luni, 28 aprilie 2014

O istorie ratata

De foarte multe ori am avut intenția de a trata subiectul reprezentat de relațiile noastre cu Republica Moldova, însă, de fiecare dată, am preferat amânarea. Nu-mi dau seama dacă a fost o teamă de-a mea de a nu greși sau, pur și simplu, am vrut să evit un subiect controversat. În contextul actual lucrurile nu mai pot fi amânate, iar o discuție sinceră este inevitabilă.

Un demers precum cel de față este unul solicitant. E greu de vorbit deschis, mai ales în contextul emoțiilor existente pe ambele maluri ale Prutului. Acesta probabil este și motivul pentru care tot ceea ce s-a spus până acum n-a depășit granița platitudinilor care ascund - de cele mai multe ori - interese divergente sau înțelegeri parțiale ale realității.

Frăția” este probabil cuvântul cel mai folosit în descrierea relațiilor dintre noi și ei. Expresia „frații noștri de peste Prut” s-a transformat într-un loc comun, la fel ca și inutilele „poduri de flori” de peste Prut. Șabloanele amintite creează iluzia unui consens. În realitate ele ascund diferențe grave, neștiute nici de unii și nici de ceilalți.

De la teritoriile noastre istorice și până la Republica Moldova din prezent e o distanță enormă. Cu toate acestea, românii din patria-mamă trec inexplicabil de ușor peste realitatea actuală preferând una închipuită. De-aici vine prima controversă majoră: în timp ce în țară percepem Republica Moldova ca pe o provincie istorica, una care ne aparține de drept, acolo lucrurile arată radical diferit. O majoritate covârșitoare are ceea ce am putea numi o falsă conștiință națională. Oamenii de-acolo, în marea lor majoritate, se simt moldoveni, nu români. Chiar și atunci când cunosc istoria reală, mulți dintre ei se simt atașați sentimental de așa-zisele „valori naționale” proprii.

Astfel ajungem la o realitate tristă. Din punctul de vedere al majorității celor de dincolo de Prut Republica Moldova nu e România. Din nefericire, ceea ce vedem pe celălalt mal al Prutului este ceea ce a rămas în urma unui stalinism crunt și eficient, care s-a dovedit capabil să schimbe iremediabil conștiințele. Cu toate că mi-e greu s-o spun, cred că trebuie să ne trezim și să înțelegem că, în urma evenimentelor secolului XX, Republica Moldova nu mai e România. Și aceasta indiferent de sentimentele frățești care ne-ar încerca(pe oricare parte a Prutului ne-am afla). Însăși noțiunea de frate are valențe diferite: pentru cei de-aici frate înseamnă unul cu care practic te identifici(în ceea ce privește teritoriul și conștiința), în timp ce acolo invocata frăție e percepută mai degrabă ca o relație de rudenie, una în care există asemănări, dar și deosebiri fundamentale.

Și așa ajungem la cel mai fierbinte subiect, anume reunificarea. Presupunând că în Republica Moldova ar exista o majoritate clară în favoarea acestui aspect(să fim bine înțeleși, ea nu există sub nicio formă!) lucrurile ar fi tot complicate. Aceasta pentru că și acest subiect este văzut cu ochi diferiți din cele două direcții.  În timp ce noi vedem unirea ca pe un proces normal de reîntregire a țării, dinspre Republica Moldova aceasta este văzută ca o cedare, ca un hatâr care li se face „românilor”(există acolo o distincție clară între „român” și „moldovean”). În niciun caz opinia majoritară de-acolo nu vede unirea ca pe un act de justiție istorică, ci, mai degrabă, ca pe o nouă fatalitate a istoriei, ca pe o alegere pe care trebuie să o facă între două rele(Rusia și România).

Acestea fiind spuse, este momentul să punem în balanță informațiile pe care le avem pentru a putea înțelege care este drumul nostru optim. Într-adevăr, în aparență, evenimentele actuale par favorabile dorinței noastre de reîntregire. Însă, repet, contextul este doar aparent favorabil. În realitate, indiferent de cum vor decurge evenimentele, lucrurile nu vor evolua strălucit din punctul de vedere al interesului României. Teoretic, Republica Moldova a ales calea integrării europene. Chiar dacă s-a angajat să implementeze o „foaie de parcurs”, drumul nu este fără întoarcere și totul depinde de ceea ce a fost negociat între Rusia și SUA.

Conform unor informații „scăpate”, la Malta s-a stabilit ca absolut tot ceea ce înseamna pe atunci URSS să rămână în continuare sub influență rusească de cel puțin 90% (vestitul algoritm 90-10), în timp ce pentru Estul Europei raportul să se inverseze, influența rusească scăzând la 10%. E greu de înțeles ce i-a făcut pe occidentali să încalce grosolan termenii înțelegerii. Din punctul de vedere al tratatului, Ucraina era în categoria „ne pas toucher”.

Dar să nu ne îndepărtăm de subiectul articolului! Cred cu certitudine că scenariul reunificării este unul nefast pentru Republica Moldova și distructiv pentru România. Adevărul este că România nu are capacitatea de a absorbi și integra Republica Moldova. Structura etnică a fostei republici sovietice, diversele conflicte mocnite sădite acolo de Rusia și înapoierea economiei transformă reunificarea în echivalentul unei otrăviri lente pentru România. În momentul de față, date fiind slăbiciunile noastre structurale, efectiv nu putem înghiți Republica Moldova. Sau, mai bine spus, înghițirea zonei respective e echivalentul ingerării unei doze fatale de otravă.

Cei care se iluzionează cu idei de reunificare ar trebui să studieze istoria. Realitatea crudă este aceea că am pierdut spațiul de dincolo de Prut din cauza politicienilor noștri care au refuzat să negocieze cu Uniunea Sovietică pe vremea când aceasta era izolată. Dacă am privi cu atenția cuvenită istoria, poate am înțelege că figuri iconice pentru noi, precum Maniu sau Titulescu, au făcut extrem de multe prostii, slujind fără discernământ interesele unor puteri ale momentului care ne-au întors spatele fix atunci când am avut nevoie. Nu trebuie să ne lăsăm cuceriți de retorica păduchioasă a „țărișoarei mici pusă mereu față în față cu vicisitudinile istoriei”. Destinul e cel pe care ni l-am construit singuri, iar singurii răspunzători pentru viitorul nostru suntem noi. De-a lungul istoriei însă, politicienii de-aici au considerat că realismul politic și interesul național pot fi înlocuite cu apartenența la diverse structuri oculte și îngenuncherea în fața mai marilor momentului. Desigur, aceasta le-a asigurat(salvat) scaunul unor trădători mediocri, dar la nivelul interesului național s-a transformat într-un dezastru. Repet, cine vrea să înțeleagă cum stau de fapt lucrurile, ar trebui să (re)citească atent istora României secolului XX.

În situația actuală trebuie să înțelegem că singurul lucru inteligent pe care-l poate face România este acela de a continua dezinteresat sprijinirea Republicii Moldova, fără a mai face din unificare o prioritate națională. Unificarea nu se va putea face decât în momentul în care oamenii de-acolo vor simți că sunt români și că aparțin acestui spațiu. Până atunci însă, forțarea inutilă a acestui proces complex, se va dovedi nefastă. Obligația noastră ca națiune este aceea de a-i trata pe cetățenii Republicii Moldova ca pe români, de a le sări în ajutor ori de câte ori au nevoie și de a-i sprijini în demersurile pe care le fac pentru a-și câștiga independența față de Moscova. Că ne vom uni sau nu efectiv nu contează. Important e să le meargă bine. De asemenea, e esențial să înțeleagă și să-și găsească singuri drumul către România. Dacă n-o vor face va fi strict vina lor.

12 comentarii:

  1. Cred ca sunt multe motive pentru care cetatenii Republicii Moldova nu sunt la momentul actual doritori ai Unirii.
    Iar unul din cele mai importante este frica de Rusia. Atat din perspectiva militara cat mai ales din perspectiva economica (energetica).
    Iar realitatea e ca Romania desi a intreprins unele masuri pentru a atenua dependenta economica a Rep. Moldova, putea sa faca mult mai mult in ultimii 20 de ani in acest sens.
    Abia acum se finalizeaza conducta de gaz Romania - Rep. Moldova, in materie de energie electrica R. Moldova e inca 50% dependenta de Cuciurgan, ce se aude de TVR Moldova care sa contracareze stalinismele promovate de Moscova?
    Acel sprijin dezinteresat al Romaniei trebuie sa existe, pentru ca cetatenii Republicii Moldova sa constientizeze faptul ca, la bine si la rau Romania ii va ajuta.

    De multe ori frica paralizeaza, robindu-i individului discernamantul. Odata frica disparuta, ratiunea primeaza. Exact asta se va intampla si cu cetatenii Rep. Moldova! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i vorba de frica. Efectiv oamenii aia nu se simt romani.

      Ștergere
  2. Sunt de acord cu doua aspecte si anume ca trecutul nostru este partial determinant pentru situatia prezenta si ca politicienii, mare parte, si cei de ieri si cei de azi sunt tradatori mediocri. Dar, imi permit sa va contrazic in alte aspecte esentiale. Republica Moldova in mod evident, ca statu quo, nu e Romania, dar Basarabia e Romania. Stergerea constiintei nu e posibila, ci doar innegurirea ei. De aceea, modelul reintregirii care vad ca s-a agreat, "daca vreti unirea, cereti-o!" nu mi se pare a ajuta procesului politic nici dincolo, nici dincoace de Prut. Un act curajos si decisiv de vointa din partea Romaniei ar sterge si temerile romanilor din Moldova fata de Rusia si ar spala si constiinta stramba. Cata vreme nu dovedesti curaj, cel slabit de putere va cauta echilibrul in relatia cu sursa temerilor lui. Cat despre faptul ca unirea nu conteaza, parca si la dvs am citit daca nu gresesc, ca un stat mare este si un stat puternic si ca Romania trebuie sa lupte pentru unitate. Structural, nici Romania nu a facut mari progrese, o otrava s-ar putea sa spele pe alta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am negat ca Basarabia ar fi Romania. Din punct de vedere istoric e, dar in contextul actual, pentru a reveni la patria mama e obligatoriu ca si oamenii de-acolo sa vrea unirea. Ei bine, ei nu vor - despre asta e vorba. Putem noi sa cerem de un miliard de ori unirea daca nu este ceruta cei de dincolo de Prut.
      Incearca sa faci un drum pana la Chisinau si vei intelege foarte bine la ce ma refer. :-)

      Ștergere
    2. Ai dreptate. Dar ce te faci ca aceeasi situatie o intalnesti si pe teritoriul actual al Romaniei? Daca Transilvania nu ar fi unita azi cu Romania in caz de referendum nu ai scoate mai mult de 25-30% pentru o eventuala unire. In marea lor majoritate ardelenii se simt cu mult deasupra celor din sud sau a moldovenilor. Ungurii din Ro la fel.
      Tara asta e rupta in bucati si in toata saracia si mizeria asta fiecare crede ca-i mai cu mot decat celalalt. De aici pleaca si sentimentul moldovenilor de care pomenesti in articol. Avem solutii? Ce-i de facut?

      Ștergere
  3. In actualele conditii economice nu este oportuna o unire cu Moldova.Germania federala a pompat miliare de euro in RDG cu scopul de a reduce decalajul economic dintre cele doua parti ale Germaniei. Economia Moldovei necesita investitii uriase, iar Romania nu cred ca poate sustine financiar dezvoltarea fratilor de peste Prut. In anii 90 au avut oportunitatea sa se uneasca cu TARA MAMA , insa nu au facut-o! Majoritatea dintre ei nu sunt foarte convinsi nici acum ca doresc aceasta unire. Cel mai bine este sa ramanem fratii lor buni, cei care ii ajutam cu livrari de energie, pasapoarte europene si ii sustinem in tentativa lor de a merge pe drumul integrarii europene.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu un singur (mic amanunt) nu sunt de acord: chiar daca ipotetic Romania ar fi semnat in anii 20 un tratat prin care URSS recunostea granitele Romaniei - cred ca e limpede de banuit ca rusii s-ar fi sters la fund cu acel act :)

    Asta insa nu-i exonereaza pe cei mai sus mentionati de lipsa de viziune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Greu de spus ce s-ar fi intamplat „daca”. Certitudinea e ca nu s-a semnat si ca acum suntem lipsiti de 1/4 din teritoriul tarii plus un tezaur baban.

      Ștergere
  5. Am avut si voi Mai avea curiozitatea de a intreba orice moldovean(din r Moldova) ce e el roman sau moldovean!Cel Putin cei care locuiesc in Londra raspund ca sunt moldoveni...cred ca e edificator

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai despre asta e vorba, insa cei care n-au luat contact cu „fenomenul” n-au cum sa-l inteleaga...

      Ștergere
  6. Situatia e deosebit de dificila pentru Republica Moldova. Problema este de realism politic. SI, aici, ii dau dreptate lui Basescu. Sau mie, cum vrei s-o iei. Ideea este ca Moldova trebuie sa decida. Cum bine stim, povestea cu independenta este valabila pentru, doar, cateva tari din lumea noastra. Asa ca, precum iluzia de independenta pe care o avem noi cand ne gandim la Romania, is Moldova traieste intr-o iluzie a independentei. In clipa aceasta nu exista decat 2 solutii pentru Moldova. 1. Unirea cu Rusia; 2. Unirea cu Romania. Important etse ca moldovenii (romani sau nu) sa inteleaga care dintre cele doua solutii le este mai favorabila. In rest, discutam discutii. Eu stiu ce ar fi mai bine pentru ei. Si, cu toate criticile pe care le aducem astazi societatii in care traim, nu putem nega ca este, totusi, cea mai buna proasta societate posibila. Asa ca, de ce sa ne ascundem dupa degete. Si pentru Republica Moldova tot asta esta solutia. ca vor decide sa mearga alaturi de Rusia.... Sa fie sanatosi. Stii cum e: "Cum iti asterni, asa dormi". Noi nu putem sa-i obligam sa faca altfel.

    RăspundețiȘtergere
  7. https://www.youtube.com/watch?v=Sv2i76-9zU4

    RăspundețiȘtergere