marți, 28 aprilie 2015

Poveste din mlastina

Era odată o mlaştină înconjurată de păduri. De când se ştiau, pădurile luptau pentru supremaţie. Fiecare dintre esenţele de arbori se grupaseră de-a lungul timpului în structuri puternice, având ca scop răspândirea propriei seminţii. Copacii despre care vă vorbesc nu erau unii normali, aşa cum vedeţi în zilele noastre în păduri. Fiecare neam de copaci avea ca aliat un vânt şi, cu cât era mai mare o seminţie, cu atâta vântul pe care-l stăpânea devenea mai puternic.

În mlaştină supravieţuia un soi de stuf. Prinsese o zonă ideală pentru a se dezvolta. Mlaştina îi asigura nutrienţii, stuful creştea sănătos şi se bucura de lumină. Aflat la confluenţa pădurilor războinice, stuful se proteja prin mobilitatea sa. Când una din păduri pornea împotriva unei rivale ucigătorul vânt, stuful se lăsa suplu în direcţia vântului. Vântul nu-l putea doborî. Îl culca la pământ, însă, după ce nemiloasa rafală îşi pierdea puterea, suplu, stuful se ridica iar către cer. Şi multe a văzut acest stuf de-a lungul vremii.


Prima dată a fost Pădurea Orientului, un neam de arbori deşertici care se înmulţeau repede. Când doreau teritoriul unei păduri făceau ceea ce nu se mai văzuse până la ei: îl cereau pur şi simplu. Dacă pădurea-victimă accepta, Pădurea Orientală trimitea arbori de-ai săi să conducă noile teritorii. Nu se petreceau mari schimbări, dar, treptat, pădurea-victimă lua din obiceiuri şi se transforma treptat într-una Orientală. În cazul în care pădurea-victimă nu accepta, Pădurea Orientală sufla către ea un soi de vânt deşertic, plin cu nisipuri şi seminţe de-ale arborilor săi. Ajunşi în teritoriul pădurii-victimă, arborii orientali creşteau repede, sprijinindu-se pe tulpina copacilor pădurii şi se ridicau rapid, sufocându-i.

Când a ajuns la mlaştină, Pădurea Orientului era în apogeul său. A cucerit toate pădurile din sudul mlaştinii şi-şi dorea să intre peste măreaţa Pădure din Apus. Stuful mlaştinii era graniţa, o zonă strategică de la care putea porni în atac. Prin nu ştiu ce minune, Pădurea Orientului n-a prins deloc în mlaştină. Chiar dacă arborii săi se ridicau repede, nu se puteau sprijini pe fragilul stuf şi sfârşeau înecaţi. Aşa că, Pădurea Orientului a preferat să-i ceară stufului doar o plată anuală în nutrienţi de mlaştină în schimbul liniştii. Probabil înţelesese că n-are sens să intre pe un teritoriu care, dincolo de faptul că mirosea urât, mai era şi plin de primejdii neştiute. Şi oricum, ţinta cea mare era Pădurea de Apus.

Slăbită de boli, scindată de interese meschine, Pădurea de Apus părea o victimă sigură. Decisă, Pădurea Orientului a început atacul, aruncând în luptă aceeaşi capacitate sufocantă. Însă, fix când era pe cale să cucerească o importantă zonă a Pădurii de Apus, marele conducător al Pădurii Orientului a constatat că vine iarna şi că s-a cam plictisit de război. Mare eroare pentru care numele-i va fi blestemat de urmaşii săi atunci când Pădurea Orientului aproape a intrat în mormânt.

Mult timp stuful a stat între confruntările dintre Pădurea Orientului şi cea Apuseamă. Fiecare-şi sufla vânturile înfiorătoare împotriva celeilalte. Stuful se apleca ba într-o parte, ba în cealaltă, aşa cum învăţase el să supravieţuiască.

Peste ceva timp a venit marea nebunie. Dinspre Est s-a ridicat un alt neam de arbori. Sălbatici şi neiertători, arborii din Est veneau cu un vânt rece, cu bucăţi de gheaţă care se-nfigeau adânc în coaja pădurii adverse. Mare ispravă a făcut Pădurea Estică atunci când i-a izgonit pe Orientali din sudul mlaştinii. Dar şi mai mare ispravă a făcut atunci când a reuşit să cucerească teritorii până-n inima Pădurii Apusene. 

Nimic nu părea a-i sta în cale sălbaticei Păduri a Estului. Stuful rămăsese tot acolo în mlaştină. Creştea la fel de frumos, dar schimbase birul către Marea Pădure a Estului. Şi dacă Orientalii luau doar ceva nutrienţi, Esticii aproape că le luau şi apa. 

Iată însă că, aşa cum stuful ştia din istorie, lucrurile nu sunt făcute să reziste. Imperiul Estului a îmbătrânit, forţa i-a sleit şi a fost obligat să se retragă în matca sa. Marea Pădure a Apusului câştigase războiul. Ea nu mai cucerea. Oferea doar iluzia raiului şi pădurile o chemau singure să le cucerească. De fapt nu o chemau, ci se rugau stăruitor. Stăteau în genunchi pentru a obţine elixirul magic al Apusului. La fel şi stuful. Orbit de frumuseţea apusului, stuful a început să se agite. Trebuie să intrăm şi noi în această măreţie! - se auzea din fiecare colţ al mlaştinii. Trebuie să fim şi noi curaţi, frumoşi, civilizaţi. Şi, într-un final, Malele Imperiu al Apusului l-a primit, dar numai după ce stuful s-a angajat să asculte supus orice poruncă a Marelui Imperiu.

Şi uite-aşa a început civilizarea mlaştinii. Nutrienţii nu mai erau plătiţi bir, ci vânduţi în Apus. Foarte civilizat. Singura problemă a fost că, pentru a evita panglicăreala stufului, arbori din apus au fost impuşi pentrui a face tot acest comerţ civilizat. Şi, treptat, stuful s-a trezit că mlaştina nu-i mai aparţine, că nu prea mai are bani să-şi cumpere proprii nutrienţi. Foamea l-a făcut pe stuf să încerce să meargă în Apus. Copiii săi au mers acolo şi, datorită capacităţii de adaptare s-au stabilit cu succes. O vreme chiar trimiteau nutrienţi acasă, însă tocmai capacitatea lor de adaptare care le intrase în sânge din adâncurile istoriei, îi făcea ca, la a doua generaţie să se transforme profund. Nu mai erau stuf, ci copaci nativi apuseni, perfect integraţi şi cu rădăcinile rupte de mlaştina natală.

Între timp, dinspre Est, sălbatică pădure căuta revanşa istorică. Mlaştina, isterizată de lorzii apusului şi de cozile de topor plantate acolo, era cea mai vocală. În plus, în poporul mlaştinii se înfiripa un parşiv sentiment de vinovăţie. Stufii tineri, preluând sloganuri apusene, le reproşau bătrânilor că prea s-au aplecat în istorie. "Noi n-am fost niciodată capabili să stăm drepţi în faţa vânturilor, să le rezistăm eroic, aşa cum Pădurile Apusului au făcut-o!" 

Şi uite-aşa, viteazul neam al mlaştinii a început o nouă epocă. Marele Regat Stăpânitor al Apusului a trimis specialiştii săi care au recomandat stufului măsuri extreme pentru a nu cădea din nou sub stăpânirea barbarilor din Est. Marele Regat a constatat că stuful e prea sensibil, se-apleacă prea uşor în calea vântului şi, pentru a-l ajuta, i-a trimis un lichen care prindea de minune pe tulpina stufului. Se dezvolta rapid şi-apoi se pietrifica, întărindu-i tulpina. Singura problemă era costul său imens. Poporul mlaştinii trebuia să exploateze şi mai mulţi nutrienţi pentru a plăti banii pe lichenii-minune. Degeaba bătrânii spuneau că e o nebunie, că mlaştina va seca de pomană şi că stuful va muri. Copacii Apusului, imitând stuful, răspundeau zvonuri referitoare la trădarea bătrânilor. "Ce-aveţi, vreţi să vină iar Pădurea Estului către voi şi să vă ia nutrienţii? Noi vi-i plătim cinstit, aia vi-i fură!"

Şi-aşa lichenii s-au căţărat pe stuful care, pentru a plăti către Marele Regat, le-a dat mână liberă trimişilor să exploateze orice-or găsi în mlaştină. Începuse să fie greu. Lichenii, pentru a ajunge la maturitate, mâncau la greu, mâncarea se scumpise, dar, cel puţin aveau credinţa că stuful, pentru prima dată în istorie va fi demn. 

Pădurea din Est începuse să sufle. Ca niciodată stuful mlaştinii stătea drept. "Iată, câtă dreptate am avut" - clamau mândrii tinerii. Pentru prima dată stăm demni precum stejarii. Bătrânii cârcoteau cum că, din cauză că a secat mlaştina îi cam dor rădăcinile. "Lamentări de moşnegi" - spuneau în batjocură tinerii stufei.

Vremea se strica. Vânturile Estului băteau din ce în ce mai puternic. Stors de puteri şi epuizat de licheni, stuful mai în vârstă îşi dădea obştescul sfârşit. Mlaştina secase. Într-adevăr, nu mai mirosea urât, dar nici hrană nu le mai dădea. Fără bătrâni în faţă, tinerii înfruntau cu piepturile goale vântul Estului. Rezistau eroic, dar fiecare cristal de gheaţă trecea prin lichenii de protecţie ca prin brânză. Şi-apoi simţeau că totul e în zadar şi se rupeau fără apărare. Nu mai erau flexibili, vântul se înteţea, solul era rigid, rădăcinile nu se mai puteau mişca. N-a trecut mult şi tot neamul stufului de mlaştină s-a stins. Şi asta înainte ca marea furie a Estului să se dezlănţuie în confruntarea cu Marele Regat.

Epilog

- Pe-aici era o mlaştină - spuse Ostap Bender.
- Asta e Rio de Janeiro? - întrebă naiv Balaganov. Unde-s oamenii cu pantaloni albi, unde e marea?
- Aici era o mlaştină, nărodule. Au făcut-o frumos apusenii. Au secat-o, le-au vândut nătărăilor de stufari bolile lor şi-au curăţat locul. Chiar dacă nu mai sunt nutrienţi, cel puţin e frumos. Au pus băncuţe şi stâlpi electrici, iar aleile sunt pietruite. Frumos!
- Deci ăsta e Rio de Janeiro?, insistă Balaganov.
- Da - cedă Ostap Bender. Aici e Rio de Janeiro al tău. Rio al vostru. Pune-ţi pantalonii albi, plimbă-te ca ceilalţi, cumpără-ţi vată pe imitaţie de stuf şi mergi la muzeul stufului de ceară. Eu o să merg mai departe...

24 de comentarii:

  1. childrens of lieutnenant schmidt..........

    RăspundețiȘtergere
  2. fara "s"...children...sorry

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... pai ca sa fie in ton cu "sursa" ar fi trebuit sa spui ceva gen: Сыновья лейтенанта Шмидта :-)

      Ștergere
  3. Buna analogia aceasta cu tenta de personificare !

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai cam asa e, "Esticii aproape că le luau şi apa" si nici nu au platit ceva pentru asta...despre asta e vorba. Avem de ales intre astia si cei care mai si platesc cate ceva... Iar noi, copiii stufului am plecat si din cauza scarbei fata de est si de cei care ii fac sa para mai dezirabili decat apusenii...

    RăspundețiȘtergere
  5. @amice anonim de la 15,38
    n-ai inteles nimic . Iar cand o vei face , va fi mult prea tarziu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonimul 15:38 macar a argumentat. Pe mine ma ingrijoreaza insa adevaratele cozi de topor, alea ce se vor mai subtile...

    RăspundețiȘtergere
  7. In lumina acestui articol-parabola despre Romania, cum comentezi atitudinea si declaratia comuna a scandinavilor vis-a-vis de Rusia?
    http://www.aftenposten.no/nyheter/uriks/Russian-aggression-Nordic-states-extend-their-military-cooperation-7975109.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aia care il acuza pe Assange de viol doar pt. a-l extrada in SUA sunt suedezi nu-i asa?

      Ștergere
    2. Vorbesc despre scandinavi, sau, daca vrei altfel, despre tarile nordice. Tari in care traiesc cele mai educate popoare de pe planeta, care s-au constituit in cele mai tolerante societati de pe planeta, care au construit cele mai performante sisteme de educatie de pe planeta si au pus la punct cele mai incoruptibile sisteme de justitie de pe planeta. Nu perfecte, am spus doar cele mai bune de pe planeta.
      Deci nu, nu vorbesc despre Suedia, vorbesc despre cele 5 tari nordice, cele mai civilizate tari de pe planeta - intre care se afla si Suedia - si care au dat o declaratie comuna in care califica Rusia drept stat agresor, cea mai mare amenitare la adresa pacii in Europa si agreaza ca vor strange cooperarea miliatra impotriva acestei amenintari.
      Avand aceste fapte, tu sugerezi ca declaratia celor 5 tari nordice este o consecinta a unei ipotetice circulare trimisa de la Washington prin coada de topor, Suedia. Presupunand ca ar fi asa - ca justitia suedeza executa ordinele Washington-ului - de cand Suedia (care de 200 de ani e neutra) dicteaza Norvegiei, Islandei (cea care si-a permis sa sfideze "creditorii" internationali, remember?), Finlandei (maestrii ai mersului pe sarma diplomatica a neutralitatii) si Danemarcei, sa le puna in slujba USA?
      De cand o simpla presupunere valideaza un scenariu? Nu e prima oara cand o faci, alegand niste fapte reale (ignorand pe cele care nu iti convin) umpland golurile cu simple presupuneri si apoi concluzionand ca scenariul in care crezi este valid. Acestea nu sunt rationamente fundamentate ci sofisme slabe (cel mult). Iar dovada spuselor mele consta in faptul ca unele din aceste scenarii construite de tine, sunt inca subiect de discutie, imposibil de confirmat sau nu (cu atat mai bine, nu? :)), iar altele au fost pur si simplu contrazise de realitate. Pot sa iti dau exemple, daca doresti.
      Insa as vrea sa nu deviem de la intrebarea initiala; poti da un raspuns la intrebarea initiala pusa de mine?

      Ștergere
    3. I-auzi ce tare: "cele mai civilizate tari de pe planeta". Crezi ca daca m-as chinui sa-ti raspund rational as avea vreo sansa? Eu cred ca nu, asa ca nu ma chinuiesc sa prelungesc discutia. Ai perfecta dreptate! Iarta-ne pe noi ignorantii.

      Ștergere
    4. Raspuns de natafletz. Ignorant nu esti dar superficial nevoie mare.

      Ștergere
    5. Eram sigur ca pana la urma o sa "ma citesti" si-o sa ma demasti in fata cititorilor acestui blog. Bravo!
      Cum din comentariile tale deduc faptul ca ai reusit sa te ridici cu brio la nivelul de educaţie, civilizatie si toleranta specific scandinavilor, nu-mi ramane decat sa-ti urez sa-i ajungi din urma si in ceea ce priveste potenţa. :-)

      Ștergere
    6. Eu sunt anonimul care sustine ca tarile scandinave sunt cele mai civilizate de pe planeta; cel de la 6 mai 2015, 11:04 si cu mine, suntem 2 persoane diferite...
      Imi pare rau ca alegi sa arunci subiectul in derizoriu, sau mai rau, sa recurgi la atacuri la persoana, in loc sa argumentezi de ce crezi tu ca scandinavii nu se constituie in grupul celor mai civilizate tari de pe planeta. Din punctul de vedere al unei persoane care doreste o dezbatere "civilizata", bazata pe argumente rationale si echilibrate, abordarea pe care ai ales-o te descalifica.
      Si daca am ajuns la felul in care se dezbate o idee, as vrea sa iti spun ca mi-am facut obiceiul de a intra pe forumuri din diverse tari (in engleza sau in limbile "locale" - cu ajutorul Google Translate). Aceste forumuri pana la urma dovedesc (oarecum surprinzator pt. mine) ca anumite stereotipuri despre popoare nu sunt chiar lipsite de fundament. Iar ce e important in cazul de fata, este ca cele mai echilibrate, argumentate si placute dezbateri sunt cele din tarile scandinave. Acesta ar fi un alt argument in favoarea ideilor mele.

      Ștergere
    7. Crezi ca are vreun sens sa combat sabloanele pe care le mesteci la nesfarsit? Nu ai nici macar proprietatea termenilor pe care-i folosesti. Ai habar ce inseamna civilizatie?

      Ștergere
  8. Frumoasa povestea dar nu inteleg cine sunt acei stufi batrani intelepti care povatuiau de bine stufii tineri. Eu stiu povestea un pic mai altfel, stufii batrani i-au dadacit pe stufii tineri ca trebuie sa se plece padurii din vest (nu ca stufii tineri ar fi vrut sa se aplece spre est) ba le-au mai dat si un sut in c*r si i-au trimis in padurile din vest sa caute ceva resurse, asta dupa ce stufii batrani au devalorizat si spart aiurea toate resursele baltii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, lasa ca nu trebuie sa intelegi chiar tot. Mai ales atunci cand vii cu lectia invatata din sloganuri.

      Ștergere
    2. parca am mai auzit replica asta, o bagi cand cineva se ia de comunisti/securisti.

      Ștergere
    3. Pai daca sunt comunisto-securist, ce replica-ai vrea sa bag? Istetule!

      Ștergere
  9. Oare ce se intampla, licuricul mare a dat liber la scos cu sut in cor un licuric mai mic din balta? Ca se stia de ani buni de jaful ce-l face in padurile mlastinii drujba austriaca si nimic...si acum, dintr-odata, toti acoperitii sheruiesc articolul cu despre austrieci, unii in scarba, cum ca ar proveni informatiile dintr-un documentar de la Antena3...dar daca-i ordin...

    RăspundețiȘtergere
  10. Și atunci când va bate vântul din toate părțile, stuful va face tot ce a făcut dintotdeauna. Dar ce s-a întâmplat cu Pădurea Orientului, că a dispărut subit din poveste (fascinantă, de altfel) și nu e chiar așa?

    RăspundețiȘtergere