vineri, 13 iunie 2014

Optiunea nucleara

Cu aproape o lună în urmă, într-un articol destul de mediatizat, Andy Xie vorbea despre o iminentă creștere a prețului aurului. Aceasta, pe fondul deteriorării din ce în ce mai accentuate a sistemului monetar actual: „Gold is the safe asset in today's environment. As paper currencies lose credibility, the demand for gold will surge. The alternative digital currencies are fool's good, really scams to take advantage of people's fear over the potential collapse of paper currencies.

Cunoscută fiindu-mi opinia mea legată de aur mă văd totuși obligat să semnalez o mișcare cât se poate de interesantă. O mișcare brutală pe piața aurului fizic este una previzibilă, mai ales în contextul în care ne aflăm. Cu o economie globală inundată de iluzii, cu superficialitatea ridicată la rang de politică de stat, ceea ce ne așteaptă este cât se poate de previzibil. Însă nu vă lăsați cuceriți de suprafață: miza nu este prețul aurului, ci una mult mai radicală.


Avertismentul lui Andy Xie vine în contextul unui lung șir de acțiuni din piața chinezească a aurului. Cum bine știu cititorii mai vechi ai acestui blog, am tratat în trecut „epopeea chineză” a interacțiunii dintre cetățeni și aur: de la interzicerea prin lege a deținerilor, la propaganda semi-oficială a investiției în aur. Așa cum am mai spus, invitarea de către autorități a propriilor cetățeni la investiția în aur a avut un rol strategic: acela de a muta cantități impresionante de aur fizic în China. În acest fel chinezii și-au respectat angajamentele luate la nivel de bancă centrală(de a nu cumpăra aur pentru rezervă) mărindu-și în același timp cantitățile de aur fizic din țară. Paralel, falsificarea datelor privind exploatărilor de aur și achiziția aurului prin intermediul băncilor comerciale au făcut parte din strategia de creștere a cantității de aur fizic deținut.

Pentru mulți, achiziția de aur poate părea normală pentru China. În contextul imenselor rezerve de valută pe care le deține, achiziția de aur ar putea reprezenta o mișcare de diversificare a deținerilor. Însă nu acesta este scopul. O spun, voalat ce-i drept, diverse surse oficiale chineze. Și nu numai ei! Extinzând orizontul, vom observa că mișcarea de achiziție de aur a chinezilor nu este una singulară. India, după un declin masiv al importurilor de aur revine puternic pe cumpărare. Anul 2013 a fost unul extrem de interesant. Spre sfârșitul lui 2013, pe piața indiană a aurului fizic cererea a fost copleșitoare, iar prețul a crescut cu aproximativ 8% peste cotația de la Londra! 

În lista clienților „tradiționali” de aur mai este unul deosebit de important: Rusia. Cu toate că după prăbușirea dezastruoasă a URSS oficialii au fost obligați să se subordoneze regulilor de „bune practici” de pe piața aurului, ascensiunea lui Putin a atribuit un rol din ce în ce mai important politicii „resurse contra aur”. Achizițiile rusețști de pe piața aurului au fost însă extrem de bine mascate, iar rezervele publice au rămas practic neschimbate.

Ce ascunde totuși această politică obscură de achiziție de aur? De ce prețurile pieței încă sunt manipulate, iar autoritățile nu fac nimic pentru a opri aceste practici ciudate? Ei bine, lucrurile cred că se apropie de un sfârși foarte urât. Pentru a înțelege mai bine ce se petrece ar trebui să facem, din nou, apel la istorie. Privind în urmă vom observa o ciudată coincidență: sistemele financiare „globale” n-au rezistat mai mult de un secol. Cum bine observa cineva, dominațiile globale au termen fix de expirare. Să privim în urmă. Portugalia și-a început expansiunea în 1415, iar moneda sa a devenit globală prin 1450. Apusul monedei s-a petrecut prin 1540 atunci când noul centru gravitațional deja se stabilise în Spania. Declinul global al Spaniei s-a petrecut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, mutând punctul de atracție către colosul colonial Olandez. Care colos, s-a prăbușit într-un impresionant faliment prin 1720 cedând locul Franței care, până prin 1800 a cam făcut jocurile. Descompunere puterii franceze a făcut loc „proaspătului” Imperiu Britanic a cărei dominație a încetat la începutul secolului XX, odată cu Marea Criză. Ce observăm în toată această înșiruire nu este nimic altceva decât o ciudată coincidență a celor 100 de ani de dominație. 

Ascensiunea economică a Chinei, fără precedent în istorie, nu reprezintă altceva decât un semn al sfârșitului dominației americane. Dolarul este efectiv sleit, ținut în picioare cu forța. Când Saddam Hussein a încercat să se răzbune pe americani scoțând dolarul din tranzacțiile petroliere ale țării sale a fost eliminat rapid. De-aceeași soartă a avut parte și Gaddafi. Puterea militară americană - copleșitoare față de restul lumii - este cea care încă mai forțează gravitația din jurul dolarului. Însă nu trebuie să uităm că SUA este un uriaș cu picioare de lut, motiv pentru care zilele sale de dominație sunt numărate.

Revenind la mișcările de pe piața aurului, acestea prefigurează un viitor scandal. Voalat, oamenii din jurul lui Putin au transmis semnale despre opțiunea nucleară pe care ar putea-o pune în practică. În mod ciudat, ea nu se referă la arme ci la finanțe. Un plan ruso-chinez are ca scop crearea unei monede de schimb acoperită parțial în aur, restul fiind compus dintr-un coș de monede ale țărilor participante. În principiu se are în vedere atragerea într-o primă fază a Indiei, a Braziliei și a Argentinei. Din punct de vedere teoretic mișcarea ar putea fi contracarată de SUA prin forțarea devalorizării aurului. Dacă luăm în calcul valorile oficiale, rezerva SUA este de câteva ori mai mare decât rezervele declarate ale „beligeranților”. Ar fi destul de simplu pentru americani să joace în acest fel. Au mai făcut acest joc secolul trecut, în relația cu China, dar pe piața argintului. 

Ei bine, se pare că SUA nu pot face acest joc. Un oficial rus glumea spunând că aurul american are miros de tungsten. Aceasta în timp ce șeful băncii centrale chineze forțează spunând că politica de diversificare a rezervelor Chinei trebuie să se concentreze și pe achiziția de aur. Există suspiciuni vechi referitoare la cantitatea de aur pe care-o mai dețin SUA. Acestea au fost întărite în momentul în care returnarea aurului german pus la păstrare în SUA a fost împărțită pe o perioadă incredibil de lungă de timp. În aceste condiții, capacitatea de reacție a americanilor este practic zero. Este unul din motivele pentru care Putin în continuare zâmbește.

Probabil nu vom vedea încă o confruntare directă. Deocamdată părțile se amenință voalat, folosind un limbaj cifrat. Realitatea este însă cea pe care o știm și de care ar trebui să ținem cont. 

16 comentarii:

  1. Interesant. De obicei nu există fum fară foc :)
    La ce te referi cu "Au mai făcut acest joc secolul trecut, în relația cu China, dar pe piața argintului."?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o poveste veche de prin 1930. Pe vremea aia China utiliza etalonul argint, iar SUA etalonul aur. Americanii au inceput sa cumpere argint masiv de pe piata, iar propaganda - prompta ca de obicei - a inceput sa manance rahat cu privire la profiturile fabuloase pe care le-ar castiga investitorii in argint. In acest mod pretul argintului s-a urcat la cer si produsele chinezesti au devenit total necompetitive lasand locul "ieftinelor" produse americane. O situatie oarecum pe dos fata de cea din prezent.

      Ștergere
  2. Interesant intr-adevar. Dar de ce nu mai au americanii aur? Opinia dumneavoastra. Si apropos, cum sta Germania (UE nu exista)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai au aur pt. ca l-au vandut de-a lungul timpului pentru a mentine jos preturile. Cu aurul la pret oarecum constant, profiturile din plasarea banilor in dolari erau mai mari.

      Ștergere
  3. ok. deci bani ar trebuie sa aiba in spate etalonul aur. Dar ce te faci cand nu mai ai aur? Pana la urma aurul existent astazi este finit. Ca si orice alta resursa. Vorba aia: "Esentele tari se tin in sticle mici".

    RăspundețiȘtergere
  4. uno: Cine ii opreste oare pe americani sa cumpere aur masiv cu dolarii aia care nu mai fac doi bani ?! Daca problema e asa groasa....
    duo: Rusii, asa cum au demonstrat si in ultimii 100 de ani, vor ramane la stadiul de vanzatori de resurse, atata vreme cat nu-si croiesc o economie bazata pe cunoastere si inovatie. M-as mira ca o noua revolutie tehnologica, informationala sau care o fi ea, sa porneasca de acolo.
    Iar pe chinezi iii asteptam sa faca saltul de la cei mai mari manufacturieri ai lumii la...altceva.
    Chestiile cu moneda ruso-chinezo-braziliano-martiana sunt doar niste paleative.

    ps. si daca seria de 100 de ani se rupe acum, si va veni una de 200?! Te prinzi la un pariu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. E o chestie de logica elementara. Daca se apuca sa cumpere aur se sinucid deoarece, in acest caz, pretul aurului ar urca isteric. Devalorizarea masiva a dolarului ar atrage abandonarea acestei valute si sfarsitul Americii.
      2. E mai lunga discutia cu rusii. N-are sens sa o intind acum. Intr-adevar, n-au o economie functionala; de-aia au nevoie de chinezi.
      3. Nu fac pariuri. Incerc sa inteleg logic lumea in care traiesc nu sa merg la "pacanele".

      Ștergere
  5. Aha, deci criza asta financiara globala, se va termina indubitabil cu o spargere a balonului de FIAT money. Iar acest lucru va duce la explozia pretului pentru aur si altele (energie, mancare, etc). Deci treaba cu "aurul nu are decat valoare intrinsecă si a avut noroc la crizele anterioare, dar la asta nu-i mai merge" nu a fost decat o propaganda "imperialista", un "Nixon Shock" episodul X.

    Au fost, inclusiv pe blogul asta, mai multi care au avertizat inca de prin 2007-2009 ca asta e sfarsitul inevitabil, masurile luate de "autoritati" fiind doar menite sa intarzie dezastrul pentru a permite greucenilor sa se retraga siletios de pe piete (financiara, imobiliara, etc) inainte de a exploda buboiul.

    Macar acum, in al 11-lea ceas, recunosti ca "panicarzii" au avut dreptate si tu te-ai inselat in privinta aurului? Sau il vezi in continuare ca o "investitie extrem de riscanta ce trebuie evitata"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, n-am ce sa retractez. In continuare cred ca aurul este strict un complex istoric al nostru. In realitate nu are nicio valoare si asta chiar daca pretul lui se va duce la cer. In alta ordine de idei, aparitia unei monede partial(sau total) acoperita in aur nu este un panaceu, nu va rezolva problemele economiei. Mai degraba e o modalitate de rafuiala istorica. Sa nu uitam ca in anii '30 aveam bani acoperiti in aur fapt care nu ne-a scutit de o criza colosala.
      Ma rog, discutia e lunga. Am avut o tona de articole aici, astfel incat n-are sens sa insist in argumentatie. Repet insa ca nu mi-am schimbat deloc opiniile.

      Ștergere
    2. Ori nu ai inteles ori (mai probabil) te prefaci. N-a zis nimeni ca aurul ar fi un panaceu, ci ca este o barca de salvare, un bustean de salvare daca-ti place mai mult, pe termen lung, in fata potopului hiperinflationist care urmeaza, si care va afecta cam tot ce e pe hartie. Si spre deosebire de solutiile SF cu buncare, rezervoare ingropate, arme, alcool rafinat si conserve multe, aurul e accesibil tuturor. Daca urmeaza o catastrofa globala, doar norocul si inteligenta te mai salveaza. Dar daca urmeaza un colaps financiar lent atenuat cum a fost si criza ultimilor 8 ani, aurul te ajuta sa treci mai usor peste, si sa nu te trezesti in fundul gol la pensie dupa o viata de economii.

      Da, e un "complex istoric", dar nu s-a descoperit asta ieri, se stie probabil de la aparitia lui. Dar asta nu-l face mai putin dorit si deci mai putin valoros. Si ce-i valoros pentru indivizi, e valoros si pentru state.

      Ștergere
    3. OK, acum am inteles care ti-e of-ul. Intr-adevar, poti considera aurul ca un instrument de "conservare" a valorii. Daca te uiti in istorie, vei observa ca se cam puteau face aceleasi lucruri cu cantitatea "X" de aur. Problema pe care o ai insa in momentul in care privesti istoric tine de faptul ca nu mai reusesti sa vezi copacii din cauza padurii. Daca sapi mai adanc vei observa ca fix in perioadele de criza profunda aurul si-a pierdut valoarea. Intr-o perioada de foamete degeaba ai aur; atunci se cauta mancare si s-ar putea ca painea sa se vanda cu greutatea ei in aur. Acest amanunt, alaturi de altele(vezi conservarea valorii pe termen lung) ma fac sa nu consider aurul o investitie.

      Investitia e chestia aia care, dupa ce ai bagat banii, incepe sa-ti produca, sa iti aduca un venit. Bagi banii in ceva si apoi acel ceva incepe sa produca pentru tine. Aurul nu produce nimic. Daca investesti banii intr-un mijloc de productie, intr-o actiune, firma etc. esti protejat de inflatie/hiperinflatie. Important e sa nu ramai pe bani.

      In ceea ce priveste faptul ca aurul ar fi la indemana tuturor, da-mi voie sa ma indoiesc. In retail aurul il cumperi scump si il vinzi ieftin. Daca vrei ceva mai la indemana si cu crestere garantata a pretului mai degraba m-as orienta spre pamant. Dar, desigur, asta e o alta discutie...

      Ștergere
    4. Jean-Lucs are și alternativa Bitcoin.

      Are și el dreptate. Când vuia prostia omenească pe la 1900$ uncia de aur, aici erau luate în balon... bulele.

      N-am făcut decât să spunem "bula? POOPOO!!!" Ar fi fost ei în stare să călărească bulele de la 1000 la 1900? Eu garantez că ar fi făcut-o, dacă nu cumva chiar au făcut-o, de la 1900 la 1200, la care se adaugă comisioanele. Sau în cazul beastcoin-ului, de la 1000 la ni'ca sau jumate în cazul în care n-au tranzacționat prin MtCox.

      Aurul ăla... fizic, odată retras din băncuță, nu mai valorează NIMIC. Trebuie evaluat, reevaluat, certificat etc.
      Nepoții lui Jean-Lucs nu merită dovada că bunicul lor s-a dat peste cap să-și transforme averea în... nimic.

      Ștergere
  6. Aurul nu are o valoare in sine, este insa o "conventie istorica" la care se recurge mereu. Daca maine aurul ar disparea de pe pamant complet, am putea sa traim si fara el dar ... ar fi pacat :)
    Altfel nu se poate explica obsesia autoritatilor pentru el in perioadele de criza.
    Chiar si la licurici s-a decretat in anii 30 ca trebuie predat autoritatilor.(plus ca din 1971 si pana azi convertibilitatea dolarului in aur s-a "suspendat temporar")

    La noi nu mai vorbesc, puteti vedea aici in Scanteia si in Romania Libera din 1947 cum "dolarii si cocoseii se luptau sa devina lei":
    http://forum.transylvanian-numismatics.com/download/file.php?id=17696

    http://forum.transylvanian-numismatics.com/download/file.php?id=17697

    Statul facea chiar si concesii: "provenienta valorilor nu trebuie justificata" :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aurul are valoare in sine, avand multiple utilizari: constructii, industrie de tot felul (metalurgica, aeronautica, electronica, chimica), bijuterii, medicina si asa mai departe. Sigur ca am putea trai si fara el si, sincer, nu stiu cat de pacat ar fi...

      Obsesia autoritatilor pentru aur e doar una de fatada. Aurul nu este decat un alt vehicul - concret, palpabil de data asta, in comparatie cu banii de hartie - prin care se poate muta averea prezenta sau viitoare (munca) a populatiei in buzunarele catorva profitori. Cum bine ai amintit, in anii '30 a fost "confiscat" (a se citi "jefuit oficial") aurul americanilor. Cu toate acestea, aurul se tranzactiona in continuare la bursa dar, ce sa vezi!?, era vorba numai de aur non-american. De ce? Pentru ca astfel se putea tine controlul asupra pretului aurului in America secatuita de metal. Unde era tot metalul confiscat? La Fort Knox? Poate la inceput, dar dupa aceea...? Prin anii '80 Nixon a constatat ca Trezoreria SUA nu mai avea aur deloc. Ce s-a intamplat cu el? In mainile cui a ajuns? Nu uita ca FED este o banca privata...

      Suspendarea temporara a paritatii dolar/uncie de aur s-a intamplat tocmai pentru a sterge furtul. Statul nu mai era obligat sa rascumpere cu aur, la o adica, dolarii emisi in circulatie. In plus, se putea reveni astfel de la o moneda valorica la una datornica, banii fiind emisi fara a mai avea vreo acoperirie in ceva, asa cum se mai intamplase si in secolul XIX, tot in SUA, atat cu First Bank of United States cat si cu Second Bank of United States, prima rezistand 4 ani iar a doua douazeci de ani!!! De doua ori... si americanii tot n-au invatat nimic. A treia oara, cu FED-ul, le-a reusit pe deplin...

      Paritatea cu aurul e doar o alta pacaleala. Asta e bine sa retii. Nu ca asa cum se emite moneda acum ar fi mai bine dar fii convins ca, daca s-ar trece iar la paritate moneda/uncie de aur, vei constata ca atunci cand ai aur in casa pretul lui va fi mic (moneda slaba) iar cand nu-l vei avea, pretul lui, surpinzator, va fi mare (moneda forte, chipurile). Este jocul de tip suveica inflatie/deflatie pe care il poti face si pe bani, si pe aur si pe boabe de porumb, daca vrei, atata vreme cat ele sunt inlocuiti de niste hartii sau impulsuri electronice (vezi chiar si bitcoin). Hartia cu valoare iluzorie devine la randul ei o marfa si de aici incolo vartejul e pornit. Nici nu mai are rost sa vorbim de dobanda de emisiune si alte detalii. Se creaza o bursa gigantica la care joaca toata populatia. Si cum bursa nu e decat o masa de ruleta pentru cei care se cred destepti, ca la orice ruleta, casa nu pierde niciodata... Asta inseamna ca pierderea e mereu in alta parte. Multi dintre "destepti" nu inteleg asta nici dupa ce au ajuns complet faliti...

      Ștergere
    2. Partea cu "ar fi pacat" era un fragment dintr-un vechi banc cu Radio Erevan (Se poate instala comunismul in Elvetia? - raspuns da, dar ar fi pacat)- nu stiu de de ce dar in ultimul timp aceste bancuri au redevenit amuzante
      Paritatea cu aurul este acum o pacaleala dar nu a fost mereu asa. Inainte de 1873 la licurici si nu numai monetariile erau deschise oricui avea metal (aur si argint) iar din metalul pretios i se bateau respectivului monede fara nici o taxa. Cel mai important lucru era ca statul nu controla cantitatea de moneda emisa si cheltuielile publice erau in consecinta.
      Obsesia autoritatilor pentru aur nu era doar de fatada. La noi au putrezit multi in puscarii pentru ca au fost turnati de un vecin "binevoitor". Asta pentru ca nici un regim dictatorial nu se poate instala sau mentine fara confiscarea puterii de cumparare - vezi stabilizarile din 1947 si 1952 la noi inainte de colectivizare, experimentele monetare din Rusia sovietica din anii 20 (atunci cand moneda a fost devalorizata intentionat de comunisti), inflatia din republica de la Weimar si ascensiunea lui Hitler etc.

      Ștergere
    3. Cred ca nu m-am facut eu inteles... Aurul este o pacaleala intotdeauna din momentul in care este folosit ca referinta. Atata vreme cat moneda se raporteaza, se "refera" la ceva: aur, argint, alta valuta sau la ce vrei tu, din acel moment moneda devine controlabila din exterior, indirect, prin controlul asupra acelui reper. In cazul nostru, aurul. Singura metoda prin care aurul nu ar fi o pacaleala ar fi ca moneda statului respectiv sa fie... din aur. Ce-i drept, foarte dificil...! Anghel Rugina venise cu ideea asta pentru Romania, cred ca stii, doar ca propusese argintul, intrucat e mai accesibil pentru batere si in cantitate mai mare. Multa lume credea ca propusese o paritate. Nu, propusese moneda DIN ARGINT!

      Istoria Americii cunoaste doua momente de glorie privind moneda: inscrisurile coloniale (precursorii dolarilor) de pe vremea lui Franklin si mai apoi acele "greenbacks" - primii dolari adevarati, emisi pe vremea lui Lincoln, in timpul Razboiului de Secesiune. Ambele monede erau emise de guvern, fara dobanda si fara limite directe, ci doar astfel incat sa nu existe penurie, pentru a nu se naste specula cu moneda. Cand Imperiul Britanic a sistat dreptul Coloniilor de a bate propria moneda, in doar un an America s-a confruntat cu dezastrul economic, dupa ce devenise foarte prospera. La randul lor, mai tarziu, greenbacks l-au ajutat pe Lincoln sa-si plateasca soldatii si sa castige Razboiul de Secesiune.

      Puterea de cumparare reala este data exclusiv de increderea pe care o are populatia in moneda. Restul sunt doar artificii generate tocmai de faptul ca moneda emisa in prezent este una datornica si raportata mereu la ceva. Cand statul va emite moneda fara dobanda si in cantitati optime (nici putina dar nici prea multa), preturile vor stagna, specula va inceta si imbogatirea se va face pe cai mult mai naturale...

      Asta era ideea! Obsesia pentru aur de care spui este tocmai din cauza faptului ca astfel cei care controleaza emiterea de moneda (niciodata statul respectiv, sper ca nu-ti faci iluzii) pot controla valoarea monedei si pot porni suveica inflatie/deflatie despre care ti-am vorbit...

      Sper ca acum am fost mai clar.

      Ștergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)