vineri, 18 aprilie 2014

Adio, MAESTRE!

Dar, înainte de a ajunge la versul final, înţelesese că nu va mai ieşi niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetatea  mirajelor va fi ştearsă de vânt şi alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi terminat descifrarea pergamentelor, şi că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.”

Adio, Maestre! Ne-ai lăsat în urmă, într-un perpetuu veac de singurătate al cărui singur anotimp este toamna. E vremea tăcerii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu