJ are ca target dublarea masei monetare. Aceasta presupune „livrarea” lunară pe piață a echivalentului a peste 70 mld$ în monedă nouă. Temporar n-ar fi mare lucru, dar mai e un mic amănunt care multora le dă de gândit. Japonia e a doua piață de bonduri a lumii. Dacă piața americană a bondurilor este de aproximativ 15 trilioane $, cea japoneză se situează în jurul a 10 trilioane $. Teoretic, o monedă slabă face ca banii să plece din piață la scadență ceea ce ar putea sugera probleme de finanțare pentru statul japonez. Spun teoretic deoarece japonezii acționează de cele mai multe ori contrar așteptărilor, iar datoriile Japoniei sunt, în cea mai mare parte, către instituții financiare autohtone. Chiar și așa, randamentul obligațiunilor pe termen lung a crescut puternic în ultima perioadă.

Amenințarea cea mai mare pentru politca lui Abe vine însă tot din afară. Dacă până acum măsurile sale au fost tolerate de către membrii G8, e de așteptat ca presiunile să crească. În principal China, care are o dispută politico-teritorială cu Japonia, percepe acțiunile executivului de la Tokyo ca pe adevărate agresiuni economice și, probabil, vom vedea măsuri unilaterale de combatere a acestora. China însă nu e singura țară care care are o asemenea poziție. I se alătură Coreea de Sud și multe alte națiuni asiatice care, deocamdată,se află pe poziții de evaluare a situației.

Probabil v-ați fi așteptat ca, în urma acestor vești relativ bune, piața bursieră niponă să cunoască o revigorare. Ei bine, lucrurile stau chiar invers. Din 23 mai și până în prezent, bursa japoneză a căzut cu peste 10%. Desigur, la prima vedere n-ar reprezenta mare lucru, mai ales dacă ținem cont de faptul că, de la începutul anului, bursa japoneză a crescut cu aproape 50%! Nu trebuie însă uitat că, în doar două zile, a fost anulată o cincime din creșterea de până acum, iar după agitația din piață lucrurile par a nu se opri aici. 

Reacția pieței este cu atât mai ciudată cu cât se petrece într-un moment în care veștile par a fi relativ bune. Absolut toți indicatorii publicați arată bine, iar așteptările specialiștilor sunt pozitive. Lucrurile însă nu trebuie privite în acest mod. Dacă vom face un raport între capitalizarea bursieră și nivelul datoriei publice, vom observa că, în timp ce în SUA raportul este supraunitar(~1.17), în Japonia același raport este puternic subunitar(~0.28). Această realitate sugerează o puternică volatilitate și instabilitate a pieței bursiere japoneze ca efect direct al politicii monetare. O volatilitate care, la un moment dat s-ar putea transforma într-un dezastru monetar.

Cu siguranță, oficialii japonezi cred că știu mult mai bine pe ce date stau și care le sunt armele. Chiar dacă urmează să avem de-a face cu un dezastru, cu siguranță acesta va fi unul programat. Măsurile neortodoxe luate de către japonezi, chiar dacă par a fi similare celor ale americanilor, în realitate au o amplitudine și un impact mult mai mare. Mișcarea de reechilibrare a Japoniei este una egoistă însă, în același timp, una necesară. Dar restul partenerilor(în special cei asiatici) nu vor rămâne impasibili. Nimeni nu e dispus să înfrunte „cu pieptul gol” un tsunami financiar menit a-i salva pe japonezi. 

Cert este că drumul pe care merge Japonia este unul fără întoarcere, inspirat de „Fratele cel Mare”. Nu există cale de întoarcere atunci când arunci cu furca sume colosale, motiv pentru care nu ne mai rămâne decât să asistăm la o nouă dezordine amoroasă în lumea statelor bogate. Urmează marea răfuială în care, din răzbunare, și alții vor trece bariera peste care au trecut japonezii, conducându-ne într-o lume virtuală, cu o fizică variabilă și cu reguli la fel de ne-stricte. Dar despre posibilele consecințe vom mai avea posibilitatea să vorbim.

Un comentariu:


  1. Se pare ca tactica economica zimbabweana "Robert Mugabe" are mare viitor.

    Cand o sa se lanseze toti in printat bani in nestire ca sa castige competitia "cine devalorizeaza mai mult moneda" o sa traim vremuri interesante.

    RăspundețiȘtergere