luni, 29 iulie 2013

1 an de la lovitura de stat

Astăzi se împlinește un an de la cea mai crâncenă lovitură de stat instrumentată în România. Data de 29 iulie va fi una neagră în istorie, aceasta, desigur, dacă va mai exista o istorie a României. Nu sunt vorbe bombastice, nu sunt ipoteze ci realități.

Pe 29 iulie, 90% dintre participanții la Referendumul de suspendare al președintelui au votat pentru suspendarea acestuia. A fost cel mai radical vot de la Revoluție. Cu toate acestea, un mix compus din instituții subordonate, politicieni iresponsabili și manipulare au făcut posibilă trecerea României de la  independență la vasalitate.


Privind retrospectiv putem observa limpede impactul negativ al aranjamentelor de anul trecut. Doi judecători din CSM revocați perfect perfect legat de peste 75% dintre magistrații care-i aleseseră au fost readus pe șest de aceeași Curte Constituțională. Adoptarea Statutului Parlamentarului, o altă contră între ilegitim și majoritate, a fost amânată cu șase luni, cu ajutorul aceleiași instituții aservite. Motivul invocat, anume imunitatea parlamentarului, e unul hilar, dar prin intermediul propagandei deșănțate s-a transformat într-un subiect de controversă. În realitatea tind să cred că era vorba de camarila guvernatorului care, deși intrată în Parlament pe ușa din dos, a refuzat până-n ultima clipă să plece din camerele hotelurilor de lux plătite de stat - o adevărată piatră de moară legată de gâtul bugetului.

Desigur, sunt numeroase exemple referitoare la impactul negativ al capitulării României. Statutul de colonie pe care-l avem nu ne mai permite mare lucru. Ca stat vasal, condus de un guvernator impus, suntem obligați să ne înscriem în agenda politică servită din exterior. Nu trebuie să ne mai iluzionăm: task-urile importante sunt servite din afară, iar politicienii se legitimează prin punerea lor în practică. Așa se face că ne-am obligat să cumpărăm fier vechi american pe post de avioane de vânătoare cu toate că suntem prea săraci pentru această aventură. Dacă MIG-urile preluate de la tovarășii sovietici s-au remarcat prin suplețea cu care arau terenurile, rablele pe care le vom prelua din Portugalia(doar trebuia mulțumit și licuriciul bruxellez) probabil ne vor ajuta la extinderea metroului la nivel național.

Iar lucrurile nu se termină aici. Exploatarea resurselor minerale trece din nou în mâna „fraților” de peste Ocean. Nu mai contează pentru nimeni că tehnologiile utilizate vor transforma zone întregi în deșerturi chimice, nu contează că multe generații de-acum înainte vor fi otrăvite. Important este profitul fratelui cel mare și, dacă se poate, mărunțișul la care visează oficialii corupți. Chiar zilele acestea vedem cum un contract de privatizare(CFR Marfă) este întors din cauză că n-a ieșit așa cum trebuia. Păcatul că monopolul transportului de marfă n-a fost „externalizat” nu va rămâne nepedepsit și, probabil, se va lăsa cu demiteri spectaculoase. 

Exemple sunt numeroase. Multe altele vor urma și ne vor desena cât se poate de clar traseul viitor. Din păcate, România se află în ultimii ani ai existenței sale. Și spun aceasta deoarece singura șansă sau, mai bine spus, cea mai bună garanție de scăpare pentru cei care au jefuit până acum este destructurarea țării. Regionalizarea și falsa amplificare a tendințelor centrifuge ale așa-zisului Ardeal de Nord, presiunile din Est și un context dubios ne califică într-o zonă mizerabilă. Zilele ne sunt numărate și probabil că o merităm pe deplin!

8 comentarii:

  1. Daca "guvernatorul" e Mugur Isarescu, felicitari! Putini sunt cei care inteleg puterea acestui individ si cat de nefast a fost el pentru Romania.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din declaratiile facute de el inteleg e impotriva RM. In schimb,PM si presedintele incep sa cante pe aceeasi voce in proiectele mentionate. De aici si maxima dezamagire. De acord' suntem deja colonie, multumim uncle

      Ștergere
  2. Vrei sa spui ca nu asta este realitatea - suntem o colonie.
    Când statul nu mai e capabil din veniturile proprii sa plătească pensiile și salariile, trebuie sa ne milogim la madam Merkel sa ne sprijine sa încheiem un nou acord cu FMI (pentru a lua credite cu dobânzi avantajoase) deoarece vechiul acord nu am fost capabili sa-l închidem cinstit.
    Cele doua proiecte care vor distruge ecologia României (gazele de șist și Rosia Montana) nu sunt pornite pentru mărunțișul care se va vărsa la bugetul de stat, necesar tot pentru a plăti pensii și salarii.
    Ne milogim la cei care au bani, și tu vrei sa stam cu coada sus?

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate, ai mare dreptate

    RăspundețiȘtergere
  4. Uitati-va la componenta CFSN din 1989 si o sa intelegeti de ce am ajuns aici.Dpdv etnic nu cred ca e vreo deosebire de conducerea partidului bolsevic din 1917.Asadar cu Ilici-Iliescu ,Constantinescu-Pataievici ,Basescu-Braunovici si Ponta-Naumovici nu se poate intampla nimic bun.

    RăspundețiȘtergere
  5. Subscriu, sunt un mare fan si urmaresc fiecare post al blogului, dar cand o da in politice, Dan devine extrem de patimas. Semneaza un basist evident.

    RăspundețiȘtergere
  6. Exact așa s-a exprimat asupra momentului de acum un an un prieten din Maroc, care a intuit de la început despre ce era vorba. Probabil era mai familiarizat cu fenomenul neocolonialismului.

    România se poate reconstrui doar de jos în sus, o Românie în care secuii se unesc cu ardelenii, apoi cu moldovenii etc. Cu cât România centralismului parazitar dispare mai repede, cu atât mai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. „Centralismul parazitar” e o iluzie, o falsa problema indusa de propaganda atomizarii. Spun asta fiind ferm convins ca esti pregatit cu o groaza de asa-zise argumente care sunt turnate cu abnegatie de adeptii teoriei zonelor "mai destepte", "mai gospodare" si, nu-i asa, obligatoriu "mai egale". Toata aceastea sunt contrazise de datele referitoare la PIB. Dar mai conteaza realitatea?
      Reconstruirea de jos in sus nu exista! La ora actuala este doar un interes in linia destructurarii. Odata realizat obiectivul, asa va ramane. Dar, desigur, cand lumea-si va da seama de pacaleala va fi deja mult prea tarziu...

      Ștergere