marți, 30 iunie 2015

Grecia - intre disperare si realism

Am abordat de nenumărate ori subiectul Grecia. Din momentul în care a bubuit informaţia referitoare la datoria sa externă, ţara n-a mai avut somn. Dintr-un subiect al relatărilor referitoare la frumuseţea mării sau la vestigiile istorice, Grecia s-a transformat brusc într-un superstar al problemelor economice fără ieşire.

Propaganda dementă a mass-media a încetăţenit imaginea grecului leneş care trăieşte pe spatele partenerilor europeni. O imagine falsă, manipulatoare şi deosebit de perversă în esenţa sa. O imagine menită a masca adevărata corupţie care încă se ascunde în spatele fumurilor de presă şi al grămezii de mizerie arătate cu degetul.


Faptul că ţara n-a fost lăsată să-şi urmeze destinul se răzbună acum într-un mod amarnic pe toată lumea. În 1967 CIA a organizat o lovitură militară de stat în Grecia. Timp de şapte ani Regimul Coloneilor a făcut toate nefăcutele: a torturat şi executat cetăţeni fără niciun proces, a instaurat cenzura, a controlat fiecare aspect al vieţii politico-ecomomice. După ce regimul militar a asanat mizerabil societatea, SUA au impus democraţia de mascaradă. Două dinastii politice - Papandreu şi Karamanlis - au primit binecuvântarea licuriciului şi au făcut legea din 1974 până acum. Modul de operare a acestor „binecuvântaţi” a fost unul specific mafiei: menţinerea unei corupţii oficiale generalizate şi, din când în când, mituirea populaţiei. Mita era necesară pentru a ascunde afacerile impresionante care se petreceau la vedere.

În momentul în care lucrurile s-au complicat, stăpânii americani au hotărât să arunce cartoful fierbinte din mâna lor în cea a europenilor(reacţie tipică de parteneriat). Grecia, cosmetizată de Goldman Sachs cu ştiinţa europenilor, a pătruns fără probleme în „clubul select” al Euro. Lucrurile au mers ca unse, liniile de furt au rămas intacte, iar politicienii neschimbaţi. Dinastiile însă au prostul obicei de a se degrada în timp. Exact la fel s-a întâmplat şi în Grecia, când la putere a fost teleportat din SUA George Papandreu. Crezând că dă o lovitură de imagine, prostovanul a declanşat scandalul datoriei, dezvăluind secretul lui Pollichinelle. Ceea ce a urmat ştie toată lumea: poale puse în cap şi multă, multă ticăloşie.

Din 2010 şi până acum, aceeaşi mafie a politicienilor corupţi - teleghidaţi de la Washington  via Bruxelles - a gestionat criza. Ţara a fost supusă tuturor reformelor aberante posibile. Au fost tăiate salariile cu aproape 40%, pensiile la fel, au fost crescute succesiv taxe şi impozite, dar lucrurile nu s-au mişcat. Şi era logic să se întâmple aşa deoarece politica aplicată Greciei a fost una de asasinare economică, nu de asistenţă. Economia - în mod previzibil - s-a contractat, şomajul a sărit, iar datoria publică a ajuns la 182% din PIB. Dacă-i asculţi pe politicienii europeni şi pe oficialii de la FMI ai impresia că stai de vorbă cu fecioare neîntinate. Numai că toată lumea ştie că aceste fecioare îşi cam fac veacul prin „Red Light District” sau pe centurile insalubre ale Continentului. La naiba, nimeni nu e de vină! Doar Grecia căreia i se propun o privatizari aberante numai şi numai pentru a putea face rost de banii necesari plăţii ... dobânzilor. Şi cu principalul ce se întâmplă, măi deştepţilor?

Nu trebuie să fii mare economist pentru a conştientiza nivelul dement la care s-a ajuns. În fapt, politica de asasinare economică este urmarea firească a regimului coloneilor. S-a dorit o privatizare nebună, cu orice preţ, a întregii economii, urmată de asasinarea investitorilor locali şi instalarea confortabilă a marilor reţele globale. Fac o paranteză menţionând că un fenomen similar se întâmplă şi în România unde cunoscutul binom luptă patri(h)otic împotriva investitorului local şi pentru curăţarea pieţei în faţa monştrilor globali ai „corectitudinii economico-politice”. Cum naiba de corupţia asta este doar locală, partea internaţională fiind curată ca lacrima?

Se tot vorbeşte despre „băncile greceşti”. Vă întrebaţi care este motivul diferenţei de tratament între Grecia şi băncile sale? De ce BCE trage până-n ultima clipă să le sprijine în condiţiile în care asistă pasiv la asasinarea economică a ţării? Există o explicaţie mai simplă decât vă puteţi imagina: băncile greceşti nu mai sunt de mult timp greceşti. Întreg sistemul bancar din Grecia aparţine marii finanţe mondiale, acesta fiind în realitate motivul diferenţei de tratament. 

Şi să mai vedem câteva aspecte interesante. În cadrul framework-ului frăţesc european - unde moneda, piaţa şi circulaţia sunt asumat comune şi libere - Grecia se împrumută de 7-12 ori mai scump decât Germania. Aceasta înseamnă că o datorie care produce Greciei o dobândă de 30 mld. EUR/an, Germaniei îi produce între 2 şi 4 mld EUR. Cum poţi face performanţă în aceste condiţii? Vă este clar cine e lipitoarea Europei?

În mod normal, singura soluţie viabilă pentru Grecia este părăsirea Euro şi, posibil, a Uniunii Europene. Revenirea la Drahmă ar putea controla importurile şi ar restabili echilibrul necesar. Prăbuşirea sistemului bancar n-ar fi nici ea atât de tragică în condiţiile în care BCE şi „investitorii” ar trebui să-şi asume responsabilităţile(ştiu, nu şi le vor asuma!). Cu toate acestea, o propagandă dementă îi face pe greci să aibă îndoieli. Atunci când viermele îndoielii te macină, e greu să mai ai puterea necesară luării unei decizii corecte.

Ce se va întâmpla cu Grecia este întrebarea unanimă. În ciuda declaraţiilor belicoase ale oficialilor europeni, Grecia se poate dovedi un Credit-Anstalt al crizei actuale. Cu tonele de bani tipăriţi şi cu visteriile goale, marile state ale lumii au toate motivele să tremure. Aceasta face ca probabilitatea unui aranjament de ultim moment să fie de aproximativ 60%. Însă, nu trebuie să ne facem iluzii; acordul nu-i va ajuta deloc pe greci! Îi va înfunda şi mai mult în criză. Iar pentru a doborî pe viitor intenţiile „anti-democratice” de consultare a populaţiei în problemele esenţiale, o nouă lovitură militară de stat este previzibilă.

Pentru Tsipras, încheierea unei înţelegeri pe ultima sută de metri poate însemna o victorie răsunătoare, dar pe termen scurt. Pe termen mediu se va compromite întrucât nu există altă cale de ieşire. Asta dacă nu cumva, în condiţiile unei lovituri de stat, ar avea soarta liderilor care se aflau la putere în 1967. În caz contrar, declararea falimentului şi reînceperea construcţiei ţării de la zero, i-ar putea aduce o înfrângere ruşinoasă pe termen scurt, dar o confirmare a corectitudinii căii alese pe termen lung. Trebuie însă să înţelegem că Tsipras a fost şi este politician. Nu a avut curajul asumării unei foi clare de parcurs aşa cum propusese în campania electorală, preferând dulcea aşteptare şi jocul de imagine. Chestiunile acestea merg la case mai mari, dar atunci când rişti să cadă hardughia peste tine sunt, mai degrabă, semne de inconştienţă.

Personal cred că nimeni nu are interesul acum să genereze un şoc pe pieţe.  Pur şi simplu nu văd cine ar putea fi interesat de confruntarea cu o furtună în care valurile uriaşe nu sunt compuse din apă ci din rahat. Însă nu trebuie să uităm marile lecţii ale istoriei care ne învaţă că furtunile perfecte apar atunci când nimeni nu are chef de ele, pe fondul prostiei şi al inconştienţei. Aşa că, păstraţi-vă lucizi şi păziţi-vă!

8 comentarii:

  1. Grecii au vrut sa fie comunisti. Au si reusit o scurta perioada. Dar, din cauza servetelului, au avut parte de crime, torturi si lovituri de stat pentru a fi adusi pe calea "cea dreapta, a democratiei". Asa ca tinand cont de istoria lor anti-imperialista, in mod cert nu li se poate impune austeritate pe termen nelimitat. Grecii nu-s prosti ca romanii. De fapt cam nimeni de prin Iuropa nu-s la fel de indobitociti ca romanii.

    Ca un exercitiu de imaginatie ti-as propune sa incerci sa descrii ce ar urma in situatia probabila in care Grecia iese din UE si zona Euro. Furtuna perfecta cu reset-ul de multi anticipat sau o aterizare fortata intr-un WW3 care deja se pregateste furibund? Sau ambele? Oricum, de bine nu e. Daca grecii, tara NATO, primesc linii de finantate rusesti sau chinezesti, cei prin Ucraina o sa para un banc sec.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alecu A. Alecu30 iunie 2015, 10:47

    Perfect de acord referitor la soarta lui Tsipras...daca referendumul le va pune bete in roate, n-o sa mai aiba viata multa. Cred ca deja pregatesc un scenariu a la Jorg Haider. Si ala s-a opus sa faca retrocedari unor mostenitori, taiati imprejur, si a sfarsit intr-un accident auto in circumstante din care nici daca vrei sa te sinucizi, nu poti. Ceva asemanator o sa-i rezerve si grecului...probabil o sa se inece cu un sambure de lamaie (hellas, ca sa fie cu mesaj), o sa faca si ocluzie intestinala si gata...pe muntele Athos cu el.
    Oricum n-o sa permita scenariul din Islanda. Precum celebra expresie, deja consacrata, a Marelui Licuric: there will be consequences!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Nu trebuie să fii mare economist". Nu, e prea greu de urmarit deficite, minciuni repetate, inginerii financiare si rate de schimb umflate. Trebuie doar sa ai "parerea mea" si s-o oferi, cum faci tu. Ah, si putina paranoie ca sa arunci acel misterios "stapanii americani".

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel putin intersant din perspectiva catorva afirmatii:
    http://www.napocanews.ro/2015/06/alexis-tsipras-joaca-la-cacealma-iesirea-greciei-din-ue.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mai spus o data, dar am fost cenzurat, Grecia in default, tanti Yelen creste dobanzile si gata.
    Adica, gata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Analiza este stralucita si corect inclusiv in ceea ce priveste paternitatea ''greceasca'' a sistemului bancar.Cu voia autorului as dori sa vin cu cateva completari.BANCA CENTRAL EUROPEANA este o banca PRIVATA cu actionariat ''discret'' care imprumuta si UE si alte tari din UE, recte GRECIA! BCE a tiparit 200-300 de kg de hartie colorata si , profitand de regimurile amintite , a dat imprumut hartia cu CAMATA. Ulterior prin sistemul de distributie-colectare a acestei hartii cele 200-300 de kg s-au intors la emitent.Acum GRECII platesc dobanda la dobanda. Si dupa ce masurile de austeritate au distrus tara (niacieri pe planeta AUSTERITATEA nu a generat CRESTERE ECONOMICA) BCE a facut ce face de obicei: a inceput sa puna conditii si sa evacueze pe debitori din casa lor de peste 3000 de ani. Numai ca grecii nu sunt romani (era sa scriu prosti) sa inghita vrajeala TROICII.Nu dau ei tara pe cateva sute de kg de hartie.O tara (o natiune, un popor) NU POATE INTRA IN FALIMENT! Nu e un butique sa fie executat silit! Problema BCE nu este ca GRECII nu accepta conditiile de jupurie denumite pompos reforme si masuri de austeritate! Problema este ca GRECII au amenintat ca renunta la euro si trec la tiparirea de drahma FARA CAMATA! Acest fapt ar sparge sistemul irmediabil si ar fi un exemplu preluat imediat de SPANIA si ITALIA!
    De aceea mi se pare mie ca TSIPRAS si VAroufakis fac jocul BCE mentinand poporul sclav si ridicand capacul de pe oala nemultumirilor sociale pentru ca sa existe pace sociala!
    Si daca i se sterg acum toate datoriile GRECIA are aceeasi problema ca orice alta tara (cu exceptia IRANULUI): se imprumuta pentru plata serviciilor publice cu dobanda la un grup privat si NU POATE ACHITA CREDITUL PLUS DOBANDA! De aceea este obligata sa rostogoleasca creditul pina in momentul cand , desi datoria initial a fost platita. a rmas dobanda la dobanda la dobanda de plata! Acesta este momentul cand CAHALUL vine si pune conditii guvernului respectiv si practica TARA inceteaza sa mai fie a locuitorilor respectivi.Multumesc pentru ocazia de a-mi exprima punctul de vedere!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesant si pertinent. Lumea a uitat de dictatura coloneilor, care a produs mari suferinte grecilor. Am insa un mic amendament. Autorul intuieste corect manevrele americane in operatiunea greceasca. Dar foarte des, manevrele marilor puteri, oricat ar fi ele de maiestre, sunt dejucate de un factor imponderabil, care nu a fost luat in consideratie in planul initial. Un exemplu clasic este instalarea de catre CIA a lui Fidel Castro la Conducerea Cubei, care apoi a virat-o spre rusi. Alt exemplu clasic este sprijinirea lui Bin Laden, de catre acelasi CIA in primul razboi afgan. Ce a urmat stim. In cazul Greciei imponderabilul a gost un cipriot, Nikos Samson, care a incercat o lovitura de stat in Cipru si unirea cu Grecia. A urmat invazia turca si caderea coloneilor. Fara asta poate ca Grecia era si azi sub dictatura.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Faptul că ţara n-a fost lăsată să-şi urmeze destinul se răzbună acum într-un mod amarnic pe toată lumea."
    Cam asa e...Nu poti face bine cu sila. Amaratii nu inteleg nici azi ce bulan au avut la imparteala cu servetelul. Cand pe la noi trageau rusii prin SOVROM-uri tot ce se poate, ei primeau prin planul Marshall mai multi bani decat nemtii - per capita (aproape dublu din cate am calculat, asa in viteza). Cand noi o ardeam la cozi, in frig, foame si indobitocire programatica, ei intrau in UE. Problema lor a fost si este clasa politica, care a compromis sansele pe care le-au avut. Regimul coloneilor si datoria astronomica de azi, tot de la aceasta buba majora se trage.
    Am vorbit cu niste greci mai destupati (am dat de ei intrucat aveau business-uri prin afara Greciei), si cam sunt de acord cu parerea expusa mai sus.

    RăspundețiȘtergere