luni, 3 martie 2014

Ucraina Update


„A tine natia ruseasca necurmat in stare de razboi, spre 
a avea pe soldatii ei pururea deprinsi la razboi... 
Razboiul sa ajute pacii,  in interesul intinderii 
Rusiei si a inaintarii ei in inflorire.
Testamentul lui Petru cel Mare 


Există în istorie nenumărate episoade cu experimente oribile efectuate pe oameni „în sprijinul științei”. Campioni absoluți par a fi fost naziștii, însă nu trebuie să uităm că asemenea comportamente aberante au fost și vor fi peste tot. Numai dacă privim în istoria apropiată ne îngrozim. Tuskegee(1932 - 1972!) - experimentul în care 399 de bieți negri analfabeți n-au fost tratați de sifilis deoarece serviciul public american de sănătate dorea să știe dacă boala acționează la fel în cazul negrilor, Proiectul Manhattan(1945) în care unor soldați le este injectat plutoniu pentru a se observa comportamentul post-iradiere(probabil pentru a masca cruzimea, serviciile secrete au răspândit poveștile SF la adresa acestui abominabil experiment) sau mai „ușoarele” experimente psihologice precum celebrul studiu asupra obedienței al lui Stanley Milgram(1961) și Stanford Prison(1971), toate acestea sunt doar câteva exemple dintr-o lungă listă de aberații comportamentale umane.

Însă, chiar dacă e greu de crezut, există experimente mult mai înfiorătoare, de o atrocitate ieșită din comun. Sunt cele desfășurate asupra unor grupuri mari de populație, generații la rând. Sunt experimentele pe țări, în care doar un mic grup de cobai cunoaște realitatea, în timp ce ceilalți trăiesc într-o perpetuă cursă a șoarecelui. Istoria recentă ne dă două mari exemple de experimente de acest tip. Unul dintre ele - Uniunea Sovietică și sfera sa de influență - a fost trăit de noi și-i cunoaștem binefacerile. Celălalt se desfășoară acum, dar probabil vom avea posibilitatea să-l mai tratăm cu alte ocazii. În afara acestor mega-experimente(poate termenul e forțat) există micro-experimente - sandbox-uri în care se testează următorul pas al experimentului principal. Ei bine, la doi pași de noi avem un asemenea exemplu. E un experiment live pe care suntem obligați să-l urmărim.


Ucraina. O țară mare, aflată într-un loc mereu nepotrivit. Media ne spune că acum și-a găsit calea către libertate. Exact același lucru ni s-a spus și-n 2004, când Iușcenko era pus în funcție de mulțimea nemulțumită din Kiev. Câteva luni mai târziu, libertatea s-a împotmolit în haosul politic generat de jocurile de putere. După încă patru ani, Ucraina s-a întors la Ianukovici. Nici cu el lucrurile n-au stat roz. Sărăcirea populației, îmbogățirea găștii prezidențiale și corupția generalizată au reîmpins populația în nevroză. Anunțul abandonării „căii europene” a fost scânteia care a declanșat toată nebunia pe care o vedem acum. Ianukovici a fost înfrânt și a fugit ca un șobolan în Rusia. Poporul a câștigat! Oare?

În spatele scenei lucrurile arată diferit. Vitali Kliciko, liderul de necontestat al pieței, se vede aruncat cu brutalitate de pe scena pe care reapare regina gazului, Iulia Timoșenko. Așa cum în urmă cu opt ani sacrificatul Iușcenko apărea - după o intervenție medicală de urgență în Germania - cu fața explodată din cauza unor otrăvuri, la fel de simbolic, „martira” blondă apare pe scenă în scaunul cu rotile. După care - coincidență? - se urcă în avionul spre Germania pentru a suferi o intervenție medicală de urgență. Nu înainte de a-și anunța candidatura la președinție, lăsându-l pe bietul Kliciko cu ochii-n soare. Asta a fost scena introductivă, partea de cancan.

Scena a doua, fără doar și poate o virează în tragic. Intrarea în scenă a Rusiei nu putea să fie altfel decât fastuoasă, dacă acesta este un termen potrivit pentru ceea ce urmează. Așa cum vă spuneam într-un episod trecut, Rusia începe să-și definitiveze rețeaua de republici-perdea. Crimeea reprezintă prima intervenție directă. O intervenție justificată atât de populația majoritar rusească cât și de statutul istoric al acestei provincii. Și, în timp ce opinia publică internațională privește oripilată cum Rusia-și ocupă fostul teritoriu, adevărata luptă se duce cu discreție pe celelalte fronturi. La Harkov a avut loc recent o întrunire a reprezentanților regiunilor estice menită a pregăti o autonomie extinsă a acestor provincii. Mișcarea radicală care face jocurile la Kiev , de sorginte naționalist-fascistă, este principala vinovată de accentuarea tendințelor secesioniste ale provinciilor estice. Nu este încă foarte clar dacă Rusia dorește cu adevărat ca aceste provincii să se rupă de Ucraina. Probabil doar în scenariul radical care ar presupune pierderea totală a controlului țării. Până atunci însă, populația rusă de la est de Nipru este foarte utilă în destabilizarea oricărei puteri ostile Moscovei.

Cu adevărat interesante vor fi efectele pe care le vom vedea în vestul Ucrainei. Radicalismul ucrainienilor frustrați de imposibilitatea de a-și lua țara în mâini poate fi scânteia unui haos generalizat. Prima mișcare - interzicerea folosirii limbii materne - a produs deja efecte. Următoarele vor complica și mai mult situația. Minoritățile vor avea probleme serioase în Ucraina și, chiar dacă acum cinstitul Occident pune batista pe țambal încercând minimizarea efectelor ideologiei maidanului, în momentul în care realitățile își vor face loc în media vor trebui să intervină chiar mai mult decât declarativ. 

Singurul lucru de neînțeles este motivul pentru care Europa a încercat intrarea în Ucraina. Nu era nici momentul și nu erau nici îndeplinite condițiile pentru a forța o dizlocare a Ucrainei. Populația este radical împărțită(aproape 50%-50%) în ceea ce privește direcția, situația economică nu este deloc grozavă, iar perspectivele nici atât. Singura variantă care are sens este aceea a unui experiment despre care probabil vom afla peste ceva vreme

Până atunci vom tot avea spectacole. Indiferent de declarații și manipulări, trebuie să înțelegem că Rusia efectiv nu poate fi oprită. Înțelegerile din spatele ușilor închise nu le permit celorlalți amestecul în ceea ce a mai rămas din sfera de influență rusească. Și, chiar dacă le-ar permite, trebuie să înțelegem că, în acest moment, singurii cărora nu le este frică de război sunt rușii.

Teatrala și gălăgioasa cerere a lui Putin pentru folosirea armatei în Ucraina nu a avut decât un singur scop: acela de a anunța public faptul că perioada de reflux a imperiului rusesc s-a terminat. La 100 de ani de la Primul Război Mondial Rusia se pregătește de flux, aceasta este cea mai îngrozitoare știre. Că va fi acum, că va fi mai târziu nu putem ști. Singurul lucru de care trebui să fim conștienți este că după reflux urmează fluxul. Iar în ceea ce privește politica rusească nu cred că ar trebui să ne îndoim de faptul că aceasta merge pe aceeași linie trasată de Petru cel Mare în testamentul său.

8 comentarii:

  1. Sunt destule voci, destul de credibile, care pun sub semnul indoielii autenticitatea testamentului. Din pacate, fie ca e un fals, fie ca nu, e terifiant ca acest text descrie starea de fapt a Rusiei din ultimele 300 de ani.
    Cat priveste experimentele "de laborator", s-ar putea ca rusii sa ii concureze serios pe nazisti. Atata doar ca cercetatorii, publicul si mass-media nu prea au avut ocazia sa intre in acele "laboratoare" si putinele lucuri aflate (imagini sau documente) dateaza din primii ani de dupa caderea URSS. A se vedea de exemplu documentul de colaborare dintre NKVD si Gestapo, prin care rusii ii consiliaza pe nazisti in ceea ce priveste infiintarea lagarelor de exterminare. Lozinca nazista "Munca te elibereaza" existenta la intrarea in fiecarea lagar este o copie a lozincii sovietice "Munca este o onoare".

    @Dan,
    Ce parere ai despre informatiile legate de caderea rublei si interventia Bancii Rusiei? Cica rusii ar face cozi la schimb valutar...

    RăspundețiȘtergere
  2. in ziua de azi nu poti sa traiesti izolat. 10 bancheri de pe wall street ingenuncheaza rusia mai repede decat toate armatele lui obama. pacat ca idiotii de europeni nu l-au crezut pe basescu cand le tot repeta nabucco nabucco !

    RăspundețiȘtergere
  3. in ziua de azi nu poti sa traiesti izolat. Adevarat.
    In rest, nu-i atat de simplu.Taica Putin n-are economie, deci n-are bani. Dar are gaze, armata si KGB (pardon, FSB). Si multi prosti raspanditi pe tot globul gata sa-l aplaude si sa-i sufle in panze. Iar Wall Street departe de a mai detine monopolul, e din pacate sursa multor probleme. Cat priveste Nabucco, hai sa fim seriosi; nu aia era problema. Cam toata Europa e constienta ca e nevoie de rute alternative; asta nu-i problema de olimpiada. Nu s-a facut ca si-a bagat dracu' coada...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar nu credeti ca putin a stat cu mainile in san si s-a uitat la europeni cum construiesc Nabucco si ii sufla jumatate din piata europeeana. A pus fsb-ul la treaba si rezultatul s-a vazut. Iar putin este modelul comportamental favorit al chiorului

      K

      Ștergere
    2. Asta-i cea mai buna gluma, Rusia n-are economie...LOL

      Ștergere
    3. @Anonim4 martie 2014, 03:29
      Ce economie e aia care in proportie de 3 sferturi e bazata pe export de combustibili fosili? Eu i-as spune "inapoiata". Daca e avansata, atunci pe acelasi criteriu baga si arabetii la capitolul economii avansate.

      Ștergere
  4. Rusia va face ce vrea in Ucraina. US/Europa nu vor misca un deget. Poate doar un pic corzile vocale asa de gest.

    RăspundețiȘtergere
  5. Corect. Daca US/UE vor forta nota, ce e in dreapta Nistrului trece la rusi. Fara tancuri, fara AK-uri. Vest-ul stie asta d-aia incearca de vreo citeva zile sa dreaga busuiocul si inafara de tipete de disperare, in media, nu sunt in stare de altceva. Ma amuza cum diversi analisti, versiunea occidentala a lui Ciuvica, dau sfaturi lui Obama cum sa sanctioneze economic (ce altceva mai pot?) Rusia. Dar atit. In rest, mucles.
    Mai nou au descoperit ca, in urma unui tratat din '94, semnat cu americanii si britanicii, rusii pot sa tina in Crimeea ceva trupe. Fraieri sunt daca nu-si iau partea!

    RăspundețiȘtergere